3ra-1072/17 — Contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Contestarea actului administrativ
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
3ra-1072/17 — Contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 3ra-1072/17
Judecătoria Centru, mun. Chișinău
Judecător: A. Cucerescu
Curtea de Apel Chișinău
Judecători: L. Bulgac, L. Popova și G. Dașchevici
Î N C H E I E R E
11 octombrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența
Președintele completului Ala Cobăneanu
judecători Ion Druță și Iuliana Oprea
soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Consiliul
municipal Chișinău,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul
Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chișinău,
intervenient accesoriu Parascovia Lefter, cu privire la anularea actului administrativ,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2017, prin care a fost
respins apelul declarat de Consiliul municipal Chișinău, fiind menținută hotărîrea
Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 13 decembrie 2016,
a c o n s t a t a t:
La 3 august 2016, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus cerere
de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău, intervenient accesoriu
Parascovia Lefter, cu privire la anularea actului administrativ.
În motivarea pretențiilor a indicat că a efectuat controlul de legalitate a deciziei
Consiliului municipal Chișinău nr. 1/50-27 din 19 mai 2016 și consideră că aceasta a
fost aoptată cu încălcarea prevederilor legislației în vigoare.
Prin notificarea nr. 304/OT4-1191 din 24 iunie 2016, Oficiul Teritorial Chișinău a
solicitat Consiliului municipal Chișinău anularea deciziei notificate ca fiind emisă
contrar legii.
Menționează reclamantul că, la adoptarea deciziei sus menționate, Consiliul
unicipal Chișinău a aplicat prevederile Legii privind administrația publică locală,
conform căruia, autoritățile administrației publice locale beneficiază de autonomie
decizională, organizațională, gestionară și financiară, au dreptul la inițiativă în tot ceea
ce privește administrarea treburilor publice locale, exercitându-și, în condițiile legii,
autoritatea în limitele teritoriului administrat.
Consideră Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat că prevederile aplicate
1
de Consiliul municipal Chișinău la emiterea deciziei contestate, nu sunt aplicabile, pe
motiv că prin decizia în cauză, pîrîtul a ignorat prevederile Legii privind actele
normative ale Guvernului și ale altor autorități ale administrației, publice centrale și
locale, care stipulează că actele normative ale autorităților administrației publice
centrale și locale trebuie să corespundă întocmai prevederilor constituționale, legilor,
precum și hotărârilor și ordonanțelor Guvernului. Astfel, Legea cu privire la
parteneriatul public-privat stabilește că, realizarea parteneriatului public-privat prin
intermediul contractului de locațiune/arendă are ca obiect transmiterea în posesiune și
folosință temporară a bunurilor proprietate publică. Partenerul privat este responsabil de
utilizarea la destinație a bunului și de colectarea plăților pentru lucrările efectuate și
serviciile prestate. Prețul contractului se stabilește de către părți și nu poate fi mai mic
de cuantumul minim al chiriei stabilit în legea anuală a bugetului de stat.
Reclamantul a precizat că conform reglementărilor Hotărîrii Guvernului pentru
aprobarea „Regulamentului cu privire la modul de dare în locațiune a activelor
neutilizate”, chiria se stabilește în contractul de locațiune pentru toate activele
închiriate. Cuantumul chiriei nu poate fi mai mic decît cuantumul minim al chiriei,
calculat conform legii bugetului de stat pe anul respectiv, iar legislația în domeniu
reglementează că cuantumul minim al chiriei anuale pentru folosirea încăperilor se
calculează după o formulă specială, unde, coeficientul de piață (K4) se stabilește prin
înțelegere a părților și nu poate fi mai mic de 1,0, iar pentru genurile de activitate
desfășurate în încăperile menționate la lit. d) pozițiile l)-6) a aceleiași anexe, el nu poate
fi mai mic de 0, 5, excepție facînd încăperile folosite de organele mijloacelor de
informare în masă, pentru care coeficientul de piață va fi de 1, 0, spațiile utilizate pentru
realizarea acțiunilor în masă din cadrul proiectelor și programelor finanțate de la bugetul
public național și spațiile folosite de către uniunile de creație, pentru care coeficientul de
piață se stabilește în mărime de 0,1.
Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat specifică faptul că Legea
bugetului de stat a stabilit deja facilități în ceea ce privește cuantumul chiriei la luarea în
locațiune a spațiilor proprietate a unității administrativ-teritoriale, iar stabilirea unor ,
facilități suplimentare, prin reducerea coeficientului de piață, contravine normelor legale
în vigoare. Respectiv, actul în cauză este ilegal, deoarece a fost adoptat cu încălcarea
prevederilor legii.
La 1 noiembrie 2016, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus o
cerere prin care și-a concretizat pretențiile (f.d. 32-33).
Solicită reclamantul anularea decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 1/50-27
din 19 mai 2016, „cu privire la prelungirea relațiilor contractuale de locațiune a unor
încăperi din bd. Dacia, nr. 50 (etajul 23) dnei Parascovia Lefter” și a contractului de
locațiune nr. 1/16/005 din 13 iulie 2016, încheiat între Consiliul municipal Chișinău și
Parascovia Lefter.
Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 13 decembrie 2016, cererea
de chemare în judecată înaintată de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat
împotriva Consiliului municipal Chișinău, intervenient accesoriu Parascovia Lefter, cu
privire la anularea actului administrativ a fost admisă integral. S-a dispus anularea
2
decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 1/50-27 din 19 mai 2016, „cu privire la
prelungirea relațiilor contractuale de locațiune a unor încăperi din bd. Dacia, nr. 50
(etajul 23) dnei Parascovia Lefter”. S-a dispus anularea contractului de locațiune nr.
1/16/005 din 13 iulie 2016, încheiat între Consiliul municipal Chișinău și Parascovia
Lefter (f.d. 66, 73-77).
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a concluzionat că cerințele invocate în
cererea de chemare în judecată se încadrează în prevederile legii.
Manifestînd dezacord față de hotărîrea primei instanțe, la 21 decembrie 2016,
Consiliul municipal Chișinău a contestat-o cu apel, solicitând casarea acesteia, cu
pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă integral.
În motivarea apelului a indicat că prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a
constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru
soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu
circumstanțele pricinii, fiind încălcate și aplicate eronat normele de drept procedural.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2017, a fost respins apelul
declarat de Consiliul municipal Chișinău, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Centru,
mun. Chișinău din 13 decembrie 2016 (f.d. 96, 97-102).
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță a dat o apreciere
obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate
circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat normele
de drept material și procedural, în consecință adoptînd o hotărîre întemeiată.
Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 4 august 2017, Consiliul
municipal Chișinău, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea
deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiune să fie
respinsă integral.
În motivarea recursului a invocat că instanța de apel, nu a constatat toate
circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a pricinii, fiind aplicate eronat
normele de drept material.
Instanța de recurs constată că la dosar este anexată scrisoarea Curții de Apel
Chișinău, prin care la 24 mai 2017 a fost expediată copia decizie instanței de apel în
adresa părților (f.d. 103), fiind recepționată de către recurent la 5 iunie 2017 (f.d. 112).
Potrivit art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării
hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate
fi restabilit.
Prin urmare, instanța de recurs constată că recursul a fost declarat în termen.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, după parvenirea dosarului un complet din
3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe
recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței
timp de o lună de la data primirii acestuia.
La 29 august 2017, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului, însă pînă
la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, în adresa Curții Supreme de
Justiție nu a parvenit referința prin care intimatul să-și expună poziția față de temeiurile
recursului.
3
Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele
cauzei civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.
Verificând motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că
recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au apreciat
înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.
Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de
reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.
În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și de
drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic
inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este
garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de
admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a
normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal invocă
recurentul și respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul
exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de
drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui
temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la proces
sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432
alin. (2), (3) și (4).
Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,
adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în recursul
declarat de Consiliul municipal Chișinău asemenea aspecte nu se regăsesc.
Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera
recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău ca inadmisibil.
4
În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,
completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție,
d i s p u n e:
Recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
judecători Ion Druță
Iuliana Oprea
5