2ra-1668/17 — incasarea sumei, repararea prejudiciului moral

prima instanță: A. Negru dosarul nr. 2ra-1668/17

instanța de apel: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

Î N C H E I E R E

18 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Luiza Gafton, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

reprezentantul lui Andrei Grib, avocatul Iurie Crivorucica,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Grib împotriva lui

Andrei Panfil cu privire la încasarea sumei, repararea prejudiciului moral și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Andrei Grib și menținută hotărârea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 29 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 18 ianuarie 2016, Andrei Grib a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Andrei Panfil cu privire la încasarea sumei, repararea

prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, pârâtul s-a adresat cu plângere

către Procuratura Centru, privind tragerea lui la răspundere penală pentru depășirea

atribuțiilor de serviciu în cadrul CIA „Transelit” SA, unde activează în funcție de

director al filialei Chișinău, CIA „Transelit” SA.

Menționează că, în vederea verificării circumstanțelor invocate de pârât a fost

citat la Procuratura Centru în conformitate cu prevederile Codului de procedură

penală.

Invocă că, în rezultatul efectuării verificarilor, pârâtul la data de 10 iulie 2015, a

fost informat că intervenția procurorului în cazul sesizat nu există, deoarece

reclamantul și-a exercitat atribuțiile de serviciu în limitele stabilite conform

obligațiunilor de serviciu în cadrul CIA „Transelit” SA.

Afirmă că, petiționarul nu a contestat răspunsul procurorului.

Susține că, în vederea reprezentării sale în fața Procuraturii a încheiat un

contract de asistență juridică cu un avocat, suportând cheltuieli privind achitarea

onorariului avocatului în sumă de 5000 lei.

1

Menționează că, în același moment cu sesizarea adresată Procuraturii sect.

Centru, pârâtul a întocmit și о reclamație, înregistrând-o în registrul de reclamații a

CIA „Transelit” SA, indicând că, directorul companiei Grib Andrei a dat dovadă de

comportament neadecvat, jucând un teatru și ridicând vocea, urmărind scopul

intimidării sale, prin amenințarea că va chema poliția și paza, solicitând demiterea din

funcție.

Declara că, pârâtului i-a fost expediată pretenția, pe care a recepționat-o la data

de 15 decembrie 2015, propunândui-se compensarea în beneficiul reclamantului a

cheltuielilor de asistență juridică suportate în legătură cu acțiunile admise de acesta în

sumă de 5000 lei și a prejudiciului moral în sumă de 15000 lei precum și dezmințirea

informației, însă prin răspunsul din 21 decembrie 2015, pârâtul facând trimitere la art.

8 al Legii cu privire la libertatea de exprimare i-a refuzat în satisfacerea petiției.

Mai declară că, în rezultatul acțiunilor pârâtului, în procesul de beneficiere a

asistenței juridice a suportat cheltuieli legate de achitare onorariului avocatului,

aceste cheltuieli apreciindu-le ca fiind un prejudiciu material cauzat reclamantului.

Mai afirmă că, prin acțiunile pârâtului au fost lezate și drepturile reclamantului

la respectarea onoarei, demnității și reputației sale profesionale, deoarece, Registrul

de reclamații în care pârâtul a făcut afirmațiile menționate supra, este public în oficiul

companiei CIA „Transelit” SA, filiala Centru, iar cu conținutul acestuia poate lua

cunoștință orice persoana, inclusiv clienții companiei de asigurare, viitorii clienți etc.

și consideră că genul respectiv, fără suport probator, poate influența negativ deciziile

unor potențiali clienți ai companiei de a încheia contractele de asigurare, sau

actualilor clienți de a prelungi contractele de asigurare, în cazul în care informația

expusă de pârât nu va fi dezmințită.

Mai comunică faptul că, în calitatea sa de director al CIA „Transelit” SA, filiala

Centru trebuie să beneficieze de încrederea asiguraților, societății civile și să fie

protejat de orice perturbare în efectuarea cu succes a sarcinilor lui de serviciu și că

este nevoie de a le asigura protecția necesară de atacuri verbale ofensive și abuzive în

timpul exercitării funcției.

Declară că, în lipsa unui suport faptic cât de mic privind acuzațiile de comitere a

unor nereguli, pârâtul nu se poate apăra de nici о protecție legală, precum ar fi cea a

libertății de exprimare, pentru că libertatea de exprimare încetează acolo unde începe

protecția dreptului la reputație a persoanei vizate.

Solicită, încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a cheltuielilor suportate

în legătură cu achitarea onorariului avocatului în sumă de 5000 lei, încasarea sumei

de 15 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

obligarea pârâtului să dezmintă informațiile invocate în registrul de reclamații în CIA

„Transelit” SA printr-o scrisoare adresată CIA „Transelit” SA în termen de 15 zile de

la întrarea în vigoare a hotărârii judecătorești.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 noiembrie 2016

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prima instanță respingând acțiunea a reținut că, nu găsește temeiuri de a-l

obliga pe Andrei Panfil să dezmintă informația cu privire la fapte indicate în

reclamația din 08 iulie 2015, deoarece, noțiunea de dezmințire reprezintă informarea

2

relatărilor defăimătoare cu privire la fapte care nu corespund realității, iar în speță a

fost stabilit cu certitudine veridicitatea informațiilor referitoare la existența întâlnirii

și discuțiilor în contradictoriu între reclamant și pârât, precum și avertizarea pârâtului

de către reclamant despre posibilitatea chemării pazei sau poliției,

La fel, prima instanță a reținut că, pârâtul a acționat în corespundere cu

prevederile art. 3 alin.(1) din Legea cu privire la libertatea de exprimare, amintind în

același timp că libertatea de exprimare protejează atât conținutul, cât și forma

informației exprimate, inclusiv a informației care ofensează, șochează sau deranjează

pe cineva, considerente din care prima instanță a conchis că expunerile cu privire la

fapte, precum și în judecățile de valoare invocate de pârât în reclamația din 08 iulie

2015, nu sunt întrunite elementele delictului de defăimare stabilite de art. 7 alin.(2) și

(4) al Legii cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din 23 aprilie 2010.

De asemenea, prima instanță a respins ca nefondate argumentele reclamantului

cu privire la prejudicierea sa de către pârât și ca fiind lipsite de suport argumentele

privind existența obligației pârâtului de ai compensa acestuia eventualele cheltuieli de

asistență juridică și suferințele morale determinate de plângerea depusă la

procuratură, deoarece nu a demonstrat calitatea sa procesuală, sau desfășurarea unei

anumite acțiuni procesuale la procuratură, care eventual l-ar fi determinat să suporte

careva cheltuieli de asistență juridică.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2017 a fost respins apelul

declarat de către Andrei Grib și menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 11 iulie 2017, în termenul prevăzut de lege, Andrei Grib, prin

intermediul reprezentantului, avocatul Iurie Crivorucica a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea

acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe sunt neîntemeiate, deoarece la emiterea acestora de către instanțele

ierarhic inferioare au fost încălcate normele de drept material și, anume, au fost

interpretate eronat prevederile art. 3 alin. (1) al Legii cu privire la libertatea de

exprimare, omițând examinarea raportului litigios prin prisma art. 7 alin.(1) al Legii

sus menționate, care prevede că, orice persoană are dreptul la apărarea onoarei și

demnității, reputației sale profesionale lezate prin răspândirea relatărilor false cu

privire la fapte, a judecăților de valoare fără substrat factologic suficient sau prin

injurie.

Susține că, instanțele ierarhic inferioare urmau să verifice dacă declarațiile

făcute de Andrei Panfil în adresa sa au avut substrat factologic suficient, răspuns la

această întrebare în principiu se conține în răspunsul Procuraturii Centru, răspuns

care nu a fost contestat de către Andrei Panfil.

Prin referința din 19 septembrie 2017, reprezentantul lui Andrei Panfil prin

intermediul, avocatul Ivan Russu a solicitat considerarea recursului ca inadmisibil și

menținerea deciziei instanței de apel ca fiind legală și întemeiată.

3

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul lui Andrei

Grib, avocatul Iurie Crivorucica, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

4

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către reprezentantul lui Andrei Grib, avocatul Iurie Crivorucica, asemenea aspecte nu

se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul reprezentantului lui Andrei Grib, avocatul Iurie Crivorucica ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către reprezentantul lui Andrei Grib, avocatul Iurie

Crivorucica se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Luiza Gafton

Mariana Pitic

5