Decizia nr. 53/2024 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 1630/1/2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20 din 14 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 3 aprilie 2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele delegat al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea Apel Alba Iulia – Secţia I civilă în Dosarul nr. 698/107/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând următoarele: (i) la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; (ii) părţile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanţele naţionale hotărâri judecătoreşti şi opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin Încheierea din 27 iunie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 698/107/2023, Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia I civilă a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarele chestiuni de drept: ” Perioada în care o persoană, licenţiată în drept, a ocupat funcţii de specialitate juridică (ofiţer M.A.I.) poate fi luată în considerare, la data de 14.12.2022, pentru acordarea pensiei de serviciu prevăzute de art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004?” ” Există vreun impediment care să rezulte din prevederile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 şi art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 ca pentru perioadele în care o persoană ce a ocupat funcţii de specialitate juridică (ofiţer de poliţie) şi care i-au fost valorificate prin acordarea unei pensii militare de stat să obţină ulterior acordarea unei pensii de serviciu (magistrat), în condiţiile art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004?”. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării Prima problemă de drept

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, forma în vigoare la data de 14 decembrie 2022 (Legea nr. 303/2004) (în vigoare de la 27 septembrie 2004 până la 15 decembrie 2022), fiind abrogată prin Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor – Art. 86 şi 33 din Legea nr. 303/2004, aşa cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2007), forma în vigoare până la 18.10.2018: ” Art. 86. – (1) Constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcţiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de justiţie, judecător financiar, judecător financiar inspector, procuror financiar, procuror financiar inspector, consilier şi consilier de conturi în secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), precum şi perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, cadru didactic în învăţământul juridic superior acreditat, jurisconsult, consilier juridic, ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice, expert criminalist cu studii superioare juridice, autorizat potrivit legii, personal de probaţiune cu studii superioare juridice sau care a îndeplinit funcţii de specialitate juridică în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, Institutul Român pentru Drepturile Omului, în Parlament sau în aparatul acestuia ori în cadrul Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi, Consiliului Legislativ.” ” Art. 33. – (1) Pot fi numiţi în magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (2), foştii judecători şi procurori care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), avocaţii, notarii, asistenţii judiciari, consilierii juridici, personalul de probaţiune cu studii superioare juridice, ofiţerii de poliţie judiciară cu studii superioare juridice, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi sau al Consiliului Legislativ, din Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române şi Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadrele didactice din învăţământul juridic superior acreditat, precum şi magistraţii asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu o vechime în specialitate de cel puţin 5 ani.” – Art. 82, art. 86 şi art. 104 alin. (1) din Legea nr. 303/2004: ” Art. 82. – (1) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, magistraţii-asistenţi de la Curtea Constituţională şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţia de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se pot pensiona la cerere şi pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. (2) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea Constituţională, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi se pot pensiona la cerere, înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani, şi beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţia de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea Constituţională sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător la Curtea Constituţională, judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare şi perioadele în care judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi judecătorul de la Curtea Constituţională, judecătorul, procurorul financiar şi consilierul de conturi la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult. (3) De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, şi judecătorii şi procurorii cu o vechime în magistratură între 20 şi 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micşorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1), pentru fiecare an care lipseşte din vechimea integrală în magistratură.” ” Art. 86. – (1) Constituie vechime în magistratură, aplicabilă şi persoanelor prevăzute la art. 82 alin. (1) şi (2), perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcţiile de judecător, procuror, judecător la Curtea Constituţională, judecător financiar, procuror financiar, consilier de conturi în secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, auditor de justiţie, personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), magistrat-asistent, grefier cu studii superioare juridice, avocat, notar, asistent judiciar, consilier juridic, personal de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi sau al Consiliului Legislativ, cadru didactic din învăţământul juridic superior acreditat.” ” Art. 104. – (1) Judecătorii şi procurorii în funcţie, precum şi personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) care au beneficiat de vechime în magistratură potrivit Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, îşi păstrează această vechime”.

Legea nr. 86/2021 privind modificarea art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi privind abrogarea art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei (Legea nr. 86/2021) ” Art. III. – Dispoziţiile art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 242/2018 rămân în vigoare şi după data încetării efectelor art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 239/2019.”

Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare („Legea nr. 92/1992”) (în vigoare în perioada 17 noiembrie 1999-septembrie 2002), astfel cum a fost modificată de art. I pct. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 179/1999) ” Art. 44. – Constituie vechime în magistratură perioada în care o persoană a îndeplinit funcţiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în Ministerul Justiţiei, în Institutul Naţional al Magistraturii, judecător la Curtea Constituţională, judecător financiar ori procuror financiar la Curtea de Conturi, magistrat-asistent la Curtea Supremă de Justiţie, la Curtea Constituţională sau la Curtea de Conturi, funcţii de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat sau departamentale, în laboratoarele de expertize criminalistice, în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, funcţii didactice în învăţământul superior juridic, funcţia de ministru al justiţiei, secretar de stat ori de secretar general şi secretar general adjunct în Ministerul Justiţiei, funcţii de specialitate juridică în instituţia Avocatul Poporului, notar, avocat, jurisconsult sau consilier juridic. Perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiţie constituie vechime în magistratură, în condiţiile prevăzute la art. 78 alin. (3). Timpul cât o persoană, licenţiată în drept sau în drept economic-administrativ, este senator sau deputat, avocat al poporului, membru al Curţii de Conturi, personal de conducere ori de execuţie, de specialitate juridică, în aparatul Parlamentului, Preşedinţiei României, Guvernului, Consiliului Legislativ, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi, Curţii Constituţionale, Direcţiei juridice şi consulare din Ministerul Afacerilor Externe sau în cadrul altor organe ale administraţiei publice se consideră vechime în magistratură.”

Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor („Legea nr. 303/2022”), în vigoare de la 16 decembrie 2022 ” Art. 282. – (…) (3) Persoanele care au beneficiat de vechime în magistratură în temeiul Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, îşi păstrează această vechime.”

Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu şi la acordarea indemnizaţiilor pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 ” Art. 3. – (…) (2) În conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (1) din lege, pentru judecători, procurori, magistraţi-asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, care la data intrării în vigoare a legii erau în funcţie, se iau în considerare vechimea în magistratură stabilită potrivit art. 44 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, realizată până la data abrogării acesteia, precum şi vechimea în magistratură stabilită conform art. 86 din lege, realizată după intrarea în vigoare a acestei legi. (…)” Cea de-a doua problemă de drept

Legea nr. 303/2004 ” Art. 82. – (…) (7) Judecătorii şi procurorii pot opta între pensia de serviciu şi pensia din sistemul public. Judecătorii şi procurorii militari pot opta între pensia de serviciu şi pensia militară de serviciu. (8) Pensia prevăzută de prezentul articol are regimul juridic al unei pensii pentru limită de vârstă.”

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 263/2010) (în vigoare de la 1 ianuarie 2011 până la 31 august 2024) ” Art. 51. – (…) (3) Persoanele care îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea mai multor pensii de serviciu, reglementate de legi cu caracter special, optează pentru obţinerea uneia dintre acestea. (…)” ” Art. 192. – (1) Între sistemul public de pensii şi sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate acestuia se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă, de invaliditate şi de urmaş.” III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-au invocat chestiunile de drept Actul administrativ atacat

Prin cererea înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii M („CJPM”) în data de 14.12.2022, contestatorul AB a solicitat acordarea pensiei de serviciu, în baza Legii nr. 303/2004, forma în vigoare la data de 14 decembrie 2022.

Prin Decizia nr. xxxxxx/9.02.2023, emisă de către intimata CJPM, a fost respinsă cererea de acordare a pensiei de serviciu formulată de contestator, cu motivarea că nu îndeplineşte condiţiile de vechime prevăzute de art. 82 alin. (3), respectiv condiţiile art. 82 alin. (1) coroborat cu art. 86 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în vigoare la data depunerii cererii. Contestaţia formulată împotriva actului administrativ

Împotriva deciziei menţionate la paragraful 17, AB a formulat contestaţie, criticând-o pe motiv că nu a luat în considerare vechimea în specialitate juridică din administraţia publică, recunoscută prin Adeverinţa nr. yyyyyy/4.11.2002 şi Adeverinţa nr. zzzzzz/3.11.2003, ambele eliberate de către Inspectoratul de Poliţie al Judeţului M (IPJM), vechime care îi fusese însă recunoscută la intrarea în magistratură, prin concurs, în anul 2004, în baza art. 44 şi 65 din Legea nr. 92/1992. Sentinţa pronunţată de prima instanţă

Prin Sentinţa civilă nr. 2.797/2023 din 23 noiembrie 2023 a Tribunalului Alba – Secţia I civilă a fost admisă contestaţia formulată de contestatorul AB în contradictoriu cu intimata CJPM, dispunându-se anularea Deciziei nr. xxxxxx/9.02.2023 emise de către intimată, şi a fost obligată intimata să emită contestatorului o nouă decizie prin care să stabilească drepturile aferente pensiei de serviciu prevăzute de art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, forma în vigoare la data de 14.12.2022, începând cu această dată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, argumentele redate în cele de mai jos.

Prin Adeverinţa nr. aaa/14.12.2022, eliberată de Tribunalul M, se atestă faptul că, la data de 14.12.2022, contestatorul avea o vechime totală în magistratură de 27 de ani, din care 18 ani şi 5 luni vechime în funcţia de judecător.

La eliberarea adeverinţei mai sus menţionate a fost avută în vedere şi perioada iunie 1995-30 septembrie 2002 (7 ani şi 3 luni) în care contestatorul a desfăşurat activitate într-o funcţie de specialitate juridică (ofiţer la Poliţia Judiciară M), recunoscută prin Adeverinţa nr. yyyyyy/4.11.2002 şi Adeverinţa nr. zzzzzz/3.11.2003, eliberate de către IPJM.

Instanţa de fond a reţinut că, în cazul contestatorului, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 82 din Legea nr. 303/2004, forma în vigoare la data de 14.12.2022.

În sprijinul soluţiei mai sus menţionate au fost indicate drept relevante dispoziţiile art. 104 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 (în vigoare la data depunerii cererii de pensionare de către contestator – 14.12.2022) coroborate cu cele ale art. 44 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 (în vigoare în perioada 1995-2002, în care contestatorul a desfăşurat activitate ca ofiţer de poliţie judiciară).

Pentru a se stabili în ce măsură contestatorul a avut calitatea de personal de execuţie de specialitate juridică în funcţia pe care a deţinut-o ca ofiţer în cadrul IPJM în perioada de exercitare a funcţiei (iunie 1995-septembrie 2002) s-a reţinut că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 1 şi 2 din Decretul nr. 546/1972 privind recunoaşterea vechimii în muncă a absolvenţilor cu diplomă a facultăţilor de drept, care ocupă unele funcţii în sistemul organelor puterii şi administraţiei de stat, precum şi în organizaţiile obşteşti (în vigoare până la data de 7 decembrie 2003) (Decretul nr. 546/1972), precum şi dispoziţiile art. 1 şi 2 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind echivalarea stagiului efectuat în funcţii militare şi funcţii specifice poliţiei, în cadrul structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu stagiul în funcţii civile (Hotărârea Guvernului nr. 498/2004).

Hotărârea Guvernului nr. 498/2004 a fost adoptată tocmai în aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 28/2002 privind echivalarea studiilor absolvite în instituţiile militare de învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor cu studiile absolvite în instituţiile civile de învăţământ (Ordonanţa Guvernului nr. 28/2002), care a intrat în vigoare la 1.02.2002.

Dispoziţiile mai sus menţionate reglementează echivalarea studiilor de specialitate juridică, punând în sarcina angajatorului din sfera militară/de poliţie obligaţia de a o realiza. Or, în cazul contestatorului, această echivalare s-a realizat de către fostul angajator prin adeverinţa emisă, astfel încât nu mai este necesară verificarea de către instanţă a aspectelor deja atestate de către angajator.

Tot astfel, nici CJPM nu avea atributul de a verifica veridicitatea acestor atestări; motivul pentru refuzul acesteia de a valorifica adeverinţa emisă de angajator prin care se atestă vechimea în specialitate juridică a contestatorului s-a constatat a fi nejustificat.

În consecinţă, s-a reţinut că nu putea fi înlăturată această probă, ci trebuie să i se dea eficienţă şi să se considere ca reprezentând vechime în magistratură, în raport cu dispoziţiile legale invocate, perioada în care, fiind licenţiat în drept, contestatorul a desfăşurat activitate ca ofiţer de poliţie judiciară în cadrul IPJM.

Atât timp cât perioada de referinţă (iunie 1995- septembrie 2002) se situează în perioada cât era în vigoare Legea nr. 92/1992, acest beneficiu a fost câştigat de contestator, chiar dacă nu s-a aflat, sub dispoziţiile Legii nr. 92/1992, în situaţia de a fi pensionat, devenind însă în acea perioadă magistrat şi obţinând astfel prezervarea dreptului la recunoaşterea vechimii în magistratură, în condiţiile acestui act normativ.

Tocmai această situaţie este reglementată de dispoziţiile art. 104 din Legea nr. 303/2004, astfel încât dispoziţiile art. 82 alin. (2) şi art. 86 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, la care face referire intimata, nu sunt aplicabile.

Faptul că din perioada de 27 de ani vechime atestată prin Adeverinţa nr. aaa/14.12.2022, eliberată de Tribunalul M, o parte a fost valorificată în sistem neintegrat de pensii, respectiv de către Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., potrivit Adresei nr. bbbbbb/16.01.2023, emisă de această instituţie, prin care se confirmă faptul că prin Decizia nr. cccccc/2018 i-a fost stabilită contestatorului o pensie de serviciu pentru limită de vârstă în sistemul pensiilor militare, prin valorificarea perioadelor cuprinse în intervalul 22.10.1976-1.07.2015 (realizate în sistemul militar şi în sistemul civil, inclusiv perioada 23.01.2003-1.07.2015 în funcţiile de consilier juridic şi de judecător), este lipsit de relevanţă, deoarece contestatorul are dreptul de a opta pentru pensia cea mai avantajoasă, după cum a şi menţionat, de altfel, pe Adeverinţa nr. aaa/14.12.2022. Apelul formulat în cauză

Împotriva sentinţei civile menţionate la paragraful 19 din prezenta decizie a formulat apel intimata CJPM, prin care a solicitat anularea, în tot, a hotărârii atacate, invocând, în esenţă, argumentele prezentate în continuare.

Având în vedere dispoziţiile art. 82 alin. (1) şi (3), art. 86 alin. (1) şi art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, CJPM nu era în măsură să soluţioneze favorabil cererea contestatorului AB, în condiţiile art. 82 alin. (1) coroborat cu art. 86 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, întrucât forma în vigoare a legii la data depunerii cererii de pensionare nu prevedea că perioada în care contestatorul a desfăşurat activităţi ca ofiţer de poliţie judiciară constituie vechime în magistratură. Dispoziţiile art. 86 din Legea nr. 303/2004, în forma în care prevedea acest aspect, au fost modificate prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor (Legea nr. 248/2018).

De asemenea, cererea contestatorului nu putea fi soluţionată favorabil nici în temeiul art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, deoarece acesta nu îndeplineşte condiţia de eligibilitate privind vechimea de 20 de ani în magistratură (având o vechime de doar 19 ani, 10 luni şi 20 de zile).

Vechimea în magistratură definită potrivit art. 44 din Legea nr. 92/1992 (în vigoare de la 13 august 1992 până la 26 septembrie 2004) nu are aceeaşi conotaţie cu cea definită în art. 82 alin. (3) Legea nr. 303/2004.

Perioada atestată ca fiind „stagiu în funcţii juridice” prin Adeverinţa nr. yyyyyy/4.11.2002 şi Adeverinţa nr. zzzzzz/3.11.2003, ambele eliberate de către IPJM, nu reprezintă „vechime în magistratură” în sensul Legii nr. 303/2004, aşa cum este limitativ reglementată prin dispoziţiile art. 86 alin. (1) ale acesteia.

Beneficiul contestatorului de a accede în magistratură în baza legislaţiei în vigoare la momentul respectiv nu prezervă dreptul la recunoaşterea unei vechimi în magistratură pentru perioada iunie 1995-septembrie 2002, în situaţia pensionării în condiţiile Legii nr. 303/2004, în vigoare la data de 14.12.2022. Întâmpinarea la apel

Contestatorul AB a formulat întâmpinare la apelul depus de intimata CJPM, solicitând respingerea acestuia.

Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Prin Încheierea de şedinţă din 27 iunie 2024, instanţa de trimitere a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 şi art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, luând în considerare şi dispoziţiile art. 4 din aceasta, în ceea ce priveşte cea de-a doua şi cea de-a treia problemă de drept invocate de către apelanta CJPM prin cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu însă şi în ceea ce priveşte prima chestiune de drept invocată de apelantă, respectiv dacă perioada în care contestatorul a fost consilier juridic (23.01.2003-1.07.2004) poate fi luată în considerare pentru acordarea pensiei de serviciu la data de 14.12.2022.

În ceea ce priveşte cea de-a doua chestiune de drept invocată de apelantă s-a reţinut că se pune problema dacă perioada în care a fost în vigoare art. 44 alin. (2) astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 179/1999 (17.11.1999-septembrie 2002) poate fi luată în considerare pentru acordarea pensiei de magistrat, iar dificultatea de interpretare a normelor menţionate rezidă din omisiunea legiuitorului de a corela dispoziţiile legale, în condiţiile în care art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 se referă la vechimea în anumite funcţii, în timp ce art. 82 alin. (3) din acelaşi act normativ se referă la vechimea în magistratură.

Această necorelare a fost constatată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 26 din 21 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 29 octombrie 2015 (Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 26/2015).

Prin urmare, pentru soluţionarea cauzei trebuie stabilit dacă art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 (forma din 14.12.2022) trebuie sau nu interpretat prin raportare la prevederile art. 104 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 sau are în vedere funcţiile limitativ prevăzute de art. 82 alin. (2) din aceeaşi lege.

În ceea ce priveşte cea de-a treia problemă de drept din cererea de sesizare a instanţei supreme în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, formulată de apelanta CJPM, instanţa de trimitere precizează că trebuie stabilit dacă, în condiţiile în care contestatorul AB a optat, în anul 2018, pentru acordarea unei pensii militare şi a solicitat ulterior, în anul 2022, acordarea pensiei de magistrat şi valorificarea perioadei în care a fost ofiţer M.A.I. (funcţie de specialitate juridică), deja valorificată în momentul acordării pensiei militare, există vreun impediment pentru obţinerea acestei din urmă pensii, care ar rezulta din prevederile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 sau ale art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Prin notele de şedinţă depuse la 25 iunie 2024, apelanta CJPM a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cu privire la următoarele probleme de drept: – „Perioada în care s-au desfăşurat activităţi în cadrul M.A.I. poate fi asimilată funcţiei de judecător sau procuror, în vederea acordării pensiei de serviciu în condiţiile definite la art. 82 alin. (1) şi art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, respectiv dacă perioada în care reclamantul a desfăşurat activitate ca ofiţer M.A.I. poate fi asimilată funcţiei de judecător sau procuror, în vederea acordării pensiei de serviciu, raportat la data de 14.12.2022? – Perioada în care s-au desfăşurat activităţi de consilier juridic poate fi asimilată funcţiei de judecător sau procuror, în vederea acordării pensiei de serviciu în condiţiile definite la art. 82 alin. (1) şi art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, respectiv dacă perioada în care reclamantul a desfăşurat activitate în funcţia de consilier juridic poate fi asimilată funcţiei de judecător sau procuror, în vederea acordării pensiei de serviciu, raportat la data de 14.12.2022? – Perioada în care s-au desfăşurat activităţi ca ofiţer M.A.I., în calitate de şef brigadă poliţie judiciară, adjunct al şefului inspectoratului de poliţie sau prim-adjunct al şefului inspectoratului de poliţie, iar această perioadă a fost valorificată de către Casa Sectorială a M.A.I. prin Decizia nr. cccccc/2018, stabilindu-i-se o pensie de serviciu pentru limită de vârstă în sistemul pensiilor militare, poate fi recunoscută şi valorificată şi în alt sistem de pensii, adică a recunoaşterii şi valorificării unei perioade deja recunoscute şi valorificate într-un sistem de pensii neintegrat sistemului public de pensii, în vederea stabilirii ca vechime într-un alt sistem de pensii în vederea acordării pensiei de serviciu în condiţiile definite la art. 82 alin. (1) şi art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, dublând perioada respectivă ca vechime atât ca şi militar, cât şi ca magistrat”.

Apelanta a apreciat că asupra chestiunilor de drept sus-menţionate, de a căror lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi acestea nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Intimatul AB a solicitat instanţei de apel să respingă cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunilor de drept invocate de către apelanta CJPM, arătând că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.

Sintagma „chestiune de drept”, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, are înţelesul unei probleme de drept dificile, cu un anumit nivel de complexitate, de a cărei lămurire depinde soluţionarea litigiului.

Accesarea mecanismului de unificare a practicii judiciare se justifică numai în ipoteza în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în caz contrar fiind golite de conţinut dreptul şi obligaţia instanţei de judecată de a soluţiona litigiile potrivit competenţei stabilite de actul normativ menţionat.

Invocând jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 59 din 24 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 24 octombrie 2018, paragrafele 39-42; Decizia nr. 20 din 22 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 5 august 2015; Decizia nr. 31 din 19 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 918 din 11 decembrie 2015; Decizia nr. 21 din 13 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 4 octombrie 2016; Decizia nr. 71 din 15 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 6 noiembrie 2018; Decizia nr. 5 din 22 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 28 februarie 2018), intimatul-contestator AB arată că toate aceste dezlegări ale instanţei supreme asupra admisibilităţii unei asemenea sesizări rămân fără obiect în situaţia în care judecătorul este obligat ca, în orice situaţie în care întâlneşte o problemă de drept, să sesizeze Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi să suspende cauza până la rezolvarea acesteia.

În speţă nu este îndeplinită condiţia existenţei unei chestiuni de drept veritabile, care să necesite cu pregnanţă a fi lămurită şi care să prezinte un grad de dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a acesteia, ci este vorba despre realizarea unui raţionament juridic prin aplicarea sistematică a textelor de lege a căror interpretare se cere în raport cu scopul şi conţinutul acestora, astfel încât soluţionarea cauzei cu care a fost învestită prin aplicarea mecanismelor de interpretare a actelor normative rămâne atributul exclusiv al instanţei de trimitere.

Problemele de drept a căror lămurire se solicită vizează, în fapt, chiar fondul cauzei, şi nu probleme generale de drept.

Referitor la aceleaşi aspecte, care ţin strict de fondul cauzei, apelanta CJPM se află în eroare, dat fiind faptul că reclamantul AB nu a solicitat niciun moment stabilirea pensiei de serviciu potrivit art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, în forma în vigoare la data depunerii cererii, în considerarea asimilării calităţii de ofiţer M.A.I. cu cea de procuror sau judecător, ci în considerarea vechimii în magistratură dobândite în baza dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza finală din Legea nr. 92/1992 şi ale art. 104 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, prin care i s-a perpetuat această vechime în magistratură până la data depunerii cererii de pensionare (14.12.2022).

Mai mult, perioada în care a desfăşurat activitatea de consilier juridic i-a fost recunoscută chiar de către apelantă în decizia contestată şi era prevăzută expres în textul art. 82 alin. (3) coroborat cu art. 86 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în forma în vigoare la data depunerii cererii de pensionare.

Ca atare, nu este îndeplinită nici condiţia ca soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea unei chestiuni de drept. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

În ceea ce priveşte prima chestiune de drept supusă dezlegării, în opinia instanţei de trimitere, perioada în care o persoană a fost ofiţer de poliţie judiciară în condiţiile art. 104 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 44 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 179/1999 se ia în considerare în ceea ce priveşte acordarea pensiei de magistrat, întrucât prevederile art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 fac referire la vechimea în magistratură, şi nu la vechimea în funcţiile limitativ prevăzute de art. 82 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ.

În ceea ce priveşte cea de-a doua chestiune de drept supusă dezlegării, instanţa de trimitere apreciază că ar fi posibilă valorificarea perioadelor lucrate ca ofiţer M.A.I. (funcţie de specialitate juridică) pentru obţinerea ulterioară a pensiei de magistrat, chiar dacă perioada respectivă fusese valorificată anterior pentru acordarea pensiei militare.

În realitate, la momentul acordării pensiei militare, contestatorul nu a avut opţiunea între aceasta şi pensia de magistrat, întrucât nu îndeplinea încă condiţia vechimii pentru cea din urmă. De asemenea, nu se pune problema dublării perioadei respective, atât ca pensionar militar, cât şi ca pensionar magistrat, întrucât opţiunea pentru pensia de magistrat va implica renunţarea la pensia militară. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

Curţile de apel Braşov şi Ploieşti au transmis hotărâri judecătoreşti relevante cu privire la chestiunile de drept supuse dezlegării, iar Curtea de Apel Iaşi şi tribunalele Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, Giurgiu, Ialomiţa, Ilfov, Teleorman, Vâlcea, Buzău şi Dâmboviţa au transmis puncte de vedere teoretice asupra acestor chestiuni.

Cu privire la prima chestiune de drept s-a conturat o orientare jurisprudenţială în sensul că perioada în care o persoană, licenţiată în drept, a ocupat funcţii de specialitate juridică (ofiţer M.A.I.) poate fi luată în considerare, la data de 14.12.2022, pentru acordarea pensiei de serviciu prevăzute de art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004.

Această orientare jurisprudenţială se regăseşte la nivelul Curţii de Apel Cluj – Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale (Decizia civilă nr. 688/A/2023 din 4 aprilie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 3.486/117/2022; Decizia civilă nr. 1.268/A/2023 din 19 septembrie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 4.731/117/2022; Decizia civilă nr. 333/A/2023 din 20 februarie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 3.394/117/2022, şi Decizia civilă nr. 704/A/2024 din 19 aprilie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 634/112/2023; definitive) şi Tribunalului Covasna – Secţia civilă (Sentinţa civilă nr. 1.002 din 21 decembrie 2023, definitivă prin neapelare).

În acelaşi sens au fost exprimate şi punctele de vedere teoretice, nesusţinute de practică judiciară, ale următoarelor instanţe: Tribunalele Ialomiţa, Ilfov, Vâlcea, Buzău şi Dâmboviţa.

În susţinerea orientării menţionate la paragraful 61 au fost expuse argumentele redate în continuare.

Au fost invocate dispoziţiile art. 1, art. 2 alin. (1), (2) şi (3), art. 3 şi ale anexei nr. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 498/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind echivalarea stagiului efectuat în funcţii militare şi funcţii specifice poliţiei, în cadrul structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu stagiul în funcţii civile; considerentele Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 26/2015 şi ale deciziilor Curţii Constituţionale nr. 675 din 21 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 7 ianuarie 2022 („Decizia Curţii Constituţionale nr. 675/2021”) şi nr. 264 din 9 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 14 iulie 2023 („Decizia Curţii Constituţionale nr. 264/2023”), concluzionându-se că funcţia de ofiţer de poliţie în domeniul cercetări penale a fost echivalată cu cea de consilier juridic, iar exercitarea acestei din urmă profesii juridice a fost asimilată de legiuitor cu vechimea utilă în magistratură pentru acordarea pensiei de serviciu, astfel cum rezultă din prevederile art. 86 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi ale art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022.

Aşadar, începând cu data de 18.10.2018, odată cu modificarea art. 86 din Legea nr. 303/2004, nu se mai regăsesc în textul legal menţionat funcţiile de ofiţer de poliţie judiciară, expert criminalist cu studii superioare juridice sau personal de probaţiune cu studii superioare juridice, însă aceasta nu prezintă relevanţă pentru situaţia reclamantului, întrucât activitatea prestată de reclamant în perioada 12.07.1997-7.06.2004 reprezintă echivalentul funcţiei civile de consilier juridic.

Prin urmare, raportat la vârsta apelantului-reclamant, dispoziţia legală în temeiul căreia putea beneficia de pensia de serviciu era cea de la art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, în condiţiile dovedirii unei vechimi numai în funcţiile enumerate în cuprinsul articolului sus-menţionat, şi de la art. 86 din Legea nr. 303/2004. Cu toate acestea, faptul că funcţia de ofiţer de poliţie nu se regăseşte printre funcţiile enumerate de lege nu are relevanţă în speţă, în condiţiile în care activitatea desfăşurată de reclamant a fost echivalată cu cea de consilier juridic încă de la data la care s-a constatat că îndeplineşte condiţiile de participare la concursul de admitere în magistratură.

În acest context, s-a constatat că art. 104 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 recunoaşte dreptul reclamantului la păstrarea beneficiului vechimii în magistratură recunoscut potrivit Legii nr. 92/1992.

Nesocotirea echivalării funcţiei de ofiţer de poliţie cu funcţia civilă de consilier juridic, reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 498/2004, în temeiul căreia reclamantului i s-a recunoscut dreptul de a participa la concursul de admitere în magistratură din anul 2005, ajunge să pună sub semnul îndoielii întreaga carieră de magistrat a reclamantului, deoarece atât art. 82, cât şi art. 86 din Legea nr. 303/2004, coroborate, includ în vechimea în magistratură, necesară acordării pensiei de serviciu, perioada în care judecătorul sau procurorul a îndeplinit funcţia de consilier juridic, iar art. 33 din Legea nr. 303/2004 porneşte de la aceeaşi premisă a exercitării funcţiei de consilier juridic minimum 5 ani pentru numirea în magistratură în condiţiile acestui text legal.

Altfel, într-o interpretare contrară s-ar recunoaşte efecte total opuse unor situaţii juridice premisă identice din norme juridice diferite, în sensul că vechimea în funcţia de ofiţer de poliţie poate fi asimilată celei civile de consilier juridic pentru numirea în magistratură, însă această echivalare nu mai poate fi luată în considerare la stabilirea vechimii în magistratură necesare acordării pensiei de serviciu.

Din analiza acestor norme legale incidente rezultă consecvenţa legiuitorului în utilizarea termenilor legali şi uniformitatea reglementării care se articulează în mod armonios, fără a pune probleme de interpretare, neputând, în mod obiectiv, să justifice o pretinsă intenţie a legiuitorului de a excepta de la asimilarea ca vechime în magistratură perioada în care magistratul a îndeplinit o funcţie echivalentă, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 498/2004, cu cea de consilier juridic, aspect care a fost verificat şi confirmat de Consiliul Superior al Magistraturii cu ocazia înscrierii la concurs şi a efectuării propunerii de numire în funcţia de judecător, adresată Preşedintelui României.

Art. 33 din Legea nr. 303/2004, în temeiul căreia reclamantul a intrat în magistratură, instituie cerinţa vechimii în specialitate de cel puţin 5 ani în funcţia de consilier juridic, astfel încât o interpretare contrară efectelor acestei echivalări cu ocazia verificării vechimii în magistratură necesare deschiderii dreptului la pensia de serviciu cu privire la perioadele asimilate în care magistratul a deţinut funcţia de consilier juridic tinde să se abată, în mod nepermis, de la principiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 24/2000), respectiv de la dispoziţiile art. 37 alin. (1) din actul normativ anterior menţionat.

Prin urmare, dacă s-a considerat, cu ocazia concursului de admitere în magistratură a reclamantului şi a numirii acestuia în funcţia de judecător, că funcţia de ofiţer de poliţie echivalează, în raport cu atribuţiile sale efective, cu funcţia de consilier juridic şi că reclamantul îndeplineşte cerinţa vechimii de 5 ani în specialitate, nu mai este posibilă, în condiţiile în care art. 82 şi art. 86 din Legea nr. 303/2004 recurg la aceeaşi noţiune de consilier juridic, să se dea o altă interpretare perioadei în care reclamantul a fost ofiţer de poliţie, pentru că ar fi afectat în cele din urmă statutul reclamantului.

Având în vedere succesiunea în timp a legilor care reglementează statutul judecătorilor şi procurorilor (art. 86 din Legea nr. 303/2004, art. 44 din Legea nr. 92/1992), rezultă că, şi în prezent, perioada în care judecătorul sau procurorul a fost ofiţer de poliţie cu studii superioare juridice constituie vechime în magistratură, această vechime fiind un drept câştigat şi menţinut şi în prezent.

În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 3 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu şi la acordarea indemnizaţiilor pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005, iar conform art. III din Legea nr. 86/2021 privind modificarea art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi privind abrogarea art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei (Legea nr. 86/2021), „Dispoziţiile art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 242/2018, rămân în vigoare şi după data încetării efectelor art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 239/2019”.

De altfel, nerecunoaşterea activităţii desfăşurate de către ofiţerul specialist (licenţiat în drept) anume desemnat în cadrul organului de cercetare penală al poliţiei conform art. 201, 202 şi 207 din Codul de procedură penală ca activitate de specialitate juridică şi implicit vechime în magistratură potrivit art. 86 din Legea nr. 303/2004 a fost considerată tratament diferenţiat de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării („CNCD”) prin Hotărârea nr. 59 din 13 martie 2007.

Această hotărâre a stat la baza modificării art. 33 şi art. 86 din Legea nr. 303/2004, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2007), şi s-a permis, astfel, ofiţerilor de poliţie cu studii superioare juridice să participe la examenul de admitere în magistratură (art. 33 din Legea nr. 303/2004), iar perioada în care au îndeplinit această funcţie a fost considerată vechime în magistratură (art. 86 din Legea nr. 303/2004), utilă la deschiderea dreptului la pensie (art. 82 din Legea nr. 303/2004).

În expunerea de motive la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2007 a fost invocată Hotărârea CNCD nr. 59/2007.

Prin urmare, legiuitorul a recunoscut starea de discriminare în care se aflau ofiţerii de poliţie judiciară cu studii superioare juridice faţă de alte categorii de absolvenţi ai facultăţii de drept.

Ofiţerii de poliţie cu studii superioare juridice desfăşurau activităţi de cercetare penală, atribuţiile acestora fiind, potrivit Codului de procedură penală din 1968, aproape identice cu cele ale procurorului, până la momentul actului de sesizare a instanţei (art. 264 din Codul de procedură penală din 1968). 81. Şi după organizarea poliţiei judiciare, sub aspectul atribuţiilor de serviciu şi al controlului ierarhic, aşa cum rezultă din art. 2, 6 şi 9 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, poliţiştii care fac parte din poliţia judiciară îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, promovarea şi eliberarea din funcţiile structurilor poliţiei judiciare se fac, potrivit normelor de competenţă, prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar cercetarea disciplinară a poliţiştilor din cadrul poliţiei judiciare se angajează la solicitarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Potrivit art. 132 din Constituţia României, republicată, şi procurorii îşi desfăşoară