2ra-1574/17 — incasarea datoriei

Judecătoria Chișinău Dosarul nr.2ra-1574/17 Sediul Ciocana Judecător: S. Suvac Curtea de Apel Chișinău Judecători: A. Minciuna, L. Popova, I. Cotruță ÎNCHEIERE 20 septembrie 2017 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului Iulia Sîrcu Judecători Ala Cobăneanu, Iuliana Oprea soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Hîncu Victor, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe acțiuni „Termoelectrica” împotriva lui Hîncu Victor, Hîncu Varvara, Hîncu Iuliana și Hîncu Stepan, intervenient accesoriu Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/203 cu privire la încasarea în mod solidar a datoriei, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2017, prin care s-a respins apelul declarat de către Hîncu Victor și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău din 08 februarie 2017, c o n s t a t ă: La 07 iulie 2016, SA „Termoelectrica” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Hîncu Victor, Hîncu Varvara, Hîncu Iuliana și Hîncu Stepan, intervenient accesoriu Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/203 cu privire la încasarea în mod solidar a datoriei.

În motivarea acțiunii a indicat că, în baza contractului de livrare a energiei termice/ apă caldă nr.5146 din 01 februarie 2009, încheiat între Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” (până la redenumire, societatea pe acțiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chișinău, succesorul în drepturi al societății pe acțiuni „Termocom” în procedura falimentului) și Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/203, ultima și-a asumat obligația de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate. Societatea reclamantă a menționat că din cauza neonorării obligațiilor de plată, datoria Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/203, la data de 08 iunie 2016, la consumul de energie termică constituie suma de 8728391,22 lei.

A precizat că în urma consumului de energie termică, Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/203 a prestat în continuare servicii de gospodărire comunală, inclusiv energie termică, la toți proprietarii/ chiriașii/ locatarii apartamentelor/încăperilor locuibile și nelocuibile ale blocului locativ gestionat, care, la rândul său, au beneficiat de serviciul prestat și au obligația de a achita în termen contravaloarea lor. A susținut că în caz de neachitare de către consumatori a sumelor datorate, Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/203 are obligația să acționeze consumatorii în judecată pentru încasarea datoriei, pentru a stinge creanța sa față de 1 SA „Termoelectrica” din contul achitărilor efectuate de către consumatorii cu datorii restante.

Societatea reclamantă a considerat că este în drept de a înainta prezenta acțiune oblică, dat fiind faptul că Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/203 nu are surse financiare destule pentru a depune de sine stătător cerere de chemare în judecată. A mai precizat că Hîncu Varvara, Hîncu Victor, Hîncu Iuliana și Hîncu Stepan sunt proprietari ai apartamentului nr. XXXXXXXX, pentru care Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/203 a deschis un cont în vederea beneficierii de servicii comunale. Astfel, pentru perioada 01 noiembrie 2001 - 01 iunie 2016, locatarii apartamentului enunțat au acumulat o datorie la plata energiei termice în mărime de 5907,27 lei.

A solicitat, SA „Termoelectrica”, încasare în mod solidar din contul pârâților, Hîncu Varvara, Hîncu Victor, Hîncu Iuliana și Hîncu Stepan în beneficiul Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/203, datoria pentru consumul energiei termice în sumă totală de 5907,27 lei, pentru perioada 01 noiembrie 2001 - 01 iunie 2016, precum și încasarea în mod solidar din contul pârâților, în beneficiul SA „Termoelectrica” a taxei de stat în sumă de 270 lei. Ulterior, societatea reclamantă și-a concretizat cerințele solicitând încasarea datoriei pentru consumul energiei termice pentru perioada noiembrie 2014 - decembrie 2016, în mărime de 2948,57 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău din 08 februarie 2017 s-a admis integral acțiunea oblică înaintată de SA „Termoelectrica” în interesele Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/203.

S-a încasat în mod solidar din contul lui Hîncu Victor, Hîncu Varvara, Hîncu Iuliana și Hîncu Stepan, în beneficiul Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/203, datoria pentru consumul energiei termice pentru perioada noiembrie 2014 - decembrie 2016, în mărime de 2948,57 lei, precum și în beneficiul societății pe acțiuni „Termoelectrica”, suma de 270 lei pentru cheltuielile suportate în legătura cu achitarea taxei de stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a tuturor probelor prezente și a constatat că, cerințele invocate în acțiune se încadrează în prevederile legii. Considerând neîntemeiată hotărârea primei instanțe, la 23 februarie 2017 și la 28 aprilie 2017, Hîncu Victor a depus apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată de SA „Termoelectrica” să fie respinsă.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept procedural. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2017, s-a respins apelul declarat de către Hîncu Victor ca fiind neîntemeiat și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău din 08 februarie 2017. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

2 Totodată, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat normele de drept material și procedural și în consecință a adoptat o hotărâre legală și întemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanțe de apel, Hîncu Victor a declarat recurs, prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel din 24 mai 2017 și a hotărârii primii instanțe din 08 februarie 2017, cu emiterea unei hotărâri prin care acțiunea oblică înaintată de către SA „Termoelectrica” în interesele Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/203, să fie respinsă.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 24 mai 2017 a fost expediată recurentului la 05 iunie 2017. Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, prin prisma art. 434 CPC, consideră recursul depus la data de 07 iulie 2017 în termen. Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, recurentul consideră că soluția instanței de apel este pripită, fapt ce rezultă din nedeterminarea naturii juridice a obiectului litigiului, criteriu care presupune prin sine lămurirea corectă și certă a situației de fapt și de drept. De asemenea, susține că instanța de apel examinând apelul a trecut în mod superficial argumentele invocate de către Hîncu Victor și materialul probator anexat la materialele cauzei, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii supusă apelului sub toate aspectele, în raport cu legislația ce guvernează litigiul în cauză.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Hîncu Victor, urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la 3 încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Hîncu Victor este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, completul a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). În cazul de față, argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atât în practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi considerate ca fiind „serioase și legitime” conform Convenției (a se vedea Mitropolia Basarabiei și alții vs. Moldova, nr. 45701/99 § 137, ECHR 2001-XII). În același timp, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă în recursul declarat de către Hîncu Victor asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Hîncu Victor, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Hîncu Victor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Iulia Sîrcu Judecători Ala Cobăneanu Iuliana Oprea 4