2ra-1574/17 — incasarea datoriei

Judecătoria Chișinău Dosarul nr.2ra-1574/17

Sediul Ciocana

Judecător: S. Suvac

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Minciuna, L. Popova, I. Cotruță

ÎNCHEIERE

20 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Iulia Sîrcu

Judecători Ala Cobăneanu, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Hîncu Victor,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

pe acțiuni „Termoelectrica” împotriva lui Hîncu Victor, Hîncu Varvara, Hîncu

Iuliana și Hîncu Stepan, intervenient accesoriu Asociația Proprietarilor de Locuințe

Privatizate nr.54/203 cu privire la încasarea în mod solidar a datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de către Hîncu Victor și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău din 08 februarie 2017,

c o n s t a t ă:

La 07 iulie 2016, SA „Termoelectrica” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Hîncu Victor, Hîncu Varvara, Hîncu Iuliana și Hîncu Stepan,

intervenient accesoriu Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/203 cu

privire la încasarea în mod solidar a datoriei.

În motivarea acțiunii a indicat că, în baza contractului de livrare a energiei

termice/ apă caldă nr.5146 din 01 februarie 2009, încheiat între Societatea pe

Acțiuni „Termoelectrica” (până la redenumire, societatea pe acțiuni „Centrala

Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chișinău, succesorul în drepturi al societății pe

acțiuni „Termocom” în procedura falimentului) și Asociația Proprietarilor de

Locuințe Privatizate nr.54/203, ultima și-a asumat obligația de a achita lunar plata

pentru utilizarea energiei termice furnizate.

Societatea reclamantă a menționat că din cauza neonorării obligațiilor de

plată, datoria Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/203, la data de

08 iunie 2016, la consumul de energie termică constituie suma de 8728391,22 lei.

A precizat că în urma consumului de energie termică, Asociația Proprietarilor

de Locuințe Privatizate nr.54/203 a prestat în continuare servicii de gospodărire

comunală, inclusiv energie termică, la toți proprietarii/ chiriașii/ locatarii

apartamentelor/încăperilor locuibile și nelocuibile ale blocului locativ gestionat,

care, la rândul său, au beneficiat de serviciul prestat și au obligația de a achita în

termen contravaloarea lor.

A susținut că în caz de neachitare de către consumatori a sumelor datorate,

Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/203 are obligația să acționeze

consumatorii în judecată pentru încasarea datoriei, pentru a stinge creanța sa față de

1

SA „Termoelectrica” din contul achitărilor efectuate de către consumatorii cu datorii

restante.

Societatea reclamantă a considerat că este în drept de a înainta prezenta

acțiune oblică, dat fiind faptul că Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate

nr.54/203 nu are surse financiare destule pentru a depune de sine stătător cerere de

chemare în judecată.

A mai precizat că Hîncu Varvara, Hîncu Victor, Hîncu Iuliana și Hîncu

Stepan sunt proprietari ai apartamentului nr. XXXXXXXX, pentru care Asociația

Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/203 a deschis un cont în vederea

beneficierii de servicii comunale.

Astfel, pentru perioada 01 noiembrie 2001 - 01 iunie 2016, locatarii

apartamentului enunțat au acumulat o datorie la plata energiei termice în mărime de

5907,27 lei.

A solicitat, SA „Termoelectrica”, încasare în mod solidar din contul pârâților,

Hîncu Varvara, Hîncu Victor, Hîncu Iuliana și Hîncu Stepan în beneficiul Asociației

Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/203, datoria pentru consumul energiei

termice în sumă totală de 5907,27 lei, pentru perioada 01 noiembrie 2001 - 01 iunie

2016, precum și încasarea în mod solidar din contul pârâților, în beneficiul SA

„Termoelectrica” a taxei de stat în sumă de 270 lei.

Ulterior, societatea reclamantă și-a concretizat cerințele solicitând încasarea

datoriei pentru consumul energiei termice pentru perioada noiembrie 2014 -

decembrie 2016, în mărime de 2948,57 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău din 08 februarie 2017 s-a admis integral

acțiunea oblică înaintată de SA „Termoelectrica” în interesele Asociației

Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/203. S-a încasat în mod solidar din

contul lui Hîncu Victor, Hîncu Varvara, Hîncu Iuliana și Hîncu Stepan, în

beneficiul Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/203, datoria pentru

consumul energiei termice pentru perioada noiembrie 2014 - decembrie 2016, în

mărime de 2948,57 lei, precum și în beneficiul societății pe acțiuni

„Termoelectrica”, suma de 270 lei pentru cheltuielile suportate în legătura cu

achitarea taxei de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a

tuturor probelor prezente și a constatat că, cerințele invocate în acțiune se

încadrează în prevederile legii.

Considerând neîntemeiată hotărârea primei instanțe, la 23 februarie 2017 și

la 28 aprilie 2017, Hîncu Victor a depus apel, prin care a solicitat admiterea

acestuia, casarea hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

acțiunea înaintată de SA „Termoelectrica” să fie respinsă.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2017, s-a respins apelul

declarat de către Hîncu Victor ca fiind neîntemeiat și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Chișinău din 08 februarie 2017.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de

apelant nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele

dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

2

Totodată, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare

obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat

normele de drept material și procedural și în consecință a adoptat o hotărâre legală și

întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanțe de apel, Hîncu Victor a declarat recurs,

prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel din 24 mai

2017 și a hotărârii primii instanțe din 08 februarie 2017, cu emiterea unei hotărâri

prin care acțiunea oblică înaintată de către SA „Termoelectrica” în interesele

Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/203, să fie respinsă.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 24 mai

2017 a fost expediată recurentului la 05 iunie 2017. Astfel, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, prin

prisma art. 434 CPC, consideră recursul depus la data de 07 iulie 2017 în termen.

Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, recurentul consideră

că soluția instanței de apel este pripită, fapt ce rezultă din nedeterminarea naturii

juridice a obiectului litigiului, criteriu care presupune prin sine lămurirea corectă și

certă a situației de fapt și de drept.

De asemenea, susține că instanța de apel examinând apelul a trecut în mod

superficial argumentele invocate de către Hîncu Victor și materialul probator

anexat la materialele cauzei, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii supusă

apelului sub toate aspectele, în raport cu legislația ce guvernează litigiul în cauză.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Hîncu Victor, urmează a fi

declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a

fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i-a comunicat locul, data

și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind

limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor

persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al

ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței

jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât

cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

3

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Hîncu Victor este

declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4)

CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, completul a constatat existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede

că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În cazul de față, argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs

nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, nefiind posibilă

determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi

supus controlului judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atât în

practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

considerate ca fiind „serioase și legitime” conform Convenției (a se vedea

Mitropolia Basarabiei și alții vs. Moldova, nr. 45701/99 § 137, ECHR 2001-XII). În

același timp, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică

să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul

trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito

vs Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă în

recursul declarat de către Hîncu Victor asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către Hîncu Victor, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Hîncu Victor se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Iulia Sîrcu

Judecători Ala Cobăneanu

Iuliana Oprea

4