2rac-308/17 — restituirea sumei

2rac-308/17 — restituirea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2rac – 308/17

prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău

Judecătorul: S. Stratan

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Vascan, E. Fistican, Vl. Clima

Î N C H E I E R E

6 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Tamara Chișca - Doneva

Luiza Gafton

examinând admisibilitatea recursului declarat de Cabinetului avocatului

„Stoianov Ludmila”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Primăria orașului

Vadul lui Vodă împotriva Cabinetului avocatului „Stoianov Ludmila”, intervenient

accesoriu Ciorba Raisa, privind restituirea sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2017, prin care s-a

admis cererea de apel declarată de Ciorba Raisa, s-a casat hotărârea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 19 septembrie 2016 și s-a emis o hotărâre nouă de

admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 15 octombrie 2015, Primăria orașului Vadul lui Vodă a depus o cerere de

chemare în judecată împotriva Cabinetului avocatului „Stoianov Ludmila”, privind

restituirea sumei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, prin hotărârea Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău nr. 3 - 56/2012 din 3 decembrie 2012, devenită definitivă și

irevocabilă la 15 ianuarie 2014, s-a încasat de la Primăria și Consiliul orașului

Vadul lui Vodă în beneficiul Chisnenco Liubovi suma de 7 352 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată și de asistență juridică, cât și suma de 2 000 lei, cu titlu de

compensație pentru prejudiciul moral. În aceeași cauză, Curtea Supremă de Justiție,

prin decizia suplimentară din 15 ianuarie 2014, a decis încasarea de la Primăria și

Consiliul orașul Vadul lui Vodă în folosul Chisnenco Liubovi a sumei de 500 lei, cu

titlu de asistență juridică.

Pagină 1 din 10

Primăria orașului Vadul lui Vodă a arătat că, la 27 ianuarie 2014, întru

executarea actelor judecătorești menționate mai sus, au fost emise două titluri

executorii care vizează executarea benevolă a acestora în favoarea creditorului

Chisnenco Liubovi. Astfel, reprezentantul dnei Chinsnenco Liubovi, avocata

Stoianov Ludmila, a solicitat ca sumele adjudecate prin hotărârea Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău nr. 3-56/2012 din 3 decembrie 2012, să fie transferate pe

contul Cabinetul avocatului „Stoianov Ludmila”.

În aceeași ordine de idei, reclamantul a relatat că, prin ordinele de plata nr.

151, 116, 117 din 20 februarie 2015, a transferat sumele bănești adjudecate, pe

contul beneficiarului Stoianov Ludmila, avocatul dnei Chisnenco Liubovi, urmând

ca suma de 9 852 lei să fie ridicată de ultima. Însă, la momentul efectuării

transferului, Chisnenco Liubovi era deja decedată, fiind necesar ca moștenitorii

legali a acesteia, la prezentarea certificatului de moștenitor, să poată dispună de

respectiva suma bănească.

Din raționamentele relatate, dna Ciorba Raisa, moștenitoarea decedatei

Chisnenco Liubovi, a solicitat Primăriei orașului Vadul lui Vodă transferarea

sumelor bănești stabilite prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 3

decembrie 2012. Aceste circumstanțe se confirmă prin certificatul de moștenitor nr.

001381 din 21 octombrie 2014 și prin cererea nr. 05-6/318 din 6 august 2015.

În baza celor prezentate supra, reclamantul a opinat că este îndreptățit să

oblige Cabinetul avocatului „Stoianov Ludmila” la restituirea sumei de 9 852 lei.

Primăria orașului Vadul lui Vodă a solicitat obligarea Cabinetului avocatului

„Stoianov Ludmila” să returneze suma de 9 852 lei (f. d. 3).

La termenul de judecată, pârâtul Cabinetul avocatului „Stoianov Ludmila” nu

a formulat referință în întâmpinarea cererii de chemare în judecată, însă a solicitat,

prin cererea din 19 noiembrie 2015, scoaterea de pe rol a acțiunii în condițiile art.

267 lit. c) din Codul de procedură civilă (f. d. 35 – 36). Solicitarea indicată a fost

respinsă de prima instanță, deoarece circumstanțele invocate de pârât se referă la

fondul cauzei și vor examinate pe parcursul judecării acesteia (f. d. 49).

La 11 februarie 2016, Judecătoria Centru, mun. Chișinău a admis demersul

Primăriei orașului Vadul lui Vodă și a introdus în proces pe dna Ciorba Raisa, în

calitate de intervenient accesoriu (f. d. 49).

Pe parcursul examinării cauzei, intervenientul accesoriu Ciorba Raisa a depus

referință în întâmpinarea cererii de chemare în judecată, prin care a cerut admiterea

acțiunii (f. d. 58 – 60).

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 19 septembrie 2016, s-a

respins acțiunea ca fiind neîntemeiată (f. d. 96, 100 – 103).

Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a constatat situația de fapt

prezentată de Primăria orașului Vadul lui Vodă în cererea de chemare în judecată.

Pagină 2 din 10

Pe fondul cauzei, acțiunea a fost respinsă în temeiul art. 1030 alin. (1) și 1051

alin. (1) din Codul civil, întrucât raporturile contractuale nu încetează prin decesul

sau prin incapacitatea mandantului dacă nu s-a convenit altfel sau dacă aceasta nu

rezultă din conținutul obligației contractuale. Mai mult, avocatul Stoianov Ludmila

avea toate împuternicirile de reprezentare a defunctei Chisnenco Liubovi (f. d. 102).

În subsidiar, instanța a subliniat că Ciorba Raisa nu avea calitatea de

moștenitor la etapa când a cerut de la Primăria orașului Vadul lui Vodă să nu

elibereze sumele bănești, până la eliberarea certificatului de moștenitor. Astfel, a

respins punctul de vedere a acesteia susținut în cererea de chemare în judecată (f. d.

103).

Împotriva acestui act de dispoziție, intervenientul accesoriu Ciorba Raisa a

declarat apel în termenul legal (f. d. 154). Referințe în întâmpinarea cererii de apel

nu au fost depuse.

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 19 aprilie 2017, a admis apelul

declarat de Ciorba Raisa, a casat hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

19 septembrie 2016 și a emis o hotărâre nouă de admitere a acțiunii (f. d. 149 –

155). Astfel, s-a decis încasarea de la Cabinetul avocatului „Stoianov Ludmila” în

beneficiul Primăriei orașului Vadul lui Vodă suma de 9 852 lei.

La adoptarea soluției, instanța de apel a constatat situația de fapt determinată

de prima instanța. Suplimentar, a fost reținut că, la 21 octombrie 2014, notarul

public Temciuc Cristina a eliberat certificatul de moștenitor testamentar pe numele

dnei Ciorba Raisa, atestând că este moștenitoarea averii indicate în testamentul cet.

Chisnenco Liuba (f. d. 67, 153). Totodată, prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 18 martie 2015, s-a confirmat legalitatea certificatului menționat mai

sus, care a fost contestat de Stoianov Liudmila (f. d. 68 – 72, 153).

Spre deosebire de prima instanța, Colegiul civil al Curții de Apel Chișinău a

aplicat art. 1444 alin. (1) și 1051 alin. (2) din Codul civil, motivând că intimații

Primăria orașului Vadul lui Vodă și Cabinetul avocatului „Stoianov Ludmila” nu au

prezentat probe veridice și pertinente, care ar demonstra pericolul unor pierderi

pentru mandant sau pentru succesorii lui. În opinia instanței, primăria intimată a

efectuat în mod pripit transferurile sumelor adjudecate. Or avocata Stoianov

Ludmila a primit sumele bănești la 25 și 28 februarie 2014, însă conducerea

primăriei a fost informată de Ciorba Raisa despre intenția de a încasa această sumă

la 21 februarie 2014 (f. d. 154). Totodată, s-a stabilit că intimatul Cabinetul

avocatului „Stoianov Ludmila” nu a justificat reținerea sumelor solicitate și nu a

adus suficiente argumente cu privire la existența datoriei defunctei Chisnenco

Liubovi față de acesta.

Pagină 3 din 10

Prin urmare, Colegiul civil a reținut că speței deduse judecății sunt relevante

prevederile articolului 1389 alin. (1) din Codul civil, ceea ce a implicat admiterea

capătului de cerere referitor la returnarea sumei de 9 852 lei.

La 27 iunie 2017, Curtea de Apel Chișinău le-a expediat participanților la

proces copia deciziei integrale din 19 aprilie 2017 (f. d. 156).

La 3 iulie 2017, Cabinetul avocatului „Stoianov Ludmila” a declarat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2017, solicitând casarea

acesteia și menținerea hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 19

septembrie 2016 sau casarea ambelor hotărâri judecătorești cu dispunerea scoaterii

cererii de pe rol în condițiile articolelor 265 și 267 din Codul de procedură civilă.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurentul a afirmat că instanța de

apel urma să se călăuzească la judecarea litigiului de dispozițiile articolului 390 din

Codul de procedură civilă. Astfel, instanța nu și-a motivat poziția de respingere a

concluziilor primei instanței întemeiate pe articolele 1030 și 1051 din Codul civil.

De asemenea, Cabinetul avocatului „Stoianov Ludmila” a subliniat că,

temeiul juridic de a încasa suma adjudecată în cuantum de 9 852 lei, a fost dobândit

de Ciorba Raisa la 3 martie 2015, însă dispozițiile hotărârii judecătorești din 3

decembrie 2012 au fost executate în februarie 2015. Prin urmare, cererea de

substituire a moștenitoarei a fost prezentată la 6 august 2014, cu 6 luni mai târziu de

la încetarea procedurii de executare benevolă și cu 2 luni mai târziu de la încetarea

împuternicirilor autorităților publice locale de a administra procedura benevolă de

executare incontestabilă a plăților de la bugetul public.

Recurentul a sugerat că instanța de apel a aplicat articolul 1444 alin. (1) din

Codul civil, care este străin de situația de fapt, întrucât la momentul executării

hotărârii judecătorești nu fusese identificate de notar patrimoniul succesoral și nu a

fost confirmat dreptul succesorului în privința averii succesorale.

În aceeași ordine de idei, se arată că instanța ierarhic inferioare a raportat

greșit circumstanțele cauzei la prevederile articolului 1051 alin. (2) din Codul civil.

De fapt, dintre avocat și client nu s-a negociat o clauză de încetare a raporturilor

contractuale în legătură cu decesul sau incapacitate clientului. Mai mult, avocatul

avea obligația să acorde asistență juridică până la soluționarea definitivă a cazului,

inclusiv de a prezenta un titlu spre executare și a percepe mijloacele bănești.

Din punctul de vedere al recurentului, rezultă că decizia contestată îi lezează

drepturile și libertățile fundamentale garantate de Constituția Republicii Moldova și

actele internaționale la care Republica Moldova este parte, fiind un temei ce se

încadrează în prevederile articolului 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Așadar, acesta a susținut că este îndreptățit să-și exercite dreptul la compensarea

cheltuielilor pentru asistența juridică și costul onorariul în baza contractului de

asistență juridică și mandatului, eliberat în interesele clientului Chisnenco Liubovi.

Pagină 4 din 10

O altă observație a Cabinetului avocatului „Stoianov Ludmila” constă în

aprecierea eronată în calitate de probă a certificatului de moștenitor, deoarece acesta

nu reflectă un drept al moștenitorului de a beneficia de sumele încasate în temeiul

titlului executoriu nr. 3ds-3/2014, 3 – 56/2012 și 3056/2013, care este un act

distinct.

În aceeași ordine de idei, recurentul a invocat că instanța de apel a depășit

competența jurisdicțională prin admiterea apelului unei persoane, care nu dispune de

dreptul de a recunoaște sau a renunța la acțiune, de a cere executarea unei hotărâri

judecătorești. De asemenea, instanța nu era în drept să examineze cauza în ordinea

de apel fără implicarea Primăriei orașului Vadul lui Vodă.

Într-un final, Cabinetul avocatului „Stoianov Ludmila” a indicat că Primăria

orașului Vadul lui Vodă nu este împuternicită să acționeze în interesul

creditorului/moștenitorului procedurii de executare, fiind necesar aplicarea

articolelor 265 și 267 din Codul de procedură civilă.

La 31 iulie 2017, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs Primăriei orașului

Vadul lui Vodă și dnei Ciorba Raisa, informându-i că referința se depune în termen

de o lună de la data primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința nu este

prezentată în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

(f. d. 176).

La 30 august 2017, intimata Ciorba Raisa și avocatul acesteia, Alexandru

Chisnencu, au depus două referințe în întâmpinarea recursului, solicitând

respingerea acestuia ca inadmisibil și neîntemeiat.

Intimatul Primăria orașului Vadul lui Vodă, prin referința promovată la dosar

la 5 septembrie 2017, a cerut respingerea cererii de recurs și menținerea deciziei

Curții de Apel din 19 aprilie 2017.

Examinând admisibilitatea recursului, conform articolului 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată

de Cabinetul avocatului „Stoianov Ludmila” este inadmisibilă, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Materialele cauzei dovedesc faptul că recursul nu a fost examinat anterior,

fiind respectate, totodată, dispozițiile art. 430 din Codul de procedură civilă, cu

privire la subiecții abilitați cu dreptul de a depune recurs.

Pagină 5 din 10

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei, rezultă că decizia integrală a instanței de apel din 19

aprilie 2017 a fost expediată în adresa părților la 27 iunie 2017 (f. d. 156), însă nu

există dovada recepționării efective a acesteia de către participanții la proces. De

fapt, recurentul a comunicat că a studiat conținutul acesteia la 28 iunie 2017 de pe

portalul instanțelor judecătorești. Totuși, în lipsa unor înscrisuri pertinente, instanța

de recurs nu poate constată cu precizie momentul de la care începe curgerea

termenului de procedură pentru depunerea recursului.

Astfel, în atare situație și pentru a nu admite o ingerință disproporțională în

dreptul de acces la justiție, dar având în vederea data expedierii deciziei contestate

(27 iunie 2017), instanța de judecată constată că recursul declarat de Cabinetul

avocatului „Stoianov Ludmila” este depus în termenul prevăzut mai sus.

Luând în considerare circumstanțele prezentate, instanța conchide că cererea

de recurs nu poate fi respinsă ca inadmisibilă în baza temeiurilor prevăzute de art.

433 lit. b), c), d) din Codul de procedură civilă.

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului-raportor cu privire la

încadrarea temeiurilor invocate în recurs în dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă și având în vedere poziția formulată în referință,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată existența temeiului de inadmisibilitate prevăzut la art.

433 lit. a) din Codul de procedură civilă, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. Temeiurile declarării recursului sunt enumerate

exhaustiv în alineatele (2), (3) și (4) ale acestui articol.

Rațiunea acestor dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia

judecarea recursului exercitat conform Secțiunii II-a, Capitolul XXXVIII din Codul

de procedură civilă, are un caracter devolutiv și privește doar problemele de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în

fapt. În aceste condiții, trebuie observat caracterul extraordinar al aceste căi de atac,

la care se poate recurge doar în cazurile excepționale enunțate de dispozițiile art.

432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă.

Din acest punct de vedere, completul Colegiului își propune să verifice esența

și temeiurile recursului, dar și argumentele privind caracterul nelegal al deciziei

atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO).

Pagină 6 din 10

Instanța subliniază că în materie civilă Convenția nu garantează un drept de

recurs, dar că o eventuală procedură de examinare a admisibilității acestuia face

incident articolul 6 (a se vedea, inter alia, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie

2009, parag. 24; Akaki Tchaghiashvili v. Georgia, 2 septembrie 2014, parag. 34).

În plus, un stat care dispune de astfel de instanțe de recurs are obligația să se

asigure că justițiabilii se bucură de principiile unui proces echitabil garantate de art.

6 alin. (1), în special de dreptul de acces la o instanță și de dreptul de a fi audiat. (a

se vedea, de exemplu, Erfar – Avef v. Grecia, 27 martie 2014, parag. 39 – 40;

Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, parag. 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal al unei persoane poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității

contestațiilor înaintate prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa,

recursul trebuie reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere.

În acest sens, condițiile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer v. Germania, 1 septembrie 2016,

parag. 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64).

În același timp, în jurisprudența sa consecventă, Curtea Europeană a precizat

că interpretarea normelor de procedură reprezintă o chestiune de drept intern și ține,

în principiu, de competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (a se vedea, de exemplu, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), ibidem,

parag. 25; Vučković și alții v. Serbia (excepții preliminare), 25 martie 2014, parag.

80; Miessen v. Belgia, ibidem, para. 70).

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În același context, alin. (2) și (3) ale art. 432 din Codul de procedură civilă

prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut

conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau

în cazul în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Prin urmare, reglementările referitoare la formalitățile și termenele impuse de

articolele 433 și 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă urmăresc protejarea

interesului părții, dar și competența asigurării interpretării unitare a legii de către

Pagină 7 din 10

Curtea Supremă de Justiție. Aceste limitări urmăresc un scop legitim, îndeplinind

cerințele securității juridice și bunei-administrări a justiției (a se vedea, mutatis

mutandis, Beniamin Nersesyan v. Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22; Erfar –

Avef, ibidem, parag. 41, Marc Brauer, ibidem, parag. 35; Miessen, ibidem, parag.

67; Trevisanato v. Italia, 16 decembrie 2016, parag. 36 - 37).

În speță, instanța observă că, în susținerea poziției sale, recurentul Cabinetul

avocatului „Stoianov Ludmila” a invocat art. 432 alin. (2) lit. a) – c), alin. (3) lit. d),

f), alin. (4), (5) din Codul de procedură civilă, așa cum este prevăzut, în mod

obligatoriu, de art. 432 alin. (1) și 437 alin. (1), lit. f) din Codul de procedură civilă.

Completul judiciar notează că-i revine obligația de a verifica dacă

argumentele recurentului, rezumate mai sus, întrunesc condițiile necesare pentru a

declara admisibil cererea acestuia, inclusiv dacă normele de drept invocate în

favoarea punctului său de vedere sunt incidente la soluționarea fondului cauzei.

În acest sens, instanța de judecată amintește că, la pronunțarea deciziei din 19

aprilie 2017, instanța de apel s-a călăuzit de articolele 1051 alin. (2), 1389 alin. (1)

și 1444 alin. (1) din Codul civil, care sunt definitorii pentru speță.

La acest capitol, criticile aduse de recurent în privința aplicării normelor de

drept material indicate mai sus, precum și în privința celor de drept procedural, sunt

abstracte și nu permit încadrarea lor în una din condițiile articolului 432 din Codul

de procedură civilă.

În baza celor prezentate, completul Colegiului opinează că recurentul

Cabinetul avocatului „Stoianov Ludmila” nu a adus suficiente argumente cu privire

încălcările comise de instanța de apel, pe care le-ar fi considerat esențiale și ar putea

obliga instanța de recurs să primească cererea acestuia spre examinarea în fond și,

eventual, să caseze hotărârea judecătorească contestată. Prin urmare, temeiurile

invocate nu sunt compatibile cu cerințele prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4)

din Codul de procedură civilă.

Un raționament subsidiar al instanței în susținerea poziției sale constă în

faptul că recurentul reprezintă o formă de organizare a profesiei de avocat, fiind, de

fapt, o persoană abilitată și calificată, conform art. 1 al Legii cu privire la avocatură,

să pledeze și să acționeze în numele clienților lor, să practice dreptul, să apară în

fața unei instanțe judecătorești sau să consulte și să reprezinte în materie juridică

clienții lui. Astfel, acesta a fost în măsură să cunoască condițiile pentru

admisibilitatea unei cereri de recurs, în baza modului de redactare a articolului 433

lit. a) în Codul de procedură civilă și interpretarea suficient de clară și coerentă a

acestuia de Curtea Supremă de Justiție în jurisprudența sa constantă (a se vedea,

mutatis mutandis, Trevisanato v. Italia, ibidem, parag. 45).

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi audiat”, garantat de Convenție,

instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre judecătorească poate varia în

Pagină 8 din 10

funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea, inter alia, Helle v. Finlanda, 19

decembrie 1997, parag. 55; Latourniere v. Franța, 10 decembrie 2002, parag. 2;

Hansen v. Norvegia, 2 octombrie 2014, parag. 71 – 74). De fapt, în concepția

instanței europene, art. 6 alin. (1) nu impune motivarea detaliată a deciziei unei

instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un

recurs, ca fiind „lipsit de șanse de succes” (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen

v. Finlanda (nr. 2), ibidem, parag. 24; Beniamin Nersesyan, ibidem, parag. 23 – 24;

Akaki Tchaghiashvili, ibidem, parag. 34 sau Papaioannou v. Grecia, 2 iunie 2016,

parag. 45).

Mai mult, instanța observă că, în principiu, Cabinetul avocatului „Stoianov

Ludmila” a formulat prezenta cerere după ce a beneficiat de o procedură

contradictorie pe fond și a avut posibilitatea de a fi audiat de o primă instanță și de o

instanță de apel, care au fost competente de a examina toate chestiunile de fapt și de

drept relevante litigiului (a se vedea, mutatis mutandis, Levages Prestations Services

v. Franța, 23 octombrie 1996, parag. 48; A. Menarini Diagnostics S.R.L. v. Italia, 27

septembrie 2011, parag. 59; Akaki Tchaghiashvili, ibidem, parag. 34).

În sfârșit, în limitele impuse de art. 439 alin. (3) din Codul de procedură

civilă, instanța conchide că recursul dedus judecății nu corespunde cerinței de a fi

„efectiv”, adică nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, care ar cuprinde

încălcări esențiale sau aplicări eronate a normelor de drept material sau procedural

din partea instanței judecătorești ierarhic inferioară.

Din aceste raționamente, completul Colegiului constată existența temeiului

prevăzut la art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă. Deci, conjunctură stabilită

mai sus confirmă că există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele

folosite și scopul urmărit, iar, în viziunea instanței, însăși esența dreptului de acces

la instanță nu a fost afectată.

În conformitate cu art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide în

mod unanim că recursul declarat de Cabinetul avocatului „Stoianov Ludmila” nu

ridică probleme de drept și nu poate fi acceptat spre examinarea în fond, urmând a fi

considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

Pagină 9 din 10

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Cabinetul avocatului „Stoianov

Ludmila”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Tamara Chișca - Doneva

Luiza Gafton

Pagină 10 din 10