2ra-1622/17 — încasarea datoriei, dobânzii de întârziere, declararea nulității recipiselor, restituirea sumei, încasarea prejudiciului material și venitului ratat

2ra-1622/17 — încasarea datoriei, dobânzii de întârziere, declararea nulității recipiselor, restituirea sumei, încasarea prejudiciului material și venitului ratat (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: L. Vasilevici dosarul nr. 2ra-1622/17

instanța de apel: N. Traciuc, V. Negru, Iu. Cotruță

ÎNCHEIERE

20 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ala Cobăneanu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Cristian

Bejan

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cristian Bejan

împotriva Întreprinderii Mixte „Irsian Print” Societate cu Răspundere Limitată cu

privire la încasarea datoriei și a dobânzii aferente

și cererea reconvențională a Întreprinderii Mixte „Irsian Print” Societate cu

Răspundere Limitată împotriva lui Cristian Bejan cu privire la declararea nulității

absolute a recipiselor, restituirea sumelor, încasarea prejudiciului material, a

venitului ratat, a cheltuielilor de executare și a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Cristian Bejan și menținută hotărârea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 15 mai 2014, prin care acțiunea lui Cristian Bejan a fost

respinsă, iar acțiunea reconvențională a Întreprinderii Mixte „Irsian Print”

Societate cu Răspundere Limitată a fost admisă parțial

constată:

La 7 decembrie 2009, Cristian Bejan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎM „Irsian Print” SRL cu privire la încasarea datoriei și a dobânzii

aferente.

În motivarea acțiunii a invocat că conform recipisei din 14 august 2007, a

încheiat cu ÎM „Irsian Print” SRL contractul de împrumut, prin care a împrumutat

ultimei suma de 3000 euro, până la data de 15 octombrie 2017, cu o dobândă de

5 % din sumă ce constituie 150 euro.

Menționează că conform recipisei din 26 septembrie 2007, a încheiat cu

ÎM „Irsian Print” SRL un al doilea contract de împrumut, prin care a împrumutat

ultimei suma de 5000 euro, până la data de 27 noiembrie 2007, cu o dobândă de

5 % din sumă ce constituie suma de 250 euro.

1

Indică că la expirarea termenelor stabilite, ÎM „Irsian Print” SRL urma să

achite datoria și dobânda aferentă, care însă la scadență nu au fost achitate.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 687, 871-873, 583 Cod

civil, art. 6, 7, 38, 86, 166-167, 174-176 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, încasarea de la ÎM „Irsian Print” SRL în

beneficiul lui a sumelor împrumutate și anume, conform recipisei din

14 august 2007 suma de 3000 euro și a dobânzii în mărime de 300 euro și conform

recipisei din 26 septembrie 2007 suma de 5000 euro și a dobânzii în mărime de

500 euro.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 24 martie 2010,

acțiunea a fost admisă.

A fost încasat din contul ÎM „Irsian Print” SRL în contul lui Cristian Bejan,

datoria în mărime de 8000 euro și dobânda în mărime de 800 euro, în total

8800 euro, echivalentul în lei moldovenești la ziua executării hotărârii și taxa de

stat în mărime de 1000 lei.

A fost încasat din contul ÎM „Irsian Print” SRL în beneficiul statului taxa de

stat neachitată în mărime de 3432,60 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 august 2010, a fost respins

apelul declarat de către ÎM „Irsian Print” SRL și menținută hotărârea Judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 24 martie 2010.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 16 noiembrie 2011, a fost admis

recursul declarat de ÎM „Irsian Print” SRL, casată integral decizia Curții de Apel

Chișinău din 11 august 2010 și hotărârea Judecătorie Centru mun. Chișinău din

24 martie 2010 și restituită pricina spre rejudecare la Judecătoria Centru

mun. Chișinău, de un alt complet de judecată.

La 03 iulie 2012, ÎM „Irsian Print” SRL a depus acțiune reconvențională

împotriva lui Cristian Bejan cu privire la declararea nulității absolute a recipiselor,

restituirea sumelor și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reconvenționale a invocat că în baza deciziei Curții de

Apel Chișinău din 11 august 2010, în cadrul procedurii de executare din contul

bancar al ÎM „Irsian Print” SRL, au fost transferați în beneficiul lui Cristian Bejan

suma de 8800 euro și în folosul statului taxa de stat în mărime de 3432,60 lei.

Relevă că prin decizia Curții Supreme de Justiție din 16 noiembrie 2011 a

fost casată decizia Curții de Apel Chișinău din 11 august 2010 și hotărârea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 24 martie 2010, cu restituirea cauzei la

rejudecare, însă nici într-o instanță de judecată, Cristian Bejan nu a prezentat

originalele recipiselor, cu toate că ÎM „Irsian Print” SRL de fiecare dată a solicitat

prezentarea acestora.

Menționează că de fapt ÎM „Irsian Print” SRL a împrumutat bani de la

Cristian Bejan, însă sumele împrumutate au fost restituite în termenii stabiliți de

părți, iar originalele recipiselor au fost nimicite.

Invocă că recipisele prezentate de Cristian Bejan sunt fotocopii și

semnăturile au fost falsificate fiind introduse cu un printer color, fapt confirmat în

urma efectuării cercetării tehnico-științifice.

2

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 172-175 CPC.

Solicită admiterea acțiunii reconvenționale, declararea nulității absolute a

recipisei din 14 august 2007 privind împrumutul de la Cristian Bejan a sumei de

3000 euro și a recipisei din 26 septembrie 2007 privind împrumutul de la Cristian

Bejan a sumei de 5000 euro, restituirea din contul lui Cristian Bejan în contul

ÎM „Irsian Print” SRL a sumelor de 8500 euro și 3432,6 lei încasate în temeiul

hotărârii casate, încasarea cheltuielilor de executare și a cheltuielilor de judecată.

La 24 mai 2013, ÎM „Irsian Print” SRL a depus o cerere de majorare a

pretențiilor din acțiunea reconvențională, prin care a solicitat declararea nulității

absolute a recipisei din 14 august 2007 privind împrumutul de la Cristian Bejan a

sumei de 3000 euro și a recipisei din 26 septembrie 2007 privind împrumutul de la

Cristian Bejan a sumei de 5000 euro, restituirea din contul lui Cristian Bejan în

contul ÎM „Irsian Print” SRL a sumelor în mărime de 8800 euro și 3432,6 lei

încasate în temeiul hotărârii casate, încasarea cheltuielilor de executare, a

prejudiciului material în mărime de 58583,15 lei, a venitului ratat în mărime de

303840 lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de majorare a pretențiilor a invocat că în rezultatul

înaintării acțiunii de către Cristian Bejan, de către organele abilitate au fost aplicate

măsuri de asigurare a acțiunii, astfel încât la 8 decembrie 2009 a fost pus sechestru

pe conturile bancare ale ÎM „Irsian Print” SRL, fapt ce a stopat activitatea acesteia,

ultima neavând posibilitatea de a efectua careva tranzacții în vederea procurării

materiei prime, necesare pentru derularea procesului de producere, achitării

serviciilor, achitării salariilor personalului ș.a.

Notează că urmare a inactivității, ÎM „Irsian Print” SRL a suferit pagube

însemnate, neobținând careva venituri pe care presupunea că le va obține în

condițiile normale ale circuitului civil, în condițiile tipice de funcționare asupra

cărora nu influențează circumstanțele imprevizibile sau împrejurările considerate

ca forță majoră.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 15 mai 2014, a fost

respinsă acțiunea lui Cristian Bejan.

A fost admisă parțial acțiunea reconvențională depusă de ÎM „Irsian

Print” SRL.

A fost încasat de la Cristian Bejan în beneficiul ÎM „Irsian Print” SRL suma

de 8800 euro, cu calcularea echivalentului în valută națională la data executării

hotărârii, suma de 3432,60 lei cu titlu de restituire a taxei de stat, sumele de

10682,29 lei și 17156 lei cu titlu de restituire a cheltuielilor de executare și suma

de 3000 lei cu titlu de restituire a taxei de stat la depunerea apelului.

În rest, cererea cu privire la încasarea venitului ratat în mărime de 303840 lei

și restul sumei cu titlu de prejudiciu material 27744,86 lei a fost respinsă.

Au fost respinse pretențiile din acțiunea reconvențională privind declararea

nulității absolute a recipiselor din 14 august 2007 și 26 septembrie 2007, eliberate

de Cristian Bejan.

A fost încasat de la Cristian Bejan în beneficiul ÎM „Irsian Print” SRL

cheltuielile de judecată constituite din taxa de stat achitată în sumă de 1100 lei.

3

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 3 septembrie 2015, a fost

restituită cererea de apel declarată de ÎM „Irsian Print” SRL, reprezentată de

avocatul Vasile Pruteanu împotriva hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 15 mai 2014.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2016, a fost respins apelul

declarat de Cristian Bejan și menținută hotărârea Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 15 mai 2014.

La 11 iulie 2017, Cristian Bejan a declarat recurs împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 31 martie 2016, prin care a solicitat admiterea acestuia,

repunerea în termenul de declarare a recursului, casarea integrală a deciziei

instanței de apel și casarea parțială a hotărârii primei instanțe în partea respingerii

acțiunii lui Cristian Bejan și în partea admiterii cererii reconvenționale a ÎM „Irsian

Print” SRL, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii înaintate

de Cristian Bejan și respingerea acțiunii reconvenționale înaintate de ÎM „Irsian

Print” SRL.

În motivarea recursului a invocat că atât prima instanță, cât și instanța de

apel nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au interpretat în mod eronat

legea, aplicând eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Relevă că instanța de apel eronat a concluzionat că pretențiile reclamantului

Cristian Bejan cu privire la încasarea din contul ÎM „Irsian Print” SRL a sumei de

8800 euro, cu titlu de restituire a datoriei în urma împrumutului din 14 august 2007

și 26 ianuarie 2007 nu au fost dovedite, deși ulterior în partea constatatoare

(descriptivă) a deciziei, tot instanța de apel constată că între Cristian Bejan și

reprezentanții ÎM „Irsian Print” SRL a avut loc o tranzacție de împrumut în

cuantum de 3000 euro și 5000 euro, împrumut care nu a fost întors lui Cristian

Bejan, până la înaintarea cererii de chemare în judecată și executarea silită a

deciziei instanței de apel din 11 august 2010.

Consideră că prima instanță neîntemeiat a respins cererea reprezentantului

său privind contribuirea instanței judecătorești la ridicarea materialelor din cadrul

cauzei penale nr. 2011011793, instrumentate de Inspectoratul de Poliție Centru,

mun. Chișinău, îngrădindu-l la prezentarea de probe, prin ce a fost încălcat

principiul contradictorialității și egalității părților în drepturile procedurale

consfințite de prevederile art. 26 CPC.

Explică că potrivit materialelor din cadrul cauzei penale nominalizate, se

constată expres faptul că împrumuturile conform recipiselor solicitate de Cristian

Bejan, de a fi încasate de la ÎM „Irsian Print” SRL, au fost încasate de ÎM „Irsian-

Print” SRL de la Cristian Bejan și restituite după adoptarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 2010 adoptate pe marginea prezentei cauze civile.

Remarcă că dovada tranzacționării împrumutului a fost recunoscută de către

reprezentantul ÎM „Irsian Print” SRL în ședința de judecată a instanței de apel până

la remiterea cauzei spre rejudecare, fapt consfințit în procesul - verbal al ședinței

de judecată, cât și prin înscrisurile anexate, declarațiile și explicațiile acționarilor

ÎM „Irsian Print” SRL, Angela Obreja și Irina Badanova, probe din dosarul penal

pornit în privința lui, la plângerea reprezentantului ÎM „Irsian Print” SRL, în baza

4

art. 190 alin. (5), 361 alin. (2) Cod penal, cauză penală care a și fost clasată din

motivul că fapta nu întrunește elementele infracțiunilor menționate mai sus.

Subliniază că deși ambele instanțe de judecată ierarhice inferioare invocă

faptul că dânsul nu a prezentat recipisele în original în cadrul instanțelor de

judecată, în contradictoriu cu aceste concluzii afirmă că a prezentat originalul

recipiselor menționate în ședința instanței de apel până la rejudecare, însă ulterior

după ce au fost executate sumele datorate din contul intimatei ÎM „Irsian

Print” SRL, dânsul a rupt originalul recipiselor de față cu una din fondatorii

intimatei ÎM „Irsian Print” SRL, Irina Badanova, totodată ultima, asigurându-l că

decizia Curții de Apel Chișinău din 11 august 1010, nu va fi atacată.

Consideră că deși prima instanță a respins capătul de acțiune a cererii

reconvenționale privind declararea nulității absolute a recipiselor din

14 august 2007 și 26 septembrie 2007, în același timp în mod inexplicabil a admis

în parte cererea reconvențională a ÎM „Irsian Print” SRL, situație ce denotă

suplimentar superficialitatea examinării cauzei.

La 13 septembrie 2017, Cristian Bejan a declarat recurs suplimentar

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2016, prin care a solicitat

admiterea acestuia.

În motivarea recursului suplimentar indică că la depunerea recursului au fost

respectați termenii prevăzuți de art. 434 alin. (1) CPC, or, la materialele cauzei sunt

anexate probe ce confirmă faptul că la 24 mai 2017, în cancelaria Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, dânsul a depus o cerere prin care a solicitat eliberarea

copiei deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2016, care a primit-o și a luat

cunoștință abia la 6 iunie 2017.

Relevă că la momentul depunerii la 28 mai 2014 a cererii de apel asupra

hotărârii primei instanțe, a menționat o altă adresă de domiciliu decât cea indicată

în anul 2010 în cererea de chemare în judecată, însă Curtea de Apel Chișinău

ignorând acest fapt a expediat copia deciziei pe adresa veche, unde el nu mai

locuiește timp de aproximativ 5 ani.

În opinia recurentului, în circumstanțele expuse dânsul nu a omis termenul

de prescripție, pentru că a făcut cunoștință cu decizia recurată abia la 6 iunie 2017.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarate de către Cristian Bejan este inadmisibil din considerentele ce urmează.

Conform prevederilor art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de

declarare prevăzut la art. 434.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

În conformitate cu art. 434 alin. (2) CPC, termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

După cum atestă actele cauzei din procesul-verbal al ședinței instanței de

apel din 24 martie 2016, rezultă că recurentul Cristian Bejan a fost prezent la

ședința respectivă, unde a fost examinată cauza în fond, iar pentru pronunțarea

5

dispozitivului deciziei a fost anunțată întrerupere pentru data de 31 martie 2016,

ora 09:30, la care, Cristian Bejan la fel, a fost prezent (f. d. 210-211 vol. II).

La capitolul dat se va remarca că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost

pronunțat în prezența recurentului Cristian Bejan, iar copia deciziei redactate din

31 martie 2016, a fost expediată de către Curtea de Apel Chișinău în adresa tuturor

participanților la proces, inclusiv și recurentului Cristian Bejan la 23 mai 2016,

fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoțire (f. d. 225, vol. II).

Mai mult, la materialele cauzei este anexată cererea reprezentantului

recurentului, avocatului Vladislav Ciobanu-Nițuleac, depusă la Curtea de Apel

Chișinău la 29 aprilie 2016, prin care ultimul solicită eliberarea copiei deciziei din

31 martie 2016 (f. d. 223 vol. II).

Drept urmare, în cauza din speță nu poate fi invocată necomunicarea deciziei

instanței de apel.

Or, în conformitate cu art. 75 alin. (4) CPC. actele procedurale efectuate de

reprezentant în limitele împuternicirilor sale sunt obligatorii pentru persoana

reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa

reprezentantului este echivalentă culpei părții.

Cu toate acestea, cererea de recurs a fost depusă de către Cristian Bejan doar

la 11 iulie 2017, respectiv, cu încălcarea extrem de extensivă a termenului legal

prevăzut de art. 434 CPC.

Mai mult că, recurentul Cristian Bejan nu a invocat motive întemeiate care

ar demonstra depunerea recursului în termen, sau omiterii acestuia din motive

justificate, or, odată ce recurentul cunoștea despre examinarea pricinii în instanța

de apel și pronunțarea dispozitivului deciziei la 31 martie 2016, fapt confirmat prin

recipisa semnată, depunând recursul peste un termen de 1 an 3 luni și 10 zile de la

această dată, urma să justifice neîndeplinirea actului procesual în termenul prescris

de lege.

Cele expuse mai sus resping afirmațiile recurentului precum că decizia

instanței de apel din 31 martie 2017, a fost recepționată de el la 6 iunie 2017, și

numai după depunerea cererii de eliberare a copiei deciziei la 24 mai 2017.

Astfel fiind, ținând cont de perioada de timp scursă de la data emiterii

deciziei contestate și până la data depunerii recursului, și anume 1 an 3 luni și 10

zile, invocarea de către recurent a faptului că nu a fost familiarizat cu decizia

adoptată este lipsită de consistență, deoarece un asemenea comportament este de

rea-credință, având în vedere obligația părților de a se interesa de soarta dosarelor

despre care au cunoștință la intervale rezonabile de timp.

Potrivit și jurisprudenței CEDO, cu valoare de principiu (cauza Ghirea

contra Moldovei (Hotărârea CEDO din 26 iunie 2012)), cunoscând despre

pronunțarea dispozitivului deciziei la 31 martie 2016, recurentul Cristian bejan

avea obligația de a urmări desfășurarea procesului în care este implicat ca parte.

La cele constatate se impune de specificat și faptul că recurentul urma să

întreprindă măsurile necesare, după cum sugerează și jurisprudența CEDO, de a

proteja drepturile sale de acces la instanță (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03

6

din 11 septembrie 2007), fapt însă ignorat de către acesta, ce a generat omiterea

îndelungată a termenului la depunerea recursului.

Drept urmare, în aceste condiții, contrar susținerilor recurentului, deși, la

materialele dosarului nu există o mențiune expresă privind recepționarea de către

recurentul Cristina Bejan a deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2016,

reieșind din circumstanțele enunțate în raport cu normele legale procedurale

indicate, instanța de recurs reține că tergiversarea depunerii unui recurs dovedește

doar un pasivism din partea recurentului și o atitudine superficială față de

obligațiile procesuale ca părți în proces.

În consecință, pentru toate aceste considerente este cert că, depunând cererea

de recurs împotriva deciziei instanței de apel peste un termen mai mare de 1 an,

recurentul a demonstrat o neglijență a drepturilor sale procedurale stipulate în

legislația națională.

La caz, instanța de recurs notează că, o astfel de soluție este compatibilă cu

respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea

recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de

atac, a deciziei judecătorești emise în instanța de apel, și ar leza, în acest mod,

principiul securității raporturilor juridice.

Astfel fiind, în speța de referință Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008),

Curtea Europeană a reiterat cu titlu de principiu general că deși, în speță nu era

vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în

urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou

descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de

introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru

motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul

securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Curtea a admis că revine în primul rând instanțelor interne să decidă asupra

repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o

marjă de apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru

care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre

exemplu, necomunicarea hotărârii luate în proces de către autoritățile competente

ale statului. Chiar și atunci, totuși, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen

nu ar fi nelimitată, dată fiind obligația părților de a se interesa, la intervale

rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoștință. În toate cazurile,

instanțele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea

justifica o ingerință în principiul autorității de lucru judecat.

Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte și în cauzele

Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova și Melnic vs Moldova, în care s-a

menționat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de

depunere de către părți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au

încălcat drepturile reclamanților la un proces echitabil.

7

În lumina celor relevate, Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către Cristian Bejan ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. b), art. 440 CPC, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Cristian Bejan se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ala Cobăneanu

8