3ra-1069/17 — recunoașterea refuzului ilegal cu obligarea recalculării vechimii de muncă cu avantaje

Dosarul nr. 3ra-1069/17

Instanța de fond: Judecătoria Centru mun. Chișinău – I. Țurcan

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – M. Guzun, N. Simciuc , I. Cotruță

Î N C H E I E R E

04 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas,

judecători Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari,

examinând admisibilitatea recursului, declarat de către Ministerul Afacerilor

Interne în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Veaceslav

Prituleac împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la recunoașterea

refuzului ilegal cu obligarea recalculării vechimii de muncă cu avantaje,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne, s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 17 noiembrie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 12 ianuarie 2016 Veaceslav Prituleac a depus cerere de chemare în judecată,

concretizată ulterior, împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire

recunoașterea refuzului ca fiind ilegal, obligarea recalculării vechimii în muncă cu

avantaje (f.d.4-8, 44).

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în anul 1991 a fost angajat în

cadrul organelor afacerilor interne ale MAI. În perioada de la 12 august 1991 până

la 10 octombrie 2009 a activat în cadrul Izolatorului de detenție provizorie. Prin

ordinul Comisariatului General de Poliție mun. Chișinău nr.108 ef. din 02 octombrie

2009 a demisionat din cadrul organelor afacerilor interne cu dreptul de a primi

pensie pe linia MAI. Considerând că angajatorul nu a luat în considerație la

calcularea vechimii în muncă prevederile Hotărârii Guvernului nr.78 din 21

decembrie 1994 și art.33 alin. (2) al Legii cu privire la sistemul penitenciar nr.1036

din 17 decembrie 1998, prin cererea din 02 noiembrie 2015, a solicitat să-i se

comunice care este vechimea în muncă în cadrul MAI, să-i se recalculeze vechimea

în muncă cu avantaje, eliberarea copiilor de pe materialele dosarului de pensionare,

calcularea vechimii în muncă, comunicarea care este perioada de muncă în cadrul

Izolatorului de detenție provizorie. În adresa avocatului său la 14 decembrie 2015 au

1

fost remise parțial actele solicitate, pârâtul lăsând fără examinare cerința cu privire

la recalcularea vechimii de muncă cu avantaje pe motivul omiterii termenului de

prescripție. Reclamantul menționează că, în toamna anului 2015 de la colegii de

serviciu a aflat că beneficiază de dreptul la recalcularea vechimii de muncă două

luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu pentru perioada efectuării

serviciului în cadrul Batalionului Escortă și Pază pentru perioada de activitate

precum și în cadrul Izolatorului. Mai menționează că, pentru calcularea vechimii în

muncă cu înlesnirile solicitate este necesar ca persoana să întrunească două condiții

și anume: instituția în care persoana execută serviciul să fie o subdiviziune indicată

în pct.8 a Hotărârii Guvernului nr.78 din 21 februarie 2008 și să-și exercite

nemijlocit serviciul în închisori, izolatoare de urmărire penală (izolatoare de detenție

provizorie) și instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși

și bolnavilor psihici, condiții pe care le-a întrunit.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 17 noiembrie 2016 a fost

admisă integral cererea de chemare în judecată depusă de Veaceslav Prituleac. (f.d.

78,83-87).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2017 s-a respins apelul

declarat de către Ministerul Afacerilor Interne, s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 17 noiembrie 2016. (f.d.103, 104-109).

La 04 august 2017 Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2017, solicitând casarea hotărârilor

judecătorești, cu pronunțarea unei hotărâri de respingere a acțiunii ca fiind tardivă și

neîntemeiată (f.d.114-116).

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanțele de judecată au

interpretat în mod eronat legea și în acest sens au aplicat eronat normele de drept

material, au apreciat arbitrar probele prezentate la cauză. Menționează că, Veaceslav

Prituleac nu cade sub incidența prevederilor art.33, alin.2),3) al Legi cu privire la

sistemul penitenciar nr.1036-XIII din 17 decembrie 1996, iar capătul de cerere cu

privire la recalcularea vechimii în muncă cu avantaje este depusă tardiv.

În conformitate cu art. 434 alin. (1), (2) CPC recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

11 aprilie 2017, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la data de 05

iunie 2017, confirmare despre recepționarea acesteia de către recurent la materialele

dosarului lipsește (f.d.110).

În aceste circumstanțe recursul, depus la data de 04 august 2017, se consideră

depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către

Ministerul Afacerilor Interne este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că Ministerul Afacerilor Interne indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în

care instanțele de judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat

2

circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste

argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a II - a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele

expres stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. 4 stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie

să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea lucrurilor pe când în recursul

declarat de către Ministerul Afacerilor Interne asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele

de judecată primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentul la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă Ministerul Afacerilor Interne și, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne inadmisibil.

3

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 431 alin.2, 433 lit. a), 440 alin.1

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Ministerul Afacerilor Interne, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecători Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

4