3ra-1031/17 — contestarea actului administrativ

Prima instanță: V. Ciprian dosarul nr.3ra-1031/17

(Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău)

Instanța de apel: N. Vascan, V. Clima, E. Fistican

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

04 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii: Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Gospodăria Țărănească „Ulinici Tamara Ion” ,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Gospodăriei Țărănești „Ulinici

Tamara Ion” împotriva Agenției de Intervenție și Plăti pentru Agricultură, intervenient

accesoriu Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare cu privire la contestarea

actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2017 prin care a fost

admis apelul declarat de către Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură, casată

parțial hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 01 martie 2016 și emisă în

această parte o hotărîre nouă prin care cererea cu privire la încasarea cheltuielilor de

judecată a fost respinsă, în rest hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 01

martie 2016 a fost menținută,

c o n s t a t ă :

La data de 06 august 2015, GȚ „Ulinici Tamara Ion” a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Agenției de Intervenție și Plăti pentru Agricultură, intervenient

accesoriu Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare cu privire la contestarea

actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că s-a adresat către Agenția de

Intervenție și Plăți pentru Agricultură cu cerere de solicitare privind sprijinul financiar

în mărime de 46 507,17 lei, dosarul nr.l/1410NS4431, conform Măsurii 1 „Stimularea

creditării producătorilor agricoli de către instituțiile financiare, inclusiv de către

asociațiile de economii și împrumut” din Regulamentul privind modul de repartizare a

mijloacelor fondului de subvenționare a producătorilor agricoli (Regulament), aprobat

prin Hotărîrea Guvernului nr.135 din 24 februarie 2014.

A relevat, că după examinarea dosarului, Direcția autorizare plăți AIPA a

întocmit procesul-verbal nr.17 din 24.03.2015 „privind constatarea iregularităților" prin

care a fost stopată procedura de examinare a dosarului de subvenționare nr.

1/1410NS4431 înaintat de către reclamant și cererea de subvenționare sus-menționată a

fost respinsă, în baza pct. 10 din Regulament.

A menționat, că s-a adresat către AIPA cu cererea prealabilă nr. 384 din

08.06.2015 privind revocarea refuzului de a satisface cererea de solicitare a sprijinului

financiar în mărime de 46507,17 lei, exprimat prin procesul-verbal nr. 17 din

24.03.2015, iar prin răspunsul Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură nr.

351/07 din 07.07.2015, recepționat de reclamant la 15.07.2015, cererea prealabilă a

fost respinsă.

Consideră, că atât răspunsul AIPA nr.351/07 din 07.07.2015, cât și procesul-

verbal nr.17 din 24.03.2015 prin care a fost stopată procedura de examinare a dosarului

de subvenționare nr.l/1410NS4431 înaintat de reclamant și declarat neeligibil, sunt

ilegale, neîntemeiate și emise cu încălcarea prevederilor Regulamentului și necesită a fi

anulate, iar AIPA urmează a fi obligată să autorizeze dosarul de subvenționare înaintat.

A relatat, că în anul 2014 a depus cerere de acordare a subvenției în cuantum de

56354,17 lei conform Măsurii I „Stimularea creditării producătorilor agricoli de către

instituțiile financiare, inclusiv de către asociațiile de economii și împrumut" din

Regulament, care la 11 iulie 2014 a fost transmisă în aparatul central al AIPA (dosar de

subvenționare nr. 1/1407NS21162), iar la dosar au fost anexate toate actele, conform

Regulamentului de subvenționare.

A mai menționat, că examinând cererea de acordare a subvențiilor, reprezentanții

Direcției autorizare plăți AIPA au autorizat suma subvenției nu în cuantum de

56354,17 lei, precum a fost solicitat, dar în mărime de 9846 lei, reieșind din mijloacele

creditului utilizat conform domeniilor descrise în Declarația pe propria răspundere a

solicitantului, sume diferite față de cele indicate în cerere.

A precizat, că suma solicitată în cererea de subvenționare trebuie să coincidă cu

suma indicată în Declarația pe propria răspundere a solicitantului, însă contrar

Regulamentului, Direcția autorizare plăti AIPA nu a clarificat inexactitățile enunțate

mai sus și a autorizat suma subvenției, doar în limita a 9846 lei, prin procesul-verbal de

autorizare nr. 893 din 18.09.2014, fără a motiva această decizie și în acest mod lipsind

nejustificat pe reclamant de 46507,17 lei.

A mai indicat, că nefiind de acord cu suma de 9846 lei, s-a adresat către AIPA,

solicitând recalcularea subvenției și acordarea sumei solicitate în mărime de 56354,17

lei.

A concretizat, că luând act de această adresare, Directorul adjunct AIPA, Ciubuc

Nicolae, clarificând că din cauza unei erori tehnice de calcul și a nerespectării

prevederilor Regulamentului de către personalul Direcției autorizare plăți AIPA,

reclamantul a primit o subvenție mult mai mică decât cea pe care era îndreptățit să o

primească, pentru a corecta situația creată, a fost de acord cu propunerea ca

reclamantul să depună un nou dosar, privind solicitarea sumei subvenției în partea

sumei neachitate, cu perfectarea actelor, inclusiv a declarației pe propria răspundere, în

corespundere cu domeniile de utilizare a creditului.

Ca urmare, a menționat că a depus un nou dosar de subvenționare

nr.l/1410NS4431, prin care a solicitat acordarea diferenței subvenției în sumă de

46507,17 lei, a prezentat toate documentele conform Regulamentului, inclusiv

Declarația pe propria răspundere în care erorile tehnice de calcul admise anterior au

fost corectate, fiind înlăturate circumstanțele care au servit ca temei pentru respingerea

solicitării de a primi subvenția în mărime de 56354,17 lei și acordarea subvenției doar

în cuantum de 9846 lei.

Astfel, a menționat că la 24.03.2015, Direcția autorizare plăți a AIPA a examinat

noul dosar de solicitare a sprijinului financiar în mărime de 46507,17 lei,

nr.l/1410NS4431 depus de către reclamantă și a emis procesul-verbal nr.17 din

24.03.2015 prin care a fost stopată procedura de examinare a dosarului și dosarul a fost

declarat neeligibil, motivându-se că solicitantul cere repetat sprijin în baza plăților pe

care deja a beneficiat de subvenții în baza altui dosar.

Consideră, că această motivare nu are nici un suport, deoarece noul dosar de

subvenționare nr. 1/1410NS4431 are ca obiect diferența sumei pe care reclamantul nu a

primit-o din cauza unei erori tehnice de calcul neelucidate de către Direcția autorizare

plăți AIPA în primul dosar de subvenționare cu nr. 1/1407NS2162. Mai mult, au fost

înlăturate erorile de calcul admise în Declarația pe propria răspundere a reclamantului,

ceea ce i-a permis să formuleze o nouă cerere de subvenționare conform

Regulamentului.

Totodată, consideră că nu Direcția autorizare plăți AIPA este competentă să

respingă cererea de acordare a subvenției, dar Agenția de Intervenție și Plăți pentru

Agricultură, prin urmare procesul-verbal nr. 17 din 24.03.2015 a fost emis contrar

prevederilor legii cu încălcarea competenței.

Ca urmare, solicită GȚ „Ulinici Tamara Ion” anularea procesului- verbal nr. 17

din 24 martie 2015 emis de Direcția de autorizare plăți a Agenției de Intervenție și

Plăți pentru Agricultură și obligarea Agenției de Intervenție și Plăți pentru

Agricultură să autorizeze dosarul de subvenționare nr. 1/1410NS4431 înaintat de

Gospodăria Țărănească „Ulinici Tamara Ion", precum și încasarea din contul AIPA în

beneficiul său prejudiciul moral 10 000 lei și cheltuielile de judecată suportate.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 01 martie 2016,

acțiunea depusă de către reclamanta Gospodăria Țărănească „Ulinici Tamara Ion"

a fost admisă parțial. A fost anulat procesul - verbal nr. 17 din

24 martie 2015 emis de Direcția de autorizare plăți a Agenției de Intervenție și

Plăți pentru Agricultură. A fost obligată Agenția de Intervenție și Plăți pentru

Agricultură să autorizeze dosarul de subvenționare nr. 1/1410NS4431 înaintat de

Gospodăria Țărănească „Ulinici Tamara Ion”. A fost încasat din contul Agenției de

Intervenție și Plăți pentru Agricultură în beneficiul Gospodăriei Țărănești „Ulinici

Tamara Ion” suma de 5190 lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică. A fost respinsă ca neîntemeiată pretenția cu privire la încasarea

prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei.

Invocînd ilegalitatea acestei hotărîri, la data de 25 martie 2016, Agenția de

Intervenție și Plăți pentru Agricultură a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 01 martie 2016, solicitând admiterea

apelului, casarea parțială a hotărîrii primei instanțe, în partea admiterii acțiunii, cu

emiterea în această parte a unei noi hotărîri de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2017 a fost admis apelul declarat

de către Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură, casată hotărârea primei

instanțe în partea încasării cheltuielilor de judecată și emisă în această parte o nouă

hotărâre de respingere a cererii date. În rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută.

În motivarea soluției date instanța de apel a reținut prevederile art. 96 alin. (1)

CPC, concluzionînd că la actele pricinii nu sunt prezentate probe care ar confirma cu

certitudine suportarea în realitate a cheltuielilor de asistență juridică.

La data de 22 iunie 2017, GȚ „Ulinici Tamara Ion” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

în partea respingerii cererii cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată și emiterea

în această parte o nouă hotărîre de admitere integrală a cererii date.

În motivarea recursului GȚ „Ulinici Tamara Ion” a indicat că instanța de apel a

încălcat normele de drept procedural și cu aprecierea eronată a probelor , fapt ce duce la

încălcarea art. 6 CEDO.

Menționează că Contractul de asistenta juridică și reprezentare încheiat între GȚ

"Ulinici Tamara Ion" și avocatului stagiar în BAA „Parteneriat Academic pentru

Justiție", Rodica Savciuc, a fost semnat la data de 30.07.2015 cu nr.72/30.07.15.

La aceiași dată (30.07.2015) a fost eliberat și mandatul în temeiul căruia

avocatului stagiar în BAA „Parteneriat Academic pentru Justiție", Rodica Savciuc, a

reprezentat interesele reclamantei în cauza GȚ „Ulinici Tamara Ion” vs Agenția de

Intervenție și Plăți pentru Agricultură.

Tot la această dată, GȚ „Ulinici Tamara Ion” a achitat pentru serviciile juridice

prestate în temeiul Contractul de asistență juridică și reprezentare nr.72/30.07.15, prețul

convenit prin acordul părților, în sumă de 5 190.00 de lei, fapt confirmat prin bonul de

plată Seria XL nr.660846 din data de 30.07.2015.

De asemenea, cererea de chemare în judecată înaintată de către GȚ "Ulinici

Tamara Ion" împotriva Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură privind

contestarea actului administrativ, a fost semnată de reclamantă la data de 30.07.2015.

Astfel, consideră că este evident faptul că suma pretinsă de 5 190.00 de lei a fost

achitată și facturată de către BAA "Parteneriat Academic pentru Justiție” la data de

30.07.2015 în sumă de 5190,00 de lei în temeiul Contractului de asistență juridică și

reprezentare nr.72/30.07.15 din 30.07.2015.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

Din actele pricinii rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău este emisă la 10 mai

2017, iar la 22 iunie 2017, adică în termenul prevăzut de lege, GȚ „Ulinici Tamara

Ion” a declarat recurs.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de GȚ „Ulinici Tamara Ion” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Argumentul invocat în recurs precum că, instanța de apel la emiterea deciziei

contestate a încălcat normele de drept procedural nu poate fi reținut, deoarece

circumstanțele cauzei au fost determinate de instanța de apel și apreciate corect cu

argumentări adecvate bazate pe normele de drept, ce reglementează raportul juridic în

litigiu.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului

cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța

de apel și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

procedural.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către

GȚ „Ulinici Tamara Ion” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Gospodăria Țărănească „Ulinici Tamara Ion”, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru