2ra-1557/17 — decăderea din drepturi parintești

prima instanță: S.Papuha dosarul nr.2ra-1557/17

(Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău)

instanța de apel: L.Bulgac, D.Manole, A.Danilov

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

20 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

reprezentantul Fedorina Maria în interesele recurentei Detwiller Ana,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Detwiller Ana

împotriva lui Yeskov Roman, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția

Copilului sectorul Rîșcani mun. Chișinău, privind decăderea din drepturile părintești,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2017 prin care a fost

admis apelul declarat de către Yeskov Roman, fiind casată hotărârea Judecătoriei

Rîșcani, municipiul Chișinău din 03 iunie 2013, și emisă o nouă hotărâre de

respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 05 februarie 2013 reclamanta Detwiller Ana s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva lui Yeskov Roman, intervenient accesoriu Direcția

pentru Protecția Copilului Rîșcani, mun. Chișinău, solicitînd decăderea reclamantului

din drepturile părintești în privința copilului xxxx, născut la xxxx.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în anul 2003, în Statele Unite ale

Americii, a făcut cunoștință cu Yeskov Roman, cu care a locuit în concubinaj, iar la

01 iunie 2004, s-a născut fiul xxxx. Ulterior, pîrîtul Yeskov Roman i-a părăsit,

eschivîndu-se de la obligațiunile părintești, nu s-a interesat și nu s-a ocupat de

educarea și instruirea copilului. Locul aflării pîrîtului Yeskov Roman reclamanta nu îl

cunoaște.

A menționat reclamanta că a fost impusă de situație să revină în Republica

Moldova, fiind nevoită să întrețină copilul de una singură, copilul dobîndind cetățenia

R.Moldova.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 03 iunie 2013, acțiunea a

fost admisă.

S-a decăzut din drepturile părintești Yeskov Roman în privința fiului xxxx

născut la xxxx.

1

Împotriva hotărîrii instanței de fond, la 08 aprilie 2016, a depus apel Yeskov

Roman, solicitînd repunerea în termen, casarea integrală a hotărîrii, cu remiterea

cauzei la rejudecare în prima instanță. În motivarea apelului apelantul a invocate că nu

a cunoscut despre existența acestui litigiu, deoarece nu a fost informat de nimeni.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2017 s-a admis apelul

declarat de Yeskov Roman.

S-a casat hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 03 iunie 2013 și s-a

emis o nouă hotărâre de respingere a acțiunii.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că prima instanță a examinat

cauza cu încălcarea competenței jurisdicționale, or, pricina dată este cu element de

extraneitate. Pîrîtul Yeskov Roman este cetățean al SUA (f.d.45), nu dispune de

domiciliu sau de careva bunuri în Republica Moldova.

În așa situație, instanța de fond urma să țină cont de prevederile art. 459 CPC al

RM, care stabilește că ”Instanțele judecătorești ale Republicii Moldova sînt

competente, în condițiile prezentului capitol, să soluționeze litigiile civile dintre o

parte a Republicii Moldova și o parte străină sau numai dintre persoane străine.

Competența instanțelor judecătorești ale Republicii Moldova în judecarea pricinilor

civile cu element de extraneitate se determină conform dispozițiilor cap.IV, dacă

prezentul capitol nu prevede altfel. Instanțele judecătorești ale Republicii Moldova

sînt competente să soluționeze pricini cu element de extraneitate dacă pîrîtul,

organizație străină are sediu sau pîrîtul cetățean străin are domiciliu în Republica

Moldova. Instanța sesizată verifică din oficiu competența sa de a soluționa pricina cu

element de extraneitate și, în cazul în care constată că nu este competentă nici ea și

nici o altă instanță a Republicii Moldova, respinge cererea”.

Iar art.38 alin.1) și art.39 alin.1) CPC stabilește că ”Reclamantul poate intenta

acțiunea în oricare din sediile instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul

pîrîtului”. Acțiunea împotriva pîrîtului al cărui domiciliu nu este cunoscut sau care nu

are domiciliu în Republica Moldova poate fi intentată în oricare dintre sediile instanței

de la locul de aflare a bunurilor acestuia sau în oricare dintre sediile instanței de la

ultimul lui domiciliu din Republica Moldova”.

În așa circumstanțe instanța de apel a considerat că acțiunea urmează a fi

respinsă, deoarece examinarea acesteia nu ține de competența instanțelor judecătorești

din Republica Moldova.

La 24 iunie 2017 reprezentantul Fedorina Maria în interesele recurentei

Detwiller Ana a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerînd admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și remiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel.

În motivarea recursului s-a indicat că, instanța de apel a ignorat prevederile

art.159 Cod civil, și cauza în instanța de apel a fost examinată în lipsa sa, încălcîndu-i-

se astfel dreptul la apărare.

Consideră că au fost încălcate normelor de drept material, instanța de judecată a

aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se

2

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

Din actele pricinii rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău este emisă la 30

martie 2017.

Curtea de Apel Chișinău la 07 aprilie 2017 (f.d.143) a expediat recurentei copia

deciziei motivate a instanței de apel, însă la materialele dosarului nu se regăsește

dovada recepționării acesteia, astfel recursul depus la 24 iunie 2017 este depus în

termenul prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de reprezentantul Fedorina Maria în

interesele recurentei Detwiller Ana nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Cu referire la argumentul recurentei precum că pricina civilă a fost examinată

în lipsa sa, instanța de recurs menționează că este neântemeiat și urmează a fi respins.

Potrivit materialelor cauzei, Detwiller Ana a fost citată pe adresa indicată în

cererea de chemare în judecată (f.d.123-125, 130), cît și prin citare publică (f.d.131),

nu s-a prezentat în ședințele de judecată, nu a comunicat motivele absenței, motiv din

care instanța de apel a dispus examinarea cauzei în lipsa acesteia, bazîndu-se pe

prevederile art.379 alin. (1) CPC al RM.

Mai mult, în conformitate cu art. 61 CPC, părțile sunt obligate să se folosească

cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța de judecată pune capăt

oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului

sau inducerea sa în eroare.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

3

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

către reprezentantul Fedorina Maria în interesele recurentei Detwiller Ana ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către reprezentantul Fedorina Maria în interesele

recurentei Detwiller Ana se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

4