2rac-349/17 — rezilierea contractului de prestări servicii

prima instanță, Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău dosarul nr. 2rac-349/2017

judecător: A. Malîi

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

11 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Galina Stratulat

judecători Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Asamblor”, prin intermediul avocatului Denis Staruș,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu

Răspundere Limitată „Asamblor” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Nova Business Soluții” și Dumitru Malai cu privire la rezoluțiunea contractului

de prestări servicii, încasarea sumei și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Asamblor”, prin

intermediul avocatului Denis Staruș cu menținerea hotărârii Judecătoriei Ciocana,

mun. Chișinău din 13 decembrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 18 mai 2016 SRL ,,Asamblor” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL ,,Nova Business Soluții cu privire la rezoluțiunea contractului de

prestări servicii din 14 iunie 2013, încasarea avansului pentru serviciile neprestate

în mărime de 328 650 lei și a cheltuielilor de judecată.

Ulterior, reprezentantul reclamantului și-a concretizat cerințele solicitând

rezoluțiunea contractului de prestări servicii din 14 iunie 2013, încasarea

avansului pentru serviciile neprestate în mărime de 328 650 lei, în mod solidar de

la SRL ,,Nova Business Soluții” și Dumitru Malai, precum și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii reprezentantul reclamantului a invocat că, între SRL

„Nova Business Soluții” în calitate de prestator și SRL „Asamblor” în calitate de

beneficiar, la 14 iunie 2013 a fost încheiat un contract de prestări servicii de

licență și instalare a softurilor, programelor și deservirea acestora specificând că

în baza pct. 1.1. a contractului a fost determinat de părți obiectul acestuia: livrarea

licențelor și programelor pentru evidența contabilă, depozitară și generală la

întreprinderea reclamantă SRL „Asamblor”, iar conform pct. 2.3., SRL „Nova

1

Business Soluții” urma să instaleze la întreprinderea beneficiarului module de

programe pentru diferite sectoare ale întreprinderii.

Susține că, potrivit prevederilor pct. 3.1. din contractul menționat, SRL

„Asamblor” a achitat avansul în mărime de 50% din suma stabilită și plus încă

15% conform termenelor indicați, specificând că SRL „Asamblor” a transferat la

19 iunie 2013 suma de 83 200,00 lei, la 26 iunie 2013 suma de 82 800 lei, la 08

iulie 2013 suma de 82 600 lei, la 02 august 2013 suma de 80 000 lei, în total suma

de 328 650,00 lei, din suma totală de 507 600,00 lei, adică 65% din suma

contractată.

Indică că, conform prevederilor pct. 4.1., contractul a intrat în vigoare la

data semnării lui, adică la 14 iunie 2013 și prin urmare SRL „Nova Business

Soluții” urma să-și execute obligațiile prevăzute în pct. 6.2., 7.2., 11.1, 13.1, 14.1,

și altele a contractului, specificând că până la data depunerii cererii de chemare în

judecată, pârâtul nu a instalat nici un program la calculatoarele reclamantului,

eschivându-se de la prestarea serviciilor contractate, iar conform prevederilor pct.

14.3 și 14.4 a contractului, SRL „Nova Business Soluții” s-a obligat ca la finele

oricărei perioade, lucrări sau finisarea oricărei etape de lucru, să semneze un act

de îndeplinire a lucrărilor efectuate, în care să consemneze detalii inclusiv și

costuri, acte care lipsesc din cauza că pârâtul nici nu a început prestarea

serviciilor, obligativitatea predării lucrului efectuat și dării de seamă a

antreprenorului fiind reglementat și de art. 934 Cod civil.

La fel, menționează că până la ziua înaintării acțiunii, de SRL „Nova

Business Soluții” nu a fost prestată și predată către SRL „Asamblor” nici o

lucrare, respectiv nu și-a executat obligațiile contractuale și prin pretenția din 29

aprilie 2016 expediată în adresa pârâtului a declarat rezolvirea contractului din 14

iunie 2013, deoarece prestatorul nu a prestat nici un serviciu și nu a executat

obligațiile sale scadente din contract.

La fel, reclamantul, prin pretenția înaintată a solicitat în termen de 5 zile

de la recepționare, ca pârâtul să restituie pe contul SRL „Asamblor” suma

avansului de 328 650,00 lei, pretențiile fiind întemeiate pe prevederile pct. 21.1.

din Contract, precum și prevederile art. 735 alin. (1), art. 738, art. 978, alin. (2)

Cod civil.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău 13 decembrie 2016 a

fost respinsă acțiunea înaintată de SRL „Asamblor”.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 16 decembrie 2016, SRL

„Asamblor”, prin intermediul avocatului Denis Staruș a declarat apel, solicitând

casarea hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău 13 decembrie 2016, cu

emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă cererea de chemare în judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2017 s-a respins apelul

declarat de SRL „Asamblor”, prin intermediul avocatului Denis Staruș cu

menținerea hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 13 decembrie 2016.

La 15 iunie 2017, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei (f.d. 42, Vol. II).

La 14 august 2017, SRL „Asamblor”, prin intermediul avocatului Denis

Staruș a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel și hotărârii primei

2

instanțe, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor cu pronunțarea unei

noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat la 14 august 2017, împotriva deciziei instanței de apel din 11 mai 2015,

declarat în termen, în cazul în care copia deciziei a fost expediată la 15 iunie

2017, conform scrisorii de însoțire, iar la materialele cauzei nu se regăsește

dovada recepționării.

Recurentul în motivarea recursului a indicat că, consideră neîntemeiată

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, deoarece instanțele nu au

aplicat prevederile legale referitor la dreptul părții de a cere rezoluțiunea

contractului și a interpretat prevederile obligativității executării obligațiunilor

contractuale în defavoarea recurentului.

Susține că, instanțele de judecată eronat au reținut și argumentat că

recurentul nu a achitat integral suma contractului, fapt pentru care se face

responsabil pentru neexecutarea contractului, deoarece potrivit contractului a fost

stabilit termenul fix de instalare și dare în exploatare a programelor, independent

de achitări.

Consideră recurentul că și apreciere instanțelor de judecată precum că, nu

recurentul nu și-a realizat obligația de a expedia declarația scrisă în adresa SRL

„Nova Business Soluții” privind rezoluțiunea contractului, necătînd la faptul că a

fost expediată declarația, care însă nu a fost recepționată de ultimul, susținând că

declarația a fost transmisă anume la adresa juridică a intimatului care este indicată

în registrul persoanelor juridice.

Mai mult, ca atât, susține că recurentul nu era obligat să expedieze

notificarea sau cererea prealabilă, deoarece intimatul urma să-și execute

obligațiunile până la 31 decembrie 2013.

Afirmă recurentul că, avocatul a fost în drept de a înainta declarația de

rezoluțiune, în temeiul art. 246 Cod civil, iar aprecierile instanțelor de judecată în

acest sens fiind eronate.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 13 septembrie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 03 octombrie 2017, SRL „Nova Business Soluții” a depus referință la

cererea de recurs, prin care și-a exprimat opinia referitor la recursul declarat de

SRL „Asamblor”, prin intermediul avocatului Denis Staruș, solicitând respingerea

acestuia.

3

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului menționează că, SRL „Asamblor”, prin intermediul

avocatului Denis Staruș în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile

de declarare prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și

nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „...

art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța

de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de

procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele

recursului, au fost verificate minuțios, la judecarea pricinii în ordine de apel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

4

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL

„Asamblor”, prin intermediul avocatului Denis Staruș, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Asamblor”, prin

intermediul avocatului Denis Staruș, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Galina Stratulat

judecători Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

5