Decizia nr. 76 din 18 noiembrie 2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 2.022/1/2024, a fost constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarele nr. 11.155/3/2024 şi nr. 68/3/2024, şi de Tribunalul Iaşi – Secţia I civilă, în Dosarul nr. 1.127/99/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părţile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanţele naţionale hotărâri judecătoreşti şi opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularii şi obiectul sesizărilor

Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin încheierea din 11 septembrie 2024, în Dosarul nr. 11.155/3/2024, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept: Dacă reclamanţilor, în calitate de personal contractual al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a Sectorului 4 Bucureşti, în perioada 26 ianuarie 2022 – la zi şi în continuare, li se cuvine şi le poate fi acordat sporul pentru condiţii deosebit de periculoase prevăzut de art. 14 alin. (1) lit. a) anexa nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), în proporţie de 50% din salariul de bază, conform articolului unic pct. I lit. A subpct. 3 anexa nr. 9 din Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială”, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018), prin raportare la: – funcţiile prestate (şef centru, psiholog clinician, kinetoterapeut, lucrător social, îngrijitor copii, îngrijitor curăţenie, logoped, asistent social, educator, inspector etc.); – specificul centrelor în care îşi desfăşoară activitatea (unităţi de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/serviciile sociale, cu cazare/fără cazare, destinate persoanelor cu nevoi de recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromusculară şi neurologică), în funcţie şi de concluziile din buletinele de determinare sau de expertizare a unor astfel de condiţii sau independent de acestea, în contra şi/sau peste actele administrative de încadrare şi salarizare în baza cărora au fost plătiţi în perioada arătată, acte care nu au fost contestate nici anterior şi nici în cauza de faţă.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 25 septembrie 2024, cu nr. 2.022/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 18 noiembrie 2024.

La data de 30 septembrie 2024, la acest dosar a fost conexat Dosarul nr. 2.048/1/2024, având ca obiect sesizarea formulată de Tribunalul Iaşi – Secţia I civilă, în Dosarul nr. 1.127/99/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept: – dacă art. 14 alin. (1) lit. a) anexa nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017 trebuie interpretat în sensul că se aplică inclusiv personalului având funcţia de magazioner din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi – Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihică Hârlău, în măsura în care atribuţiile concrete din fişa postului impun un contact zilnic cu toţi sau măcar cu o parte din beneficiarii din centru sau salarizarea acestei categorii de personal se realizează conform anexei nr. VIII – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” din Legea-cadru nr. 153/2017; – dacă se reţine că art. 14 alin. (1) lit. a) anexa nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017 se aplică inclusiv personalului mai sus amintit, în interpretarea aceluiaşi text de lege, acordarea sporului de către angajator are un caracter obligatoriu sau facultativ, raportat la formularea „pot fi acordate”?; – dacă, în aceeaşi ipoteză, textul de lege poate fi interpretat în sensul în care oferă posibilitatea instanţei de judecată de a stabili cuantumul exact al acestui spor „de până la 75% din salariul de bază” şi, în caz afirmativ, ce criterii se impun a fi avute în vedere.

La data de 7 octombrie 2024 s-a dispus şi conexarea Dosarului nr. 2.148/1/2024, având ca obiect sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 68/3/2024, cu privire la următoarele chestiuni de drept: – dacă art. 14 alin. (1) lit. a) anexa nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017 trebuie interpretat în sensul că se aplică tuturor angajaţilor din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a Sectorului 3 Bucureşti, în măsura în care atribuţiile concrete din fişa postului impun un contact zilnic cu toţi sau măcar cu o parte din beneficiarii din centru sau salarizarea acestei categorii de personal se realizează conform anexei nr. VIII – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” din Legea-cadru nr. 153/2017; – dacă se reţine aplicabilitatea acestui text de lege, acordarea sporului de către angajator are un caracter obligatoriu sau facultativ, raportat la formularea „pot fi acordate”?; – dacă se poate cumula sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, acordat în baza anexei Hotărârii Consiliului Local al Sectorului 3 Bucureşti nr. 41/18.04.2006 privind acordarea unor sporuri salariale personalului angajat în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a Sectorului 3 Bucureşti, cu sporul pentru condiţii deosebit de periculoase prevăzut de art. 14 alin. (1) lit. a) anexa nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare Anexa nr. II – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială” Capitolul II Reglementări specifice personalului din sănătate, din unităţile de asistenţă medico-socială şi din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale Art. 14. – ” (1) În unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără cazare, în raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea, pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: a) pentru condiţii deosebit de periculoase, personalul care îşi desfăşoară activitatea în centrele de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrică/alte centre rezidenţiale pentru persoane cu afecţiuni neuropsihiatrice, în module de reabilitare comportamentală, precum şi personalul din unităţile de asistenţă socială în care sunt îngrijiţi bolnavii cu TBC, SIDA sau cu nevoi de recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromusculară şi neurologică, un spor de până la 75% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective; (…) (2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens.”

Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială”, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu modificările şi completările ulterioare Anexa nr. 9 – Mărimea sporului pentru personalul din unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără cazare acordat în baza prevederilor art. 14 de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare Articol unic. – ” Personalul care îşi desfăşoară activitatea în unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică, cu sau fără cazare, beneficiază de sporul prevăzut la art. 14 din cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, după cum urmează: I. Locurile de muncă, categoriile de personal şi mărimea concretă a sporurilor pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebit de periculoase, conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. a) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare A. Spor de la 50% până la 75% din salariul de bază acordat personalului din: 1. unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, cu cazare/fără cazare, care acordă servicii persoanelor (adulţi şi copii) cu handicap psihic sau mintal; 2. unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/serviciile sociale, cu cazare/fără cazare, destinate exclusiv persoanelor infectate cu HIV/bolnave de SIDA, TBC; 3. modulele de reabilitare comportamentală şi unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/serviciile sociale, cu cazare/fără cazare, destinate persoanelor cu nevoi de recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromusculară şi neurologică. (…)”. III. Expunerea succintă a proceselor A. Sesizarea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 2.022/1/2024

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 aprilie 2024 pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, cu nr. 11.155/3/2024, reclamantul Sindicatul Naţional X, în numele membrilor săi de sindicat, a chemat în judecată Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a Sectorului 4 Bucureşti şi a solicitat: – calculul şi plata în favoarea membrilor de sindicat reprezentaţi în cauză a despăgubirilor băneşti reprezentând diferenţa dintre cuantumul sporului de 50% (pentru condiţii deosebit de periculoase în conformitate cu dispoziţiile pct. I lit. A subpct. 1 şi 3 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 şi Buletinul de expertizare a condiţiilor de muncă nr. 21/2022), aplicat la salariul de bază, şi cel efectiv acordat în procent de 15%, pentru perioada de timp cuprinsă între data de 26 ianuarie 2022 (data emiterii Buletinului de expertizare a condiţiilor de muncă nr. 21/2022) şi data de 31 decembrie 2023 (data de la care pârâta nu a mai acordat sporul de 15%); – calculul şi plata în favoarea membrilor de sindicat reprezentaţi în cauză a despăgubirilor băneşti echivalente neacordării sporului de 50% (pentru condiţii deosebit de periculoase) aplicat la salariul de bază, conform dispoziţiilor pct. I lit. A subpct. 1 şi 3 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 şi Buletinul de expertizare a condiţiilor de muncă nr. 21/2022, pentru perioada de timp cuprinsă între data de 1 ianuarie 2023 şi până la data rămânerii definitive a hotărârii; – acordarea sporului de 50% pentru condiţii deosebit de periculoase în conformitate cu dispoziţiile pct. I lit. A subpct. 1 şi 3 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 şi Buletinul de expertizare a condiţiilor de muncă nr. 21/2022, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi în continuare, atât timp cât reclamanţii îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; – emiterea dispoziţiilor de acordare a sporului de 50% (pentru condiţii deosebit de periculoase) la salariul de bază, pentru fiecare dintre salariaţi în parte, în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 şi Buletinul de expertizare a condiţiilor de muncă nr. 21/2022, începând cu data de rămânerii definitive a hotărârii; – actualizarea sumelor de bani prevăzute la petitele 1 şi 2 ale acţiunii cu indicele de inflaţie aferent perioadei de la care trebuia acordat sporul de 50% la salariul de bază şi până la data plăţii lor efective şi cu dobânda legală penalizatoare aferentă aceleiaşi perioade.

În motivarea acţiunii, s-a arătat că membrii de sindicat, în calitate de personal contractual, îşi desfăşoară activităţile profesionale la Centrul de zi pentru recuperare a copiilor cu dizabilităţi, respectiv Centrul de zi pentru recuperare a copiilor cu dizabilităţi „Harap Alb”, ambele centre neavând personalitate juridică, iar prin Buletinul de expertizare a condiţiilor de muncă nr. 21/2022 au fost identificaţi factori de risc în ambele locaţii, precum şi toate criteriile prevăzute de art. 5 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, în vederea acordării sporului pentru condiţii deosebit de periculoase, astfel că salariaţii au dreptul la acest spor, respectiv la diferenţele rămase prin raportare la sporul de 15% deja acordat până la data de 31 decembrie 2023, când a fost sistat.

Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. A arătat că, prin raportare la activitatea centrelor în care activează salariaţii reprezentaţi în cauză, acestea s-ar încadra în categoria prevăzută la subpct. 3 lit. A pct. I din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, însă acordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase nu devine obligatorie pentru angajator, în lipsa îndeplinirii celorlalte cerinţe legale. Din Buletinul de expertizare a condiţiilor de muncă nr. 21/2022 nu rezultă expunerea personalului în cauză, indiferent de utilizarea mijloacelor de protecţie individuală sau colectivă, la factorii de risc prevăzuţi de art. 2 lit. c) din regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, iar acordarea acestui spor este condiţionată şi de încadrarea sumelor aferente în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul instituţiei, dar şi de voinţa angajatorului, faţă de art. 14 din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, care prevede că pentru acest personal, în raport cu condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea, pot fi acordate anumite categorii de sporuri.

La termenul din 11 septembrie 2024, instanţa de trimitere, din oficiu, a pus în discuţia părţilor incidenţa în cauză a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Prin încheierea pronunţată la aceeaşi dată, s-au dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu dezlegarea problemei de drept menţionate, precum şi suspendarea cauzei. B. Sesizarea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 2.048/1/2024

Prin Cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi – Secţia I civilă la data de 5 martie 2024 cu nr. 1.127/99/2024, reclamanta X a solicitat obligarea pârâtei Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi la plata sporului pentru condiţii deosebit de periculoase de 50% din salariul de bază, începând cu data de 1 aprilie 2021, având în vedere prevederile art. 14 alin. (1) lit. a) din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.

În motivarea acţiunii a arătat că este angajată în funcţia de magazioner, pe perioadă nedeterminată, la Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihică Hârlău – centru subordonat, care face parte din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi. Prin natura funcţiei sale şi conform obligaţiilor din fişa postului, vine în contact zilnic cu toţi sau măcar cu o parte dintre beneficiari, care sunt persoane cu grave probleme neuropsihice. Ca o recunoaştere a specificului activităţii sale, chiar angajatorul i-a acordat sporul de 50% pentru condiţii deosebite, anterior anului 2017. Acest spor i-a fost retras, începând cu data de 1 iulie 2018.

Menţionează că prevederile anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 se aplică întregului personal din cadrul centrelor de recuperare şi reabilitare neuropsihică, inclusiv celui din Hârlău, prevederile art. 13 şi 14 din capitolul II anexa nr. II la acelaşi act normativ se aplică personalului din unităţile de asistenţă socială şi centre cu sau fără cazare, sporurile fiind stabilite în funcţie de specificul şi riscurile activităţii, şi nu în funcţie de postul ocupat, doar prin acordarea acestui spor putând fi respectate exigenţele şi prevederile nediscriminatorii ale art. 5 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul muncii), şi ale art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Prin întâmpinare, pârâta a arătat că reclamanta a beneficiat de acordarea unui spor de 50% la salariul de bază pentru condiţii deosebit de periculoase în baza Dispoziţiei nr. 498 din 5.05.2015 a conducătorului Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi, ca urmare a faptului că îşi desfăşura activitatea în cadrul unui centru care asigura servicii de recuperare şi reabilitare pentru beneficiari cu deficienţe neuropsihice. Până la data de 1 iulie 2017 reclamanta a fost salarizată în baza Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 284/2010). Acest act normativ a fost abrogat expres prin dispoziţiile art. 44 pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017, intrată în vigoare la data de 1 iulie 2017. Noul act normativ a exclus din familia ocupaţională „Sănătate şi asistenţă socială” personalul tehnic administrativ şi l-a inclus în familia ocupaţională „Administraţie”. Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi, în calitate de angajator, a emis Dispoziţia nr. 479/4.146 din 27.07.2017, conform căreia reclamanta a fost reîncadrată pe funcţia de execuţie – magazioner, prin Hotărârea nr. 248 din 26.07.2017 emisă de către Consiliul Judeţean Iaşi, stabilindu-i-se coeficientul de 1,92, corespunzător funcţiei de magazioner.

Mai mult, potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017, începând cu data de 1 iulie 2017, niciun angajat contractual sau funcţionar public din categoria administraţie publică locală nu mai beneficiază de sporuri pentru condiţii de muncă (spor pentru condiţii deosebite/stres, spor de condiţii deosebit de periculoase). Pentru personalul administrativ, căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a prevăzut sporuri de condiţii de muncă specifice, conform Regulamentului privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi condiţiile de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” din administraţia publică locală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 (Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017), dar până în prezent nu s-a acordat niciun spor specific funcţionarilor publici şi personalului contractual al instituţiei care face parte din familia ocupaţională „Administraţie” – administraţia publică locală.

La termenul din 2 septembrie 2024, instanţa de trimitere, din oficiu, a pus în discuţia părţilor incidenţa în cauză a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Prin Încheierea pronunţată la data de 18 septembrie 2024 s-au dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu dezlegarea problemei de drept menţionate, precum şi suspendarea cauzei. C. Sesizarea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 2.148/1/2024

Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 3 ianuarie 2024 pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale cu nr. 68/3/2024, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 3 Bucureşti la plata sporului pentru condiţii deosebit de periculoase (în cuantum de la 50% până la 75% din salariul de bază), începând cu data de 3 ianuarie 2021 şi pentru viitor pentru unii reclamanţi, respectiv începând cu data de 2 august 2021, 2 octombrie 2023, 15 iunie 2023 şi pentru viitor pentru alţi reclamanţi, la plata daunelor-interese constând în actualizarea sumelor cuvenite reclamanţilor cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestor sume, calculată de la data scadenţei şi până la data plăţii, demararea demersurilor în vederea obţinerii buletinelor de expertiză pentru reclamanţii ale căror locuri de muncă s-au modificat la data de 30 octombrie 2023, în cazul în care aceste demersuri nu au fost deja iniţiate, obligarea pârâtei la stabilirea cuantumului sporului pentru condiţii deosebit de periculoase cuvenit salariaţilor reclamanţi, cu încadrarea în limitele prevăzute de art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, coroborate cu cele ale articolului unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt angajaţi cu contract individual de muncă în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a sectorului 3 Bucureşti, pe perioadă nedeterminată. Beneficiarii îngrijiţi de reclamanţi sunt copii şi tineri cu dizabilităţi, cu diferite grade şi tipuri de handicap, cu nevoi individuale diferite, cu posibilităţi de interacţiune şi coabitare complet diferite. Tot personalul interacţionează în mod nemijlocit cu beneficiarii centrului, aşa cum rezultă din fişa postului, din regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a centrului şi din situaţia de fapt. În plus, interacţiunea reclamanţilor cu beneficiarii se datorează şi faptului că nu există spaţii separate de birouri, în care cei dintâi să îşi desfăşoare în mod separat activitatea.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că, în calitatea sa de angajator, după intrarea în vigoare a Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, a solicitat Direcţiei de Sănătate Publică Bucureşti efectuarea determinărilor/expertizelor pentru locurile de muncă/funcţiile bugetare aparţinând familiei ocupaţionale „Sănătate şi asistenţă socială”, sens în care au fost emise Buletinul de expertizare nr. 303/2018 şi, ulterior, Buletinul de expertizare nr. 65/2023.

A arătat că legiuitorul a statuat că dreptul salarial solicitat de către reclamanţi ar fi putut fi acordat doar după îndeplinirea de către angajator a tuturor condiţiilor şi că în bugetul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 3 Bucureşti, aprobat pentru anul 2018, nu au existat prevăzute sumele necesare pentru achitarea acestor sporuri, care urmau a fi prevăzute în proiectul bugetului pentru anul 2019; de la data intrării în vigoare a prevederilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018), nivelul sporurilor de care beneficiau angajaţii instituţiei la acea dată au fost menţinute la nivelul/cuantumul din luna decembrie 2018, iar pentru funcţiile care nu au beneficiat de sporuri în anul 2018, cadrul legislativ modificat nu a permis acordarea unor noi sporuri.

Pe de altă parte, anumite categorii de personal/funcţii din rândul reclamanţilor au beneficiat şi beneficiază de sporuri pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, respectiv pentru activităţi ce solicită o încordare psihică foarte ridicată, în conformitate cu anexa la Hotărârea Consiliului Local al Sectorului 3 Bucureşti nr. 41 din 18.04.2006 privind acordarea unor sporuri salariale personalului angajat.

La termenul din 24 septembrie 2024, tribunalul, din oficiu, a pus în discuţia părţilor necesitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. În urma deliberărilor, a dispus sesizarea instanţei supreme şi suspendarea cauzei. IV. Motivele de admisibilitate reţinute de titularii sesizărilor A. Sesizarea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 2.022/1/2024

Instanţa de trimitere a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 faţă de împrejurarea că, din înscrisurile depuse la dosar rezultă calitatea membrilor de sindicat reprezentaţi în cauză de personal contractual, precum şi funcţiile acestora. De asemenea, a reţinut că asupra chestiunii de drept pendinte Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. B. Sesizarea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 2.048/1/2024

Instanţa de trimitere a reţinut că obiectul cauzei îl reprezintă stabilirea şi plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, iar de modalitatea de interpretare a chestiunilor de drept menţionate depinde în tot soluţionarea cauzei de faţă.

Din verificările efectuate a constatat că asupra acestor chestiuni Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a mai pronunţat, nu fac obiectul unui recurs în interesul legii ori al sesizării pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în curs de soluţionare. Cât priveşte Decizia nr. 23 din 27 noiembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2024 (Decizia nr. 23 din 27 noiembrie 2023), tribunalul a apreciat că nu lămureşte chestiunea de drept incidentă în prezenta cauză. De asemenea, nici Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016 (Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016), nu lămureşte chestiunile de drept aduse în discuţie în prezenta cauză.

În ce priveşte caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum şi dificultatea completului în a-şi însuşi o anumită interpretare, tribunalul a reţinut că, spre deosebire de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu impune o astfel de condiţie, completul învestit cu soluţionarea unei chestiuni ce ţine de salarizarea personalului plătit din fonduri publice fiind obligat, în măsura în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a lămurit deja problema de drept incidentă, să sesizeze această instanţă. C. Sesizarea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 2.148/1/2024

Instanţa de trimitere a constatat că este admisibilă sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând că obiectul cauzei îl reprezintă stabilirea şi plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, iar de modalitatea de interpretare a chestiunilor de drept menţionate depinde în tot soluţionarea pricinii, constatând din verificările efectuate că asupra acestor chestiuni Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a mai pronunţat, nu fac obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici obiectul unei sesizări pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în curs de soluţionare. Cât priveşte Decizia nr. 23 din 27 noiembrie 2023, a apreciat că nu lămureşte chestiunile de drept incidente în cauză. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Instanţele de trimitere au menţionat că punctele de vedere ale părţilor rezultă din cererile de chemare în judecată şi întâmpinările depuse. VI. Punctele de vedere ale completurilor de judecată care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea unor chestiuni de drept A. Sesizarea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 2.022/1/2024

Completul de judecată nu şi-a exprimat poziţia cu privire la chestiunea de drept din cauză, pentru a evita o antepronunţare. B. Sesizarea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 2.048/1/2024

Punctul de vedere al completului de judecată asupra chestiunilor de drept invocate este în sensul că art. 14 alin. (1) lit. a) din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 se aplică şi personalului având funcţia de magazioner din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi – Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihică Hârlău, în măsura în care atribuţiile concrete din fişa postului impun un contact zilnic cu toţi sau măcar cu o parte dintre beneficiarii din centru, dar acordarea acestui spor de către angajator are un caracter facultativ (având în vedere formularea „pot fi acordate” în loc de „vor fi acordate”), iar procentul exact nu ar putea fi stabilit de instanţa de judecată, acest cuantum depinzând inclusiv de fondurile alocate instituţiei angajatoare cu această destinaţie. C. Sesizarea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 2.148/1/2024

Punctul de vedere al completului de judecată asupra chestiunilor de drept invocate este că art. 14 alin. (1) lit. a) din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 se aplică şi personalului din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 3 Bucureşti, în măsura în care atribuţiile concrete din fişa postului impun un contact zilnic cu toţi sau măcar cu o parte dintre beneficiarii din centru, dar acordarea acestui spor de către angajator are un caracter facultativ (având în vedere formularea „pot fi acordate” în loc de „vor fi acordate”), iar procentul exact nu ar putea fi stabilit de instanţa de judecată, acest cuantum depinzând inclusiv de fondurile alocate instituţiei angajatoare cu această destinaţie. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţele naţionale au comunicat hotărâri judecătoreşti, precum şi opinii teoretice în problema ce face obiectul sesizării, din care a rezultat existenţa a două orientări jurisprudenţiale.

Astfel, într-o orientare jurisprudenţială s-a apreciat în sensul că angajatorul avea obligaţia de a solicita şi de a obţine buletine de expertizare a locurilor de muncă, iar faptul că această expertizare s-a realizat întârziat, cu consecinţa acordării sporului doar pentru viitor, nu li se poate imputa reclamanţilor, pârâta fiind în culpă pentru întârzierea în expertizarea locurilor de muncă; câtă vreme condiţiile de muncă au fost aceleaşi şi înainte de expertizare, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la sporul acordat după expertizare şi pentru perioada anterioară; în măsura în care locurile de muncă nu au fost expertizate, reclamanţilor nu le poate fi acordat acest spor, neexistând temei legal pentru aceasta.

S-a reţinut şi că dispoziţiile legale supuse interpretării se aplică şi personalului pentru care atribuţiile concrete din fişa postului impun un contact zilnic cu toţi sau măcar cu o parte dintre pacienţii centrului, dar acordarea acestui spor are caracter facultativ, iar procentul exact nu poate fi stabilit de instanţa de judecată, acest cuantum depinzând exclusiv de fondurile alocate instituţiei angajatoare cu această destinaţie.

În acest sens au pronunţat hotărâri judecătoreşti şi au exprimat opinii teoretice Tribunalul Sibiu – Secţia I civilă, Tribunalul Alba – Secţia I civilă, Tribunalul Hunedoara – Secţia I civilă, Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia I civilă, o parte a judecătorilor Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Teleorman – Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Cluj – Secţia a IV-a litigii de muncă, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galaţi – Secţia pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalul Vrancea – Secţia I civilă, Tribunalul Iaşi – Secţia I civilă, Tribunalul Vaslui, Curtea de Apel Piteşti.

Într-o a doua orientare jurisprudenţială s-a apreciat că Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 se aplică doar personalului din domeniul sanitar şi al asistenţei sociale, cuprins în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, lege care exclude posibilitatea combinării sporurilor prevăzute într-o anexă cu salariul stabilit în temeiul altei anexe, că reclamanţii nu se încadrează în categoria personalului care poate beneficia de sporul de 50-75% pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase, de acesta beneficiind numai personalul profesionist care îşi desfăşoară activitatea exclusiv în unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, cu cazare/fără cazare, şi care acordă servicii persoanelor cu handicap psihic sau mintal; s-a mai reţinut inexistenţa unui temei legal în baza căruia instanţa să se substituie ordonatorului de credite în procedura de stabilire în concret a sporului, neputând fi solicitate sporuri mai mari decât cele stabilite prin act administrativ decât prin contestarea acestuia, sau inexistenţa premiselor acordării acestor sporuri întrucât nu s-au realizat buletinele de expertizare.

În sensul acestei orientări a practicii au fost depuse hotărâri judecătoreşti şi au fost exprimate opinii teoretice de către Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Braşov – Secţia I civilă, o parte a judecătorilor Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curtea de Apel Timişoara, Curtea de Apel Ploieşti – Secţia I civilă.

Celelalte curţi de apel nu au identificat practică judiciară în materie şi nici nu au comunicat opinii teoretice.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu se verifică în prezent practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Curtea Constituţională a respins, ca inadmisibile, prin Decizia nr. 713 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 4 februarie 2021, prin Decizia nr. 663 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 21 ianuarie 2021, şi prin Decizia nr. 893 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 22 februarie 2022, excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 14 din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu motivarea că angajatorul autoarelor excepţiei nu se încadrează în categoria unităţilor de asistenţă socială/centre cu sau fără cazare, ci în categoria unităţilor sanitare, iar prevederile legale invocate nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost invocată excepţia, în sensul că nu sunt aplicabile în cauză.

În prezent, pe rolul instanţei de contencios constituţional se află 11 dosare în fază de raport, care au ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit, judecătorii-raportori, constatând îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării, au apreciat că personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebit de periculoase, prevăzut la articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, salarizat potrivit anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, are dreptul la acordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase de la 50% până la 75% din salariul de bază, prevăzut de art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 şi articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 şi Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, obligaţia stabilirii cuantumului concret al sporului pentru condiţii deosebit de periculoase revenind ordonatorului de credite. X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie X.1. Asupra admisibilităţii sesizării

Prezentele sesizări conexate au fost formulate în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, prin care au fost prevăzute norme speciale pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1), indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2), de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze (art. 1).

Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024: „(1) Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”

Dispoziţiile acestui act normativ se completează, potrivit art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cu cele ale Codului de procedură civilă.

În ceea ce priveşte sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă prevăd următoarele: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”

Potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor”.

În mod diferit de sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prevăzută de art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiţia noutăţii chestiunii de drept invocate, iar sesizarea poate fi formulată de completurile de judecată învestite cu soluţionarea cauzei atât în primă instanţă, cât şi în calea de atac.

În raport cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, care se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, rezultă că pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile se impune a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii de admisibilitate: – existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, în primă instanţă sau în calea de atac; – obiectul cauzei să fie stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/ revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice; – existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată; – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra chestiunii de drept şi aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Din punct de vedere formal, întrucât, potrivit art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2004, dispoziţiile ordonanţei de urgenţă se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, încheierea de sesizare trebuie să cuprindă motivele care susţin admisibilitatea sesizării, precum şi punctul de vedere al completului de judecată şi punctele de vedere ale părţilor, conform art. 520 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă.

Pentru examinarea sesizărilor conexate, se constată că modalitatea de formulare a întrebărilor impune, cu prioritate, pentru a primi un răspuns adecvat şi util, reformularea acestora, astfel încât să reflecte probleme de drept punctuale, de natură să conducă la o dezlegare de principiu, întrucât sesizarea trebuie să vizeze exclusiv probleme de interpretare a legii, şi nu elemente particulare ale cauzei deduse judecăţii.

Dezlegarea ce poate fi dată prin activarea acestui mecanism de unificare a practicii judiciare trebuie să fie una de principiu, prin interpretarea in abstracto a unor dispoziţii legale, iar nu determinarea unui anumit mod de aplicare a reglementării legale la o situaţie litigioasă ori rezolvarea unor chestiuni ce ţin de particularităţile cauzei.

Având în vedere cele menţionate, conţinutul încheierilor de sesizare şi dispoziţiile legale aplicabile, întrebările reformulate sunt următoarele: ” În interpretarea şi aplicarea art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II anexa nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017 şi a articolului unic pct. I lit. A anexa nr. 9 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, să se stabilească: – categoriile de personal pentru care aceste dispoziţii prevăd acordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase, dacă acest spor poate fi acordat personalului salarizat conform anexei nr. VIII – Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Administraţie» din Legea-cadru nr. 153/2017; – dreptul personalului prevăzut de lege la acordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase prevăzut de aceste dispoziţii, posibilitatea instanţei de a stabili cuantumul concret, acordarea sporului în funcţie şi de buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens, sau independent de acestea; – acordarea sporului în condiţiile existenţei unui act administrativ necontestat de stabilire a drepturilor salariale.”

Aspectele concrete din întrebările formulate, referitoare la funcţiile deţinute de reclamanţi, atribuţiile din fişa postului, îndeplinirea condiţiilor de acordare a sporurilor, în raport cu locul în care îşi desfăşoară activitatea, conţinutul buletinelor de expertizare, criteriile care trebuie avute în vedere, existenţa unui act administrativ emis anterior Legii-cadru nr. 153/2017, privind stabilirea unui spor pentru condiţii vătămătoare, vizează aplicarea legii la situaţiile de fapt deduse judecăţii, astfel cum acestea trebuie stabilite prin probatoriul administrat, adică vizează soluţionarea fondului cererilor de chemare în judecată.

Interpretarea şi aplicarea legii în scopul soluţionării unei cauze, folosind metodele de interpretare a normelor juridice, în raport cu situaţia de fapt şi circumstanţele proprii fiecărui litigiu, corespunzător poziţiei procesuale adoptate de părţile litigiului, revin instanţei de judecată care a fost învestită cu soluţionarea cauzei, sunt în sfera de competenţă a acesteia şi nu a completului sesizat în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Examinând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate de către sesizările din prezenta cauză, referitoare, în esenţă, la acordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase prevăzut de art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 şi de articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că sunt îndeplinite primele două condiţii, cauzele în care au fost formulate sesizările conexate fiind în curs de judecată pe rolul tribunalelor, care judecă în primă instanţă, conform prevederilor art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă şi art. 269 din Codul muncii, iar obiectul acestora priveşte stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, şi anume: – cererea formulată de un sindicat, în numele membrilor săi, personal contractual care îşi desfăşoară activitatea în centre fără personalitate juridică ale direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia