2ra-1572/17 — încasarea datoriei și penalității
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei şi penalităţii
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-1572/17 — încasarea datoriei și penalității (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: O. Țurcan dosarul nr. 2ra-1572/17
instanța de apel: I. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov
Î N C H E I E R E
13 septembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului,
judecător Valentina Clevadî
judecători Galina Stratulat, Dumitru Mardari
examinând admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul Național de
Patrulare,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni
„Eximotor” împotriva Inspectoratului Național de Patrulare privind încasarea datoriei
și penalității de întârziere,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2017 prin care s-a respins
apelul declarat de Inspectoratul Național de Patrulare și s-a menținut hotărârea
Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 26 ianuarie 2017,
c o n s t a t ă :
La 02 noiembrie 2016, SA ,,Eximotor” s-a adresat cu cerere de chemare în
judecată împotriva Inspectoratului Național de Patrulare privind încasarea datoriei și
penalității de întârziere.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a indicat că, la 18 februarie 2013
între SA „Eximotor” și Regimentul de Patrulă și Santinelă „SCUT”, actualmente
Inspectoratul Național de Patrulare a fost încheiat contractul de achiziționare a
mărfurilor (serviciilor) nr. 3 Cod CPV:50112100-4, prin care SA „Eximotor” și-a
asumat obligația de a livra pârâtului marfă și servicii, nomenclatura mărfii fiind
stabilită în facturi în baza pct. 1.1 al contractului, iar prețul și modul de achitare a
mărfii în cap.2 și 3 al contractului.
Menționează că, conform pct. 3.4 din contract, pârâtul era obligat să efectueze
achitarea mărfii în termen de 30 zile după livrarea (prestarea) fiecărei partide a
bunurilor sau acordarea serviciilor.
Susține reclamantul că, pârâtul a efectuat achitările cu întârziere, acumulând o
datorie față de SA „Eximotor” în sumă de 158 085 lei, care nu a fost achitată, fapt
confirmat prin actul de verificare conform situației din 31 octombrie 2016.
1
A mai indicat că, SA „Eximotor” și-a executat pe deplin și fără încălcări
obligațiile contractuale, ceea ce se confirmă și prin facturile fiscale semnate de pârât,
fapt ce confirmă că acesta nu avea careva pretenții privitor la sumă, calitatea
serviciilor și cantitatea mărfii livrate.
În adresa pârâtului a fost expediată reclamația nr. 199 din 04 mai 2016, prin care
s-a solicitat achitarea datoriei și penalității în sumă totală de 170966,75 lei, însă
careva măsuri pentru achitarea datoriei nu au fost întreprinse.
Totodată, având în vedere că fiecare factură urma să fie achitată în decurs de 30
zile de la data livrării mărfii și/sau serviciilor, iar până la moment pârâtul nu și-a
onorat obligațiile față de SA „Eximotor”, ultima a suportat și prejudicii materiale.
Conform pct. 9.9 din contract, pentru achitarea cu întârziere a mărfii,
cumpărătorul poartă răspundere materială în valoare de 0,1% din suma mărfii
neachitate, pentru fiecare zi de întârziere, dar nu mai mult de 5% din suma totală a
contractului.
În acest sens, arată că penalitatea calculată în baza prevederilor menționate
pentru perioada 29 ianuarie 2015 - 31 octombrie 2016, constituie suma de 28 455, 30
lei.
Solicită reclamantul, încasarea din contul Inspectoratului Național de Patrulare
în beneficiul SA ,,Eximotor” a datoriei în sumă de 158 085 lei pentru marfa și
serviciile livrate, penalității în mărime de 28 455, 30 lei și cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 26 ianuarie 2017
acțiunea a fost admisă, fiind încasat din contul Inspectoratului Național de Patrulare
în beneficiul SA „Eximotor” datoria în sumă de 158 085 lei, penalitatea în sumă de
28 455,30 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 5 596,27 lei, iar în total suma de
196 136, 57 lei.
Nefiind de cord cu hotărârea primei instanțe, Inspectoratul Național de Patrulare
a contestat-o cu apel.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2017 s-a respins apelul declarat
de Inspectoratul Național de Patrulare și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău
(sediul Rîșcani) din 26 ianuarie 2017.
La 19 iunie 2017, cu respectarea termenului prevăzut de art. 434 Cod de
procedură civilă, Inspectoratul Național de Patrulare a declarat recurs, solicitând
admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu
emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.
În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărârile contestate,
considerându-le neîntemeiate și ilegale, prin faptul că au fost emise cu încălcarea și
aplicarea eronată a normelor de drept material și nu au fost constatate și elucidate pe
deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii.
Indică că, în urma unor circumstanțe ce nu pot fi imputate Inspectoratului
Național de Patrulare, acoperirea financiară a unor cheltuieli efectuate de către
Regimentul de Patrulă și Santinelă „SCUT” nu a fost posibilă, din lipsa mijloacelor
2
financiare planificate în bugetul de stat, iar conform art. 630 alin. (1) Cod civil, în
cazuri excepționale, luându-se în considerare toate împrejurările, instanța de judecată
poate dispune reducerea clauzei penale disproporționat de mari.
În privința cheltuielilor de asistență juridică, menționează că instanțele de
judecată urmau să țină cont de faptul dacă aceste cheltuieli au fost reale și necesare.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Inspectoratul Național de
Patrulare, urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la
proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept
material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:
nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie
aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau
analogia dreptului.
În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept
procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată
de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost
judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și
ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba
de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane
care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de
judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau
în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Inspectoratul Național de
Patrulare, este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.
(2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.
Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, completul a constatat existența unuia
din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că
3
cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează
în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).
În cazul de față, argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs nu
se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, nefiind posibilă determinarea
aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului
judiciar.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Completul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul "efectiv", atât în
practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi
considerate ca fiind „serioase și legitime” conform Convenției (a se vedea Mitropolia
Basarabiei și alții vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). În același timp,
conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile
să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede
puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica
Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016 ), însă în recursul
declarat asemenea aspecte nu se regăsesc.
Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la
concluzia de a considera recursul declarat de Inspectoratul Național de Patrulare, ca
inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Recursul declarat de Inspectoratul Național de Patrulare, se consideră
inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecător Valentina Clevadî
judecători Galina Stratulat
Dumitru Mardari
4