Decizia nr. 121/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 2373/1/2024 — chestiunea de drept: următoarei chestiuni de drept: ” Dacă, în interpretarea Ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 136/2017, poliţiştii care activează ca sportivi la asociaţiile sportive ale Ministerului Afacerilor Interne…

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 2.373/1/2024 este legal constituit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: ” Dacă, în interpretarea Ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 136/2017, poliţiştii care activează ca sportivi la asociaţiile sportive ale Ministerului Afacerilor Interne beneficiază de norma de hrană 12B sau contravaloarea financiară a acesteia şi în ce condiţii?”.

Magistratul-asistent învederează că la dosar a fost depus raportul întocmit.

Preşedintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Tribunalul Suceava – Secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus, prin Încheierea din 3 octombrie 2024, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 25 octombrie 2024, cu nr. 2.373/1/2024. II. Normele legale incidente

Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 136/2017 pentru aprobarea Regulilor de aplicare a normelor de hrană, a Regulilor privind organizarea şi funcţionarea popotelor, a structurii normelor de hrană pentru animalele de serviciu, precum şi a structurii normelor de dotare cu bunuri materiale necesare aprovizionării, depozitării şi păstrării produselor alimentare, preparării, transportului şi servirii hranei în unităţile Ministerului Afacerilor Interne, pe timp de pace, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Ordinul M.A.I. nr. 136/2017 ” Art. 1. – Se aprobă Regulile de aplicare a normelor de hrană la care are dreptul personalul Ministerului Afacerilor Interne, prevăzute în anexa nr. 1*), care face parte integrantă din prezentul ordin. Art. 2. – Se aprobă Regulile privind organizarea şi funcţionarea popotelor în unităţile Ministerului Afacerilor Interne, prevăzute în anexa nr. 2*), care face parte integrantă din prezentul ordin. Art. 3. – Se aprobă structura normelor de hrană pentru animalele de serviciu şi Regulile de aplicare a acestora în unităţile Ministerului Afacerilor Interne, prevăzute în anexa nr. 3*), care face parte integrantă din prezentul ordin. Art. 4. – Se aprobă structura normelor de dotare cu bunuri materiale necesare aprovizionării, depozitării şi păstrării produselor alimentare, preparării, transportului şi servirii hranei, prevăzute în anexa nr. 4*), care face parte integrantă din prezentul ordin. *) Anexele nr. 1-4 nu se publică, fiind clasificate potrivit legii.” III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin acţiunea introductivă, reclamantul, persoană fizică, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean (…), a solicitat acordarea unei despăgubiri echivalente cu contravaloarea suplimentului de hrană prevăzut de norma de hrană nr. 12B, pentru perioada 11 ianuarie 2023 (data înscrierii în Asociaţia Sportivă „Club Sportiv Poliţia”) până la data rămânerii definitive a hotărârii ce urmează a fi pronunţată, calculată pentru zilele lucrătoare din an, mai puţin pentru zilele când s-a aflat în concedii, permisii şi învoiri de peste 12 ore. A solicitat indexarea acestei sume cu indicele de inflaţie şi dobânda legală până la data plăţii efective. Un alt capăt de cerere a vizat plata pe viitor a contravalorii suplimentului de hrană prevăzut de norma nr. 12B în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, pe timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, Hotărârii Guvernului nr. 501/1994 şi ale Ordinului M.A.I. nr. 136/2017.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este poliţist, angajat al I.P.J.C., şi sportiv, membru al Asociaţiei Sportive „C.S.P.” organizată în cadrul I.P.J.C., afiliată la Uniunea Sportivă a Ministerului Afacerilor Interne din România. Potrivit Ordinului M.A.I. nr. 136/2017, poliţiştii care activează ca sportivi în asociaţiile sportive ale Ministerului Afacerilor Interne au dreptul la acordarea normei de hrană 12B, cu excepţia anumitor perioade, respectiv când sunt în concedii, permisii sau învoiri mai mari de 12 ore, precum şi a zilelor libere sau de sărbători legale în care personalul nu se află în serviciu, condiţii pe care reclamantul le îndeplineşte în cauză. Cu toate că îndeplineşte condiţiile pentru acordarea contravalorii suplimentului de hrană prevăzut de norma 12B, angajatorul nu i-a acordat acest drept.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, întrucât reclamantul nu a făcut dovada că activează ca sportiv în cadrul unei asociaţii sportive şi că efectuează antrenamente fizice cu caracter regulat, care să presupună un efort suplimentar, ce să necesite o hrană corespunzătoare, pentru a fi justificată primirea suplimentului de hrană B prevăzut în norma nr. 12.

În cadrul soluţionării acţiunii, s-au dispus sesizarea instanţei supreme şi suspendarea judecăţii cauzei. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

În raport cu art. 1 alin. (1) şi (3) şi art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, s-a reţinut că sesizarea instanţei supreme este admisibilă, deoarece: – obiectul cauzei îl constituie acordarea unei despăgubiri echivalente cu contravaloarea suplimentului de hrană prevăzut de norma de hrană nr. 12B, pentru perioada 11 ianuarie 2023 (data înscrierii în Asociaţia Sportivă „Club Sportiv Poliţia”) până la data rămânerii definitive a hotărârii ce urmează a fi pronunţată, calculată pentru zilele lucrătoare din an, mai puţin pentru zilele când s-a aflat în concedii, permisii şi învoiri de peste 12 ore; – nu există o hotărâre privind chestiunea de drept ce face obiectul cauzei pronunţată de instanţa supremă în vreunul dintre mecanismele de unificare a practicii. V. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Instanţa de trimitere a apreciat că, potrivit anexei nr. 1 la Ordinul M.A.I. nr. 136/2017, suplimentul „B” se acordă poliţiştilor care depun eforturi deosebite sau se află în situaţii speciale, beneficiarii fiind prevăzuţi în tabelul nr. l, iar potrivit pct. 2, în situaţia în care distribuirea hranei în natură nu este posibilă, se acordă valoarea financiară neimpozabilă a normei.

Conform aceluiaşi ordin, suplimentul „B” nu se acordă în perioadele când personalul este în concedii, permisii sau învoiri mai mari de 12 ore, precum şi în zilele libere sau de sărbători legale în care personalul nu se află în serviciu.

La pct. 4 din tabelul nr. 1 din anexa nr. 1 la Ordinul M.A.I. nr. 136/2017 este prevăzut că poliţiştii care activează ca sportivi la asociaţiile sportive ale M.A.I. beneficiază gratuit de suplimentul de hrană prevăzut de norma 12B în tot cursul anului. VI. Punctul de vedere al părţilor

Părţile nu au depus niciun punct de vedere. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

Doar Curtea de Apel Cluj a comunicat hotărâri judecătoreşti relevante cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. Analizând hotărârile înaintate se constată că au fost admise acţiunile având ca obiect acordarea contravalorii suplimentului de hrană prevăzut de norma nr. 12B, reţinându-se că reclamanţii au făcut dovada că sunt membri în cadrul unei asociaţii sportive a Ministerului Afacerilor Interne şi achită, în această calitate, o cotizaţie lunară. Aşadar, reclamanţii au calitatea de sportivi, calitate specifică şi inerentă membrilor unei asociaţii sportive, şi depun astfel eforturi deosebite prin participarea în mod regulat la antrenamentele ce se organizează în cadrul asociaţiei sportive. Organizarea acestor antrenamente este practic raţiunea de a fi a acestor asociaţii. Calităţii de membru într-o asociaţie sportivă nu îi poate fi conferită doar semnificaţia juridică susţinută de pârât, aceea de susţinere materială a activităţii sportive potrivit art. 1 din Ordinul M.A.I. nr. 1.385/2006, întrucât această susţinere materială nu presupune calitatea de membru al respectivei asociaţii. Este evident că o persoană se înscrie într-o asociaţie sportivă şi achită o cotizaţie lunară pentru a participa la activitatea sportivă pe care respectiva asociaţie o derulează, astfel că, pe baza unui prezumţii judiciare, se poate conchide că această calitate de membru al unei asociaţii sportive presupune şi realizarea de activitate fizică în mod regulat, de efort fizic constant, deosebit, care atrage şi asigurarea unei hrăniri corespunzătoare. Nici prevederile art. 19 din Ordinul M.A.I. nr. 154/2004 nu duc la o concluzie contrară, întrucât art. 20 din acelaşi ordin arată că sportul în cadrul M.A.I. se realizează sub forma a două tipuri de activităţi, respectiv sportul de performanţă şi sportul pentru toţi. În cadrul acestui din urmă tip de activitate sportivă nu este obligatorie participarea la competiţii sportive, calitatea de sportiv fiind dată de desfăşurarea în mod regulat a exerciţiului fizic, individual sau în grup, organizat sau independent. Pct. 3 din tabelul nr. 1 din anexa nr. 1 la Ordinul M.A.I. nr. 136/2017 se referă la poliţiştii sportivi de performanţă, care beneficiază de suplimentul „B” de hrană pe timpul pregătirii şi desfăşurării competiţiilor sportive, iar la pct. 4 din acelaşi tabel este prevăzut că poliţiştii care activează ca sportivi la asociaţiile sportive ale M.A.I. beneficiază gratuit de suplimentul „B” de hrană în tot cursul anului, fiind vorba de două categorii distincte de personal. Unui poliţist care desfăşoară o activitate de sportiv de performanţă nu i se impune să facă parte dintr-o asociaţie sportivă a M.A.I. Nu există discriminare între poliţiştii sportivi de performanţă şi poliţiştii sportivi înscrişi în asociaţiile sportive ale M.A.I., deoarece, în cazul în care poliţistul sportiv de performanţă este înscris într-o asociaţie sportivă a M.A.I., beneficiază de suplimentul „B” de hrană în tot cursul anului şi nu doar pe perioada pregătirii şi desfăşurării competiţiilor sportive. Prin aceasta s-a dorit atragerea sportivilor de performanţă în asociaţiile sportive ale M.A.I., şi nu cauzarea unei discriminări faţă de colegii lor care sunt înscrişi în aceste asociaţii, dar fără activitate de performanţă sportivă.

Opinia Curţii de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal şi a Tribunalului Vaslui este că, potrivit anexei nr. 1 la Ordinul M.A.I. nr. 136/2017, suplimentul „B” se acordă poliţiştilor care depun eforturi deosebite sau se află în situaţii speciale, situaţiile şi beneficiarii fiind prevăzuţi în tabelul nr. 1, iar potrivit pct. 2, în situaţia în care distribuirea hranei în natură nu este posibilă, se acordă valoarea financiară neimpozabilă a normei. Conform pct. I.3 din anexa nr. 1 la Ordinul M.A.I. nr. 136/2017, suplimentul „B” nu se acordă în perioadele când personalul este în concedii, permisii sau învoiri mai mari de 12 ore, precum şi în zilele libere sau de sărbători legale în care personalul nu se află în serviciu. La pct. 4 din tabelul nr. 1 din anexa nr. 1 la Ordinul M.A.I. nr. 136/2017 este prevăzut că poliţiştii care activează ca sportivi la asociaţiile sportive ale M.A.I. beneficiază gratuit de suplimentul de hrană prevăzut de norma 12B în tot cursul anului. Opinia majoritară a Tribunalului Iaşi este în sensul că, în interpretarea Ordinului M.A.I. nr. 136/2017, poliţiştii care activează ca sportivi la asociaţiile sportive ale M.A.I. beneficiază de norma de hrană 12B în tot timpul anului, conform pct. 4 din tabelul nr. 1 din anexa nr. 1 la Ordinul M.A.I. nr. 136/2017, iar, în situaţia în care distribuirea hranei nu este posibilă, se acordă valoarea financiară neimpozabilă a normei.

În acelaşi sens este şi opinia Secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Prahova, instanţă arondată Curţii de Apel Ploieşti.

Celelalte curţi de apel nu au identificat practică judiciară şi nu au formulat niciun punct de vedere cu privire la problema de drept ce face obiectul sesizării.

Ministerul Public a menţionat că, la nivelul Secţiei judiciare, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii asupra problemei de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 77 din 18 noiembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.856/1/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2025, a respins, ca inadmisibilă, sesizarea în privinţa pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „Dacă, în interpretarea dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 65/2003 şi ale Ordinului M.A.I. nr. 136/2017, acordarea contravalorii financiare a normei de hrană 12B are aplicabilitate generală sau doar cu titlu de excepţie, în unităţile unde nu există posibilităţi de distribuire în natură, iar pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în ture, alocarea la suplimentul 12B se realizează doar pentru perioada în care îşi desfăşoară efectiv activitatea?” şi a admis sesizarea conexă, stabilindu-se că, în interpretarea şi aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 65/2003 şi a Ordinului M.A.I. nr. 136/2017, brigăzile de combatere a criminalităţii organizate fac parte din structura Inspectoratului General al Poliţiei Române.

La nivelul Curţii Constituţionale nu a fost identificată jurisprudenţă. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă. X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Asupra admisibilităţii sesizării

Admisibilitatea sesizării va fi circumscrisă atât condiţiilor speciale instituite prin dispoziţiile art. 1 şi 2 ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cât şi celor ce decurg din cuprinsul art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă, a căror incidenţă este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanţei de urgenţă la prevederile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu ale cărei dispoziţii se completează.

În lumina acestor dispoziţii legale, condiţiile de admisibilitate a unei sesizări formulate în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente: – existenţa unei cauze în curs de judecată care să privească fie stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea lor ori de instanţa competentă să le soluţioneze (de dreptul muncii, de contencios administrativ şi fiscal); – instanţa de trimitere să judece cauza în primă instanţă ori în calea de atac; – sesizarea să privească o chestiune de drept; – soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Evaluând elementele sesizării, se constată că primele cerinţe de admisibilitate, referitoare la titularul sesizării şi existenţa unei cauze aflate în curs de judecată care să privească stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, sunt îndeplinite.

Secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Suceava a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de chemare în judecată formulate de un funcţionar public cu statut special, reclamantul având calitatea de poliţist, angajat al Inspectoratului de Poliţie Judeţeană C., în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie C., prin care se solicită obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri echivalente cu contravaloarea suplimentului de hrană prevăzut de norma 12B din Ordinul M.A.I. nr. 136/2017, indexată cu indicele de inflaţie, precum şi plata dobânzii legale. Reclamantul susţine că este şi sportiv, membru al Asociaţiei Sportive „C.S.P.”, organizată în cadrul I.P.J.C., afiliată la Uniunea Sportivă a Ministerului Afacerilor Interne din România.

Aşadar, instanţa a fost învestită cu soluţionarea unui litigiu care se înscrie în domeniul de aplicare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, astfel cum este acesta descris în art. 1 alin. (2) din actul normativ menţionat, titularul cererii de chemare în judecată fiind personal plătit din fonduri publice, respectiv funcţionar public cu statut special.

Instanţa de trimitere este învestită cu soluţionarea cauzei în fond, în virtutea competenţelor ei legale conturate prin dispoziţiile art. 536 din Codul administrativ, raportate la art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă.

Se confirmă, astfel, că pretenţiile deduse judecăţii se circumscriu unor drepturi de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, „Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra condiţiilor acordării normei de hrană 12B din anexa nr. 1 la Ordinul M.A.I. nr. 136/2017 poliţiştilor care activează ca sportivi la asociaţiile sportive ale M.A.I. şi o astfel de chestiune nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

În continuare se reţine că prevederile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 impun drept condiţie de admisibilitate a sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile existenţa unei chestiuni de drept, iar noţiunea de „chestiune de drept” are, în acest context, înţelesul dat de art. 519 din Codul de procedură civilă, deoarece termenii folosiţi de legiuitor sunt aceiaşi, iar art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 prevede că „Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu celelalte reglementări aplicabile în materie”. De altfel, în preambulul actului normativ menţionat anterior se arată expres că „măsurile legislative propuse pot influenţa pozitiv activitatea instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept”.

Subzistă, astfel, condiţia de admisibilitate ca sesizarea să vizeze o problemă de drept care necesită cu pregnanţă a fi lămurită, deci care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a acesteia, chestiune de a cărei lămurire să depindă soluţionarea cauzei pe fond.

Instanţa supremă reţine că, din punct de vedere formal, încheierea de sesizare în vederea dezlegării, în prealabil, a unei chestiuni de drept trebuie să respecte dispoziţiile art. 520 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, de la care legea specială nu derogă. Aşadar, încheierea de sesizare trebuie să cuprindă motivele care susţin admisibilitatea sesizării, această obligaţie rezultând, de altfel, şi din prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, care impun completului de judecată să verifice şi să constate îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate şi să dispună sesizarea instanţei supreme doar dacă rezultatul acestei verificări este afirmativ, fiind necesare o analiză argumentată cu privire la toate condiţiile de admisibilitate incidente, precum şi exprimarea opiniei preliminare a completului de judecată asupra chestiunii de drept cu privire la care se dispune sesizarea.

Prin urmare, din încheierea de sesizare a instanţei supreme cu pronunţarea unei hotărâri prealabile, la fel ca şi în cazul unei sesizări întemeiate pe dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, este necesar să rezulte dificultatea chestiunii de drept ce se cere a fi lămurită, prin prezentarea interpretărilor diferite pe care aceasta le poate suscita. Cerinţa normei impune ca punctul de vedere al instanţei să întrevadă explicit şi care este pragul de dificultate al întrebării şi în ce măsură acesta depăşeşte obligaţia instanţei de a interpreta şi aplica legea în cadrul soluţionării unui litigiu.

În sesizarea de faţă, în expunerea condiţiilor de admisibilitate a sesizării, instanţa de trimitere s-a limitat doar la a preciza obiectului cauzei şi faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra chestiunii de drept care face obiectul sesizării, stabilind incidenţa normelor speciale din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 ce fac necesară sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Mai departe, în prezentarea punctului său de vedere asupra chestiunii de drept deduse judecăţii, instanţa de trimitere a redat dispoziţiile legale incidente în cauză.

În aceste condiţii, lipsesc din cuprinsul încheierii de sesizare identificarea şi enunţarea chestiunii de drept punctuale, neclare, îndoielnice cu privire la care se solicită o dezlegare de principiu, instanţa de trimitere precizând doar dispoziţiile legale incidente cauzei, fără a releva posibilele interpretări diferite ale acestora ori caracterul lor insuficient, echivoc sau alte elemente care să contureze existenţa unei chestiunii de drept veritabile, de natură să justifice intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării sale.

De altfel, din încheierea de sesizare rezultă că instanţa de trimitere nu are nicio problemă în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale. Astfel, la întrebarea „Dacă, în interpretarea Ordinului M.A.I. nr. 136/2017, poliţiştii care activează ca sportivi la asociaţiile sportive ale M.A.I. beneficiază de norma de hrană 12B sau contravaloarea financiară a acesteia şi în ce condiţii?” instanţa de trimitere a răspuns, redând într-o succesiune logică prevederile legale incidente cauzei, arătând că, potrivit anexei nr. 1 la Ordinul M.A.I. nr. 136/2017, suplimentul de hrană „B” se acordă poliţiştilor care depun eforturi deosebite sau se află în situaţii speciale, beneficiarii fiind prevăzuţi în tabelul nr. l, iar potrivit pct. 2, în situaţia în care distribuirea hranei în natură nu este posibilă, se acordă valoarea financiară neimpozabilă a normei. A mai reţinut că, potrivit aceluiaşi ordin, suplimentul de hrană „B” nu se acordă în perioadele când personalul este în concedii, permisii sau învoiri mai mari de 12 ore, precum şi în zilele libere sau de sărbători legale în care personalul nu se află în serviciu şi că la pct. 4 din tabelul nr. 1 din anexa nr. 1 la Ordinul M.A.I. nr. 136/2017 se prevede că poliţiştii care activează ca sportivi la asociaţiile sportive ale M.A.I. beneficiază gratuit de suplimentul de hrană prevăzut de norma 12B în tot cursul anului.

Argumentele expuse mai sus justifică concluzia că nu a fost afirmată o dificultate în interpretarea dispoziţiilor legale care au legătură cu soluţionarea cauzei, relevându-se chiar caracterul clar al acestora.

Mai mult, nici din hotărârile judecătoreşti comunicate şi nici din opiniile colectivelor de judecători consultate nu rezultă împărtăşirea mai multor soluţii posibile, nefiind evidenţiată nevoia de asigurare a uniformităţii jurisprudenţiale.

Or, în procesul de interpretare şi aplicare a normelor legale de a căror lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei, rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie rămâne şi în cazul sesizărilor formulate în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 unul excepţional şi subsecvent, putând fi îngăduit doar atunci când, în mod real, o chestiune de drept determinantă pentru soluţionarea pe fond a cauzei nu apare ca fiind, prin raportare la dispoziţiile legale din care aceasta derivă sau în care este conţinută, îndeajuns de clară, generând dificultăţi veritabile de înţelegere a ei şi, din acest motiv, având vocaţia de a conduce la o jurisprudenţă neunitară.

Subsidiar, din examinarea prevederilor anexei nr. 1 la Ordinul M.A.I. nr. 136/2017 se poate observa că, la secţiunea dedicată normei de hrană 12 suplimentul B, sunt prevăzute condiţiile concrete în care această normă de hrană suplimentară se acordă, reglementarea fiind neîndoielnic clară şi lipsită de orice echivoc.

Notele ce însoţesc secţiunea dedicată suplimentului de hrană 12B din anexa nr. 1 la Ordinul M.A.I. nr. 136/2017 detaliază modul de acordare a normei de hrană cu evidenţierea categoriilor de beneficiari ai acesteia. Astfel, legislaţia terţiară analizată statuează în mod clar chestiunea ce face obiectul întrebării, fără a fi incidentă vreuna dintre ipotezele necesare pentru a califica întrebarea ca reprezentând o chestiune de drept. În alte cuvinte, nu se identifică o problemă de interpretare a normelor de drept, fiind suficientă aplicarea acestora în sensul clar şi evident al dispoziţiilor legale care transpare din simpla lor edictare.

În lumina celor anterior expuse se constată că sesizarea formulată nu întruneşte condiţia de admisibilitate subsumată cerinţei ca aceasta că privească o chestiune de drept care să fie reală, generată de nevoia lămuririi sensului şi înţelesului unei norme de drept imperfecte, lacunare sau neclare, aptă să devină sursă a unor interpretări divergente şi, pe cale de consecinţă, a unei jurisprudenţe neunitare.

Pentru toate aceste considerente, constatând că nu au fost relevate elemente care să se circumscrie unei chestiuni de drept neclare, care să genereze dificultăţi veritabile de înţelegere, susceptibile de analiză şi dezlegare pe calea mecanismului de unificare, de a cărei lămurire să depindă soluţionarea cauzei pe fond, se impune respingerea sesizării, ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, coroborate cu cele ale art. 519 din Codul de procedură civilă.