Decizia nr. 44 din 16 septembrie 2024
Decizia nr. 44 din 16 septembrie 2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Decizia nr. 44 din 16 septembrie 2024 25 octombrie 2024 R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept Decizia nr. 44/2024 Dosar nr. 475/1/2024 Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2024 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1065 din 24 octombrie 2024 Elena-Diana Tămagă – preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal – preşedintele completului Gabriela-Elena Bogasiu – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal Carmen Maria Ilie – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal Liliana Vişan – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal Luiza Maria Păun – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal Maria Hrudei – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal Daniel Gheorghe Severin – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal Doina Vişan – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal Carmen Mihaela Voinescu – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal Ştefania Dragoe – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal Ionel Florea – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal Alina Pohrib – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal Ramona-Maria Gliga – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (6) din Codul de procedură civilă şi ale art. 34 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulament). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Elena-Diana Tămagă, preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La şedinţa de judecată participă doamna Elena-Mădălina Ivănescu, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1.654/88/2022.
Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că, la dosar, a fost depusă alternativa la raport întocmită de judecătorul desemnat în acest scop prin Încheierea din 13 mai 2024, ce a fost comunicată părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul sus-menţionat.
De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanţele naţionale hotărâri judecătoreşti pronunţate în materia ce face obiectul sesizării şi opinii teoretice exprimate de judecători, iar Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat faptul că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.
În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării
Prin Încheierea din 8 ianuarie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.654/88/2022, Curtea de Apel Constanţa – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarele chestiuni de drept: ” Societăţile care au ca obiect de activitate «fabricarea şi confecţionarea de structuri metalice» – Cod CAEN 2511 aplică facilităţile fiscale prevăzute la art. 60 pct. 5, art. 1381, art. 154 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi în condiţiile în care acestea prestează servicii de fabricare şi confecţionare de structuri metalice, care ulterior sunt folosite de către beneficiarul serviciilor la construcţia de nave? În aplicarea dispoziţiilor art. 13 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, constatările unui inspectorat teritorial de muncă, care obligă o societate la plata salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată pentru sectorul construcţii, obligă organele fiscale la recunoaşterea dreptului de a aplica facilităţile fiscale prevăzute la art. 60 pct. 5, art. 1381, art. 154 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal?”
Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu nr. 475/1/2024. II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile
Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 296/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, în vigoare din 1 ianuarie 2021, fără a include modificările ulterioare (Legea nr. 227/2015 sau Codul fiscal) ” Art. 60. – Scutiri Sunt scutiţi de la plata impozitului pe venit următorii contribuabili: (…) 5. persoanele fizice, pentru veniturile realizate din salarii şi asimilate salariilor prevăzute la art. 76 alin. (1)-(3), în perioada 1 ianuarie 2019-31 decembrie 2028 inclusiv, pentru care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) angajatorii desfăşoară activităţi în sectorul construcţii care cuprind: (i) activitatea de construcţii definită la codul CAEN 41.42.43 – secţiunea F – Construcţii; (ii) domeniile de producere a materialelor de construcţii, definite de următoarele coduri CAEN: 2312 – Prelucrarea şi fasonarea sticlei plate; 2331 – Fabricarea plăcilor şi dalelor din ceramică; 2332 – Fabricarea cărămizilor, ţiglelor şi altor produse pentru construcţii din argilă arsă; 2361 – Fabricarea produselor din beton pentru construcţii; 2362 – Fabricarea produselor din ipsos pentru construcţii; 2363 – Fabricarea betonului; 2364 – Fabricarea mortarului; 2369 – Fabricarea altor articole din beton, ciment şi ipsos; 2370 – Tăierea, fasonarea şi finisarea pietrei; 2223 – Fabricarea articolelor din material plastic pentru construcţii; 1623 – Fabricarea altor elemente de dulgherie şi tâmplărie pentru construcţii; 2512 – Fabricarea de uşi şi ferestre din metal; 2511 – Fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente ale structurilor metalice; 0811 – Extracţia pietrei ornamentale şi a pietrei pentru construcţii, extracţia pietrei calcaroase, ghipsului, cretei şi a ardeziei; 0812 – Extracţia pietrişului şi nisipului; 2351 – Fabricarea cimentului; 2352 – Fabricarea varului şi ipsosului; 2399 – Fabricarea altor produse din minerale nemetalice n.c.a.; (iii) 711 – Activităţi de arhitectură, inginerie şi servicii de consultanţă tehnică; b) angajatorii realizează cifră de afaceri din activităţile menţionate la lit. a) şi alte activităţi specifice domeniului construcţii în limita a cel puţin 80% din cifra de afaceri totală. Pentru societăţile comerciale nou-înfiinţate, respectiv înregistrate la registrul comerţului începând cu luna ianuarie a anului 2019, cifra de afaceri se calculează cumulat de la începutul anului, inclusiv luna în care se aplică scutirea, iar pentru societăţile comerciale existente la data de 1 ianuarie a fiecărui an se consideră ca bază de calcul cifra de afaceri realizată cumulat pe anul fiscal anterior. Pentru societăţile comerciale existente la data de 1 ianuarie al fiecărui an care au avut o cifră de afaceri din activităţile menţionate la lit. a) realizată cumulat pe anul fiscal anterior de peste 80% inclusiv, facilităţile fiscale se vor acorda pe toata durata anului în curs, iar pentru societăţile comerciale existente la aceeaşi dată care nu realizează această limită minimă a cifrei de afaceri se va aplica principiul societăţilor comerciale nou-înfiinţate. Această cifră de afaceri se realizează pe bază de contract sau comandă şi acoperă manoperă, materiale, utilaje, transport, echipamente, dotări, precum şi alte activităţi auxiliare necesare activităţilor menţionate la lit. a). Cifra de afaceri va cuprinde inclusiv producţia realizată şi nefacturată; c) veniturile brute lunare din salarii şi asimilate salariilor prevăzute la art. 76 alin. (1)-(3), realizate de persoanele fizice pentru care se aplică scutirea sunt calculate la un salariu brut de încadrare pentru 8 ore de muncă/zi de minimum 3.000 lei lunar. Scutirea se aplică pentru sumele din venitul brut lunar de până la 30.000 lei, obţinut din salarii şi asimilate salariilor prevăzute la art. 76 alin. (1)-(3), realizate de persoanele fizice. Partea din venitul brut lunar ce depăşeşte 30.000 lei nu va beneficia de facilităţi fiscale; d) scutirea se aplică potrivit instrucţiunilor la ordinul comun al ministrului finanţelor, al ministrului muncii şi justiţiei sociale şi al ministrului sănătăţii, prevăzut la art. 147 alin. (17), iar Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate reprezintă declaraţie pe propria răspundere pentru îndeplinirea condiţiilor de aplicare a scutirii; e) mecanismul de calcul al cifrei de afaceri prevăzut la lit. b), în vederea aplicării facilităţii fiscale, se va stabili prin ordin al preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză, care se va publica pe site-ul instituţiei.” ” Art. 138 1 . – Prevederi speciale pentru domeniul construcţiilor (1) Pentru persoanele fizice care realizează venituri din salarii şi asimilate salariilor, de la angajatori care desfăşoară activităţi în sectorul construcţii şi se încadrează în condiţiile prevăzute la art. 60 pct. 5, cota contribuţiei de asigurări sociale prevăzută la art. 138 lit. a) se reduce cu 3,75 puncte procentuale. Prevederea se aplică până la data de 31 decembrie 2028. (2) Persoanele prevăzute la alin. (1) care datorează contribuţia la fondul de pensii administrat privat reglementat de Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt scutite de la plata acestei contribuţii în limita cotei prevăzute la alin. (1). (3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică potrivit instrucţiunilor la ordinul comun al ministrului finanţelor publice, al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi al ministrului sănătăţii, prevăzut la art. 147 alin. (17).” ” Art. 154. – Categorii de persoane fizice exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate (1) Următoarele categorii de persoane fizice sunt exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate: (…) r) persoanele fizice pentru veniturile din salarii şi asimilate salariilor de la angajatori care desfăşoară activităţi în sectorul construcţii şi se încadrează în condiţiile prevăzute la art. 60 pct. 5. Prevederea se aplică până la data de 31 decembrie 2028 inclusiv. (…).”
Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 207/2015 sau Codul de procedură fiscală) ” Art. 13. – Interpretarea legii (…) (6) Dacă, după aplicarea regulilor de interpretare prevăzute la alin. (1)-(5), prevederile legislaţiei fiscale rămân neclare, acestea se interpretează în favoarea contribuabilului/plătitorului.”
În vederea soluţionării sesizării ce formează obiectul prezentului dosar, prezintă relevanţă şi secţiunea C – „Industria prelucrătoare”, diviziunea 25, grupa 251, şi diviziunea 30, grupa 301, şi secţiunea F – „Construcţii”, diviziunile 41, 42 şi 43 din Clasificarea activităţilor din economia naţională – CAEN Rev. 2 din 20.04.2007 („CAEN”) : – Secţiunea C – Industria prelucrătoare 25 Industria construcţiilor metalice şi a produselor din metal, exclusiv maşini, utilaje şi instalaţii 251 Fabricarea de construcţii metalice 2511 Fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente ale structurilor metalice 2811* 2511* 2512 Fabricarea de uşi şi ferestre din metal 2812* 2511* 30 Fabricarea altor mijloace de transport 301 Construcţia de nave şi bărci 3011 Construcţia de nave şi structuri plutitoare 3511* 3011 3611* 3012 Construcţia de ambarcaţiuni sportive şi de agrement 3512* 3012 – Secţiunea F 41 Construcţii de clădiri 411 Dezvoltare (promovare) imobiliară 4110 Dezvoltare (promovare) imobiliară 7011* 4100* 412 Lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale 4120 Lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale 4521* 4523* 4100* 42 Lucrări de geniu civil 421 Lucrări de construcţii a drumurilor şi a căilor ferate 4211 Lucrări de construcţii a drumurilor şi autostrăzilor 4523* 4210* 4212 Lucrări de construcţii a căilor ferate de suprafaţă şi subterane 4523* 4521* 4210* 4213 Construcţia de poduri şi tuneluri 4521* 4210* 422 Lucrări de construcţii a proiectelor utilitare 4221 Lucrări de construcţii a proiectelor utilitare pentru fluide 4521* 4524* 4525* 4220* 4222 Lucrări de construcţii a proiectelor utilitare pentru electricitate şi telecomunicaţii 4521* 4220* 429 Lucrări de construcţii a altor proiecte inginereşti 4291 Construcţii hidrotehnice 4524* 4290* 4299 Lucrări de construcţii a altor proiecte inginereşti n.c.a. 4521* 4523* 4290* 43 Lucrări speciale de construcţii 431 Lucrări de demolare şi de pregătire a terenului 4311 Lucrări de demolare a construcţiilor 4511* 4311 4312 Lucrări de pregătire a terenului 4511* 4312* 4313 Lucrări de foraj şi sondaj pentru construcţii 4512 4312* 432 Lucrări de instalaţii electrice şi tehnico-sanitare şi alte lucrări de instalaţii pentru construcţii 4321 Lucrări de instalaţii electrice 4531* 4534* 4321 4322 Lucrări de instalaţii sanitare, de încălzire şi de aer condiţionat 4531* 4533 4322 4329 Alte lucrări de instalaţii pentru construcţii 2922* 4532 4534* 4531* 4329 433 Lucrări de finisare 4331 Lucrări de ipsoserie 4541 4330* 4332 Lucrări de tâmplărie şi dulgherie 2030* 2523* 2812* 4542 4330* 4333 Lucrări de pardosire şi placare a pereţilor 4543 4330* 4334 Lucrări de vopsitorie, zugrăveli şi montări de geamuri 4544 4330* 4339 Alte lucrări de finisare 4545* 4330* 439 Alte lucrări speciale de construcţii 4391 Lucrări de învelitori, şarpante şi terase la construcţii 2030* 4522* 4390* 4399 Alte lucrări speciale de construcţii n.c.a. 4521* 4522* 4524* 4525* 4545* 4550 4390* III. Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanţei care a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina Circumstanţe relevante
Recurenta-reclamantă A.B. – S.R.L. este persoană juridică română, înfiinţată în anul 2014, cu sediul social în municipiul Tulcea, judeţul Tulcea.
Conform actului constitutiv şi certificatului constatator emis de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Tulcea, în perioada relevantă pentru cauză (1.01.2021-31.03.2022), societatea a avut ca domeniu de activitate principal, conform clasificării activităţilor din economia naţională, „Fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente ale structurilor metalice” (CAEN 2511). Activităţile sunt desfăşurate în afara sediului social şi a sediilor secundare.
În luna octombrie 2019, Inspectoratul Teritorial de Muncă Tulcea (I.T.M. Tulcea) a desfăşurat un control la punctul de lucru/locul de muncă organizat din Şantierul (naval) V. Tulcea al societăţii C.D. – S.R.L., despre care recurenta-reclamantă afirmă că face parte, împreună cu recurenta, din grupul E.F. şi că are acelaşi cod CAEN şi structură a activităţii, respectiv 2511 – „Fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente ale structurilor metalice”. Controlul a avut ca obiect, printre altele, verificarea plăţii salariilor.
Prin Procesul-verbal nr. xxxxx/14.10.2019, I.T.M. Tulcea a constatat faptul că C.D. – S.R.L. nu a respectat prevederile legale privind acordarea salariului minim în sectorul construcţiilor, conform art. 66 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018). Ca urmare a celor constatate, s-a dispus sancţionarea contravenţională cu avertisment, precum şi măsura cu caracter permanent constând în respectarea prevederilor legale privind acordarea salariului minim în sectorul construcţiilor, conform art. 66 din actul normativ sus-menţionat.
Ca urmare a acestor constatări, luând în considerare faptul că C.D. – S.R.L. şi A.B. – S.R.L. făceau parte din acelaşi grup de societăţi şi aveau acelaşi obiect de activitate, recurenta-reclamantă A.B. – S.R.L. a decis ca măsura aplicată C.D. – S.R.L. de către I.T.M. Tulcea, prin proces-verbal, să fie aplicată şi în cadrul A.B. – S.R.L., în sensul de a plăti salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată pentru sectorul construcţii, dar şi de a aplica facilităţile fiscale prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 (scutirea de la plata impozitului pe veniturile din salarii şi pe contribuţia de asigurări sociale de sănătate, reducerea la contribuţia de asigurări sociale, de la 25% la 21,25%).
Cu ocazia verificării efectuate de I.T.M. Tulcea, în perioada 10.11.2021-7.12.2021, cu privire la A.B. – S.R.L., la punctul de lucru/locul de muncă organizat din Şantierul (naval) V. Tulcea, hala de producţie YYYY care aparţine acestei societăţi, s-a constatat că, în ceea ce priveşte plata salariilor, A.B. – S.R.L. respectă prevederile referitoare la garantarea în plată a salariului minim brut pe ţară, conform prevederilor art. 164 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 53/2003 sau Codul muncii), stabilit pentru domeniul construcţiilor de structuri metalice la nivel de 3.000 lei/lună, în conformitate cu prevederile art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. Ca atare, nicio sancţiune sau măsură nu a fost dispusă, din această perspectivă.
În perioada 16.05.2022-15.06.2022, A.B. – S.R.L. a fost subiectul inspecţiei fiscale desfăşurate de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea (A.J.F.P. Tulcea), ce a avut ca obiect verificarea, pentru perioada 1.01.2021-31.03.2022, a: (i) impozitului pe veniturile din salarii şi asimilate salariilor; (ii) contribuţiei individuale de asigurări sociale reţinute de la asiguraţi; (iii) contribuţiei de asigurări sociale, datorată de către persoanele fizice ce au calitatea de angajaţi sau pentru care exista obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale; (iv) contribuţiei asigurătorii pentru muncă; (v) contribuţiei asigurătorii pentru muncă, datorată de persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori şi care desfăşoară activitatea în domeniul construcţiilor; (vi) contribuţiei pentru asigurări de sănătate reţinute de la asiguraţi.
În cuprinsul raportului de inspecţie fiscală întocmit s-au constatat următoarele: – obiectul principal de activitate efectiv desfăşurată în perioada verificată, conform codificării din Ordinul preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 337/2007 privind actualizarea Clasificării activităţilor din economia naţională – CAEN (Ordinul nr. 337/2007), este „Fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente ale structurilor metalice” – cod 2511; – principalul beneficiar al lucrărilor este E.F. – S.R.L. Conform contractului nr. zz/15.01.2021, încheiat cu E.F. – S.R.L., şi facturilor emise către aceasta, A.B. – S.R.L. a efectuat lucrări de prestări servicii, respectiv: confecţie şi/sau asamblare şi/sau montaj secţii volum; predare tehnică, etanşă, suprafeţe pe tancuri, compartimente, zone exterioare; confecţie şi/sau montaj elemente de saturări metalice pe secţii, blocuri sau navă; confecţie şi/sau montaj tubulatură pe secţii, blocuri sau la navă; – pentru salariile acordate angajaţilor în perioada 1.01.2021-31.03.2022, A.B. – S.R.L. a aplicat facilităţile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, respectiv a aplicat scutiri la plata impozitului pe venitul din salarii, contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi a aplicat reducerea la plata contribuţiei de asigurări sociale, de la 25% la 21,25%; – întrucât salariaţii A.B. – S.R.L. nu au prestat activităţi care sunt în legătură directă cu sectorul construcţiilor civile sau de geniu, aşa cum sunt ele implementate prin acordul încheiat între Guvernul României şi Federaţia Patronatelor Societăţilor din Construcţii, care se regăsesc în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care privesc stabilirea unor măsuri în domeniul investiţiilor (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2019), aceştia nu beneficiază de facilităţile fiscale prevăzute la art. 60 pct. 5, art. 138 1 , art. 154 alin. (1) lit. r) şi art. 220 3 alin. (2) din Legea nr. 227/2015; – activitatea desfăşurată de societate are legătură cu navele construite în Şantierul Naval V. Tulcea, şi nu cu sectorul construcţiilor civile sau de geniu. În acest sector, facilităţile fiscale prevăzute la art. 60 pct. 5 din Codul fiscal nu se acordă, motivat de faptul că, pentru a beneficia de facilităţile fiscale acordate de stat pentru domeniul construcţiilor, societăţile prestatoare trebuie să desfăşoare activitate în domeniile prevăzute de codurile CAEN enumerate în legislaţie, care au legătură directă cu sectorul construcţiilor civile sau de geniu, nefiind suficient ca activitatea desfăşurată să fie realizată în baza codurilor CAEN precizate în legislaţia în vigoare; – A.B. – S.R.L., deşi are ca obiect de activitate „Fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente ale structurilor metalice – cod CAEN 2511”, în perioada supusă controlului, a prestat activităţi legate de construcţia navelor (montaj tubulatură navă, montaj echipamente navă, montaj elemente de saturări metalice de secţii navă etc.), care nu sunt în legătură directă cu sectorul construcţiilor, prin urmare, nu îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art. 60 pct. 5 lit. a) din Codul fiscal; – s-a reţinut şi că dispoziţiile art. 1 alin. (2) din anexa la Ordinul nr. 239/2019 pentru aprobarea metodologiei privind mecanismul de calcul al cifrei de afaceri, emis de către preşedintele Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză (Ordinul nr. 239/2019), se aplică de către societăţile care au înregistrat în actul constitutiv cel puţin unul din codurile menţionate la art. 60 pct. 5 lit. a) din Codul fiscal şi care desfăşoară efectiv activitate de construcţii; – întrucât societatea nu îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la art. 60 pct. 5 din Codul fiscal, iar salariaţii săi nu beneficiază de facilităţile fiscale prevăzute la art. 60 pct. 5, art. 138 1 , art. 154 alin. (1) lit. r) şi art. 220 3 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, şi anume scutiri la plata impozitului pe venitul din salarii şi a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi reducere la plata contribuţiei de asigurări sociale de la 25% la 21,25%, organele de inspecţie fiscală au reţinut că: – privind impozitul pe veniturile din salarii şi asimilate salariilor, a fost constatată diferenţa de 89.598 lei, pentru care societatea a acordat scutirea de 10%, fără să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 60 pct. 5 lit. a) din Legea nr. 227/2015, pentru salariaţii care au desfăşurat activitatea de prestări servicii construcţii pentru nave maritime; – privind contribuţia asiguratorie pentru muncă, s-a constatat că societatea nu a calculat şi nu a declarat contribuţia în sumă de 27.083 lei, aceasta fiind considerată „Contribuţia asiguratorie pentru muncă, datorată de către persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori şi care desfăşoară activitatea în domeniul construcţiilor conform art. 60 pct. 5 lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal”, pentru care a aplicat cota de 2,25%, fără să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 60 pct. 5 lit. a) din Legea nr. 227/2015, pentru salariaţii care au desfăşurat activitatea de prestări servicii construcţii pentru nave maritime; – referitor la contribuţia asiguratorie pentru muncă, datorată de către persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori şi care desfăşoară activitatea în domeniul construcţiilor conform art. 60 pct. 5 din Legea nr. 227/2015, prin decizie s-a menţionat că societatea a calculat şi a declarat eronat contribuţia asiguratorie pentru muncă datorată în sumă de 27.083 lei, pentru salariaţii care au desfăşurat activitatea de prestări servicii construcţii pentru nave maritime şi pe care operatorul economic ar fi trebuit să o declare la sursă – „contribuţia asiguratorie pentru muncă”, deoarece contribuabilul nu se încadrează în prevederile art. 60 pct. 5 din Legea nr. 227/2015; – în ceea ce priveşte contribuţia individuală de asigurări sociale reţinută de la asiguraţi, s-a constatat că societatea nu a calculat şi nu a declarat în totalitate contribuţia individuală de asigurări sociale, diferenţa sumelor necalculate şi nedeclarate fiind calculate şi declarate eronat la sursă – „Contribuţia de asigurări sociale, potrivit legii şi care îşi desfăşoară activitatea în domeniul construcţiilor conform art. 60 pct. 5 din Legea 227/2015 privind Codul fiscal”, pentru care a acordat scutirea de 3,75% puncte procentuale, fără să îndeplinească condiţiile pentru acordarea facilităţilor fiscale în domeniul construcţiilor prevăzute la art. 60 pct. 5 din Legea nr. 227/2015. Astfel, s-a constatat ca societatea nu a calculat şi nu a declarat contribuţia în sumă de 300.358 lei; – privind contribuţia de asigurări sociale, datorată de către persoanele fizice care au calitatea de angajaţi sau pentru care există obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale potrivit legii şi care îşi desfăşoară activitatea în domeniul construcţiilor conform art. 60 pct. 5 din Legea nr. 227/2015, s-a procedat la recalcularea contribuţiei de asigurări sociale pe care societatea o datorează bugetului asigurărilor sociale de -21,25%, fiind astfel constatată, în perioada 1.01.2021-31.03.2022, o diferenţă în sumă de 257.926 lei, pe care operatorul economic ar fi trebuit să o declare la sursă „contribuţia individuală de asigurări sociale reţinută de la asiguraţi”, deoarece contribuabilul nu se încadrează în prevederile art. 60 pct. 5 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, salariaţii desfăşurând activitate de prestări servicii construcţii pentru nave maritime; – referitor la contribuţia pentru asigurări de sănătate reţinută de la asiguraţi, s-a constatat că societatea a acordat scutirea în procent de 10% la contribuţia pentru asigurări de sănătate reţinută de la asiguraţi pentru salariaţii care au desfăşurat activitatea de prestări servicii construcţii pentru nave maritime, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2019, fără să aibă dreptul la scutirea prevăzută în actele normative anterior menţionate, fiind calculată, astfel, o diferenţă în sumă de 119.824 lei, reprezentând contribuţia individuală de asigurări sociale reţinute de la salariaţi.
Prin Decizia de impunere nr. gg/21.06.2022 privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. hh/21.06.2022 s-au stabilit, în sarcina A.B. – S.R.L, pentru perioada ianuarie 2021-martie 2022, obligaţii fiscale suplimentare în sumă de 251.854 lei, cu titlu de: 89.598 lei – impozit pe veniturile din salarii şi asimilate salariilor; 300.358 lei – C.A.S. salariaţi; 257.926 lei – C.A.S. salariaţi datorată de către persoanele fizice care au calitatea de angajaţi sau pentru care există obligaţia plăţii C.A.S. şi care îşi desfăşoară activitatea în domeniul construcţiilor conform art. 60 pct. 5 din Legea nr. 227/2015; 119.824 lei – C.A.S.S. salariaţi; 27.083 lei – contribuţie asiguratorie pentru muncă, datorată de către persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori şi care desfăşoară activitatea în domeniul construcţiilor conform art. 60 pct. 5 din Legea nr. 227/2015.
Împotriva Deciziei de impunere nr. gg/21.06.2022, A.B. – S.R.L. a formulat contestaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 268 şi următoarele din Legea nr. 207/2015.
În contestaţia formulată, s-a arătat că societatea are ca obiect principal de activitate „Fabricarea şi confecţionarea de structuri metalice” – cod CAEN 2511, ce urmează a fi ulterior utilizate pentru construcţia navelor sau a secţiunilor de nave, de către o altă societate, E.F. – S.R.L., şi că, în mod concret, construirea unei nave este compusă din cinci etape: (1) debitare – tăierea tablei cu aparatură cu plasmă; (2) pre-fabricare – confecţii metalice de dimensiuni mici; (3) asamblare – confecţii metalice care includ asamblarea elementelor din etapa de pre-fabricare; (4) pre-montaj – confecţii metalice care includ cuplarea elementelor rezultate din etapa de asamblare; (5) montaj – confecţii metalice care includ cuplarea elementelor rezultate din etapa de pre-montaj.
Întrucât societatea se ocupă exclusiv de etapele 2 şi 3, mai sus-menţionate, aceasta nu este implicată în construirea secţiunilor de nave sau chiar a navelor propriu-zise, ci în lucrările premergătoare acesteia.
Printre alte motive de nelegalitate a deciziei de impunere au fost invocate: faptul că au fost nesocotite măsura şi sancţiunea dispuse de I.T.M. Tulcea în sarcina societăţii C.D. – S.R.L. (societate-soră cu A.B. – S.R.L. în cadrul grupului de societăţi E.F., având acelaşi obiect de activitate); competenţa exclusivă a inspectoratelor teritoriale de muncă cu privire la controlul drepturilor cuvenite salariaţilor, dar şi dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, întrucât societatea nu construia nave sau secţiuni de nave, ci construia/monta piese metalice care ulterior erau folosite de o altă societate pentru a construi secţiuni de nave.
Organul de soluţionare a contestaţiei a respins ca nefondată contestaţia, reţinând, între altele, următoarele: inspectorul teritorial de muncă nu a analizat efectiv activitatea desfăşurată de A.B. – S.R.L.; un proces-verbal de control încheiat de către o altă instituţie, cu privire la o altă societate decât cea verificată, nu este opozabil organelor de inspecţie fiscală; A.B. – S.R.L. a confecţionat piese pentru nave, care ulterior au fost utilizate pentru construcţia navelor, iar activitatea nu are legătură directă cu sectorul construcţiilor. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată cu nr. 1.654/88/2022 pe rolul Tribunalului Tulcea – Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A.B. – S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor (M.F. – D.G.S.C.), prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi (D.G.R.F.P. Galaţi) – Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea (A.J.F.P. Tulcea) şi D.G.R.F.P. Galaţi – A.J.F.P. Tulcea, anularea Deciziei nr. jjjj/20.10.2022 privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere nr. gg/21.06.2022; anularea Deciziei de impunere nr. gg/21.06.2022 şi a raportului de inspecţie fiscală cu privire la obligaţiile fiscale principale de plată stabilite suplimentar în sarcina societăţii în cuantum de 251.854 lei; obligarea la restituirea sumelor achitate în baza Deciziei de eşalonare nr. kkk/12.07.2022, prin care s-a dispus eşalonarea la plată a obligaţiilor fiscale în cuantum de 251.854 lei, stabilite prin decizia de impunere şi raportul de inspecţie fiscală sus-menţionate.
În motivarea cererii s-au invocat, printre altele, încălcarea principiilor certitudinii impunerii, încrederii legitime şi aşteptărilor legitime, în raport cu constatările controlului efectuat de I.T.M. Tulcea, atât la C.D. – S.R.L., cât şi la A.B. – S.R.L., şi faptul că A.B. – S.R.L. este îndreptăţită să aplice facilităţile fiscale reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, prin raportare la obiectul de activitate. Hotărârea pronunţată de prima instanţă
Prin Sentinţa civilă nr. 402 din 31 martie 2023, Tribunalul Tulcea – Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată.
Pentru a pronunţa soluţia de mai sus, instanţa de fond a reţinut că, din coroborarea dispoziţiilor cuprinse în art. 60 pct. 5 din Legea nr. 227/2015, forma aplicabilă ulterior modificării intervenite prin art. 66 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, rezultă că nu orice domeniu de producere a materialelor de construcţii cu codurile CAEN enumerate intră în categoria vizată de facilităţi, ci doar cele care se circumscriu activităţilor de construcţii definite la codurile CAEN 41.42.43 – secţiunea F – „Construcţii”, interpretare justificată de împrejurarea că, dacă activităţile de construcţii beneficiare ale facilităţilor sunt cele strict prevăzute la codurile CAEN 41.42.43 – secţiunea F – „Construcţii”, materialele de construcţii cu codurile CAEN enumerate nu pot fi decât cele care se utilizează în activităţile de construcţii strict şi limitativ prevăzute de textul legal, şi nu la orice activitate de construcţii, chiar dacă activitatea de producţie a materialelor respective are un cod CAEN dintre cele cuprinse în art. 60 pct. 5 lit. a) subpct. (ii) din Legea nr. 227/2015.
În speţă, chiar dacă societatea reclamantă desfăşoară activităţi cu codul CAEN 2511 – „Fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente ale structurilor metalice”, dacă aceste componente nu sunt utilizate în activităţile de construcţii strict prevăzute la codurile CAEN 41.42.43 – secţiunea F – „Construcţii”, aceasta nu poate beneficia de facilităţile fiscale pe care le-a accesat anterior controlului fiscal, argument în sensul acestei interpretări stând chiar faptul că activitatea de construcţie a navelor nu atrage beneficiul acestor facilităţi, având un alt cod CAEN.
În ceea ce priveşte controlul efectuat de către I.T.M. Tulcea la C.D. – S.R.L., în urma căruia s-a dispus obligarea societăţii controlate la acordarea salariului minim pentru domeniul pentru care s-a înregistrat prin registrul comerţului, conform prevederilor art. 66 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, o atare situaţie în care organe de control distincte, pe segmente distincte, aplică în mod diferit aceleaşi dispoziţii legale, pentru că aceste controale nu au fost efectuate la aceeaşi societate, nu poate conduce la anularea actelor administrativ-fiscale contestate în cauză, efectul invocat putându-se produce numai dacă chiar reclamanta ar fi fost obligată de către I.T.M. la acordarea salariului minim în discuţie şi când situaţia ar fi fost alta.
Faptul că societatea reclamantă s-a inspirat de la situaţia C.D. – S.R.L. nu-i înlătură răspunderea antrenată în speţă, cu atât mai mult cu cât procesul-verbal de contravenţie/control întocmit de I.T.M. Tulcea nu a fost supus cenzurii unei instanţe judecătoreşti, ca în prezenta speţă, în cadrul căreia se stabileşte, în urma administrării probelor, că interpretarea dată dispoziţiilor legale de către organul fiscal este cea corectă.
De asemenea, din procesul-verbal de control întocmit la data de 14.10.2019 de către I.T.M. Tulcea, reiese că s-a efectuat controlul la C.D. – S.R.L., şi nu la grupul de societăţi E.F., situaţia verificată fiind strict cea de la societatea controlată. 35. Şi societatea reclamantă a fost supusă unui control al reprezentanţilor I.T.M. Tulcea, în luna noiembrie 2021, ocazie cu care s-a constatat că se respectă prevederile legale referitoare la garantarea în plată a salariului minim brut pe ţară stabilit pentru domeniul construcţiilor de structuri metalice, pentru că acesta deja fusese majorat ulterior controlului la care fusese supusă C.D. – S.R.L., dar nici această situaţie nu schimbă concluziile învederate relativ la legalitatea actelor administrativ-fiscale contestate, pentru că majorarea salariului minim nu a fost o măsură impusă de către organele de control competente pe segmentul drepturilor acordate salariaţilor. Recursul formulat în cauză
Împotriva Sentinţei civile nr. 402 din 31 martie 2023 a Tribunalului Tulcea – Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A.B. – S.R.L., care a criticat-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din Codul de procedură civilă.
În cadrul motivelor de recurs au fost invocate: încălcarea principiului in dubio contra fiscum; încălcarea principiilor certitudinii impunerii, încrederii legitime şi aşteptărilor legitime, în raport cu constatările controlului efectuat de I.T.M. Tulcea atât la C.D. – S.R.L., cât şi la A.B. – S.R.L., precum şi încălcarea dispoziţiilor art. 60 pct. 5 din Codul fiscal şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile
La termenul de judecată din 8 ianuarie 2024, Curtea de Apel Constanţa – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a pus în discuţia părţilor, din oficiu, oportunitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunilor de drept indicate la paragraful 8 din prezenta decizie.
Prin Încheierea din 8 ianuarie 2024, sesizarea a fost considerată admisibilă şi, în temeiul art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecăţii. IV. Punctul de vedere al părţilor
Recurenta-reclamantă apreciază că, în ceea ce priveşte prima chestiune de drept, dispoziţiile legale ce fac obiectul sesizării trebuie interpretate în sensul că societăţile care au ca obiect de activitate „Fabricarea şi confecţionarea de structuri metalice” – cod CAEN 2511 – aplică facilităţile fiscale prevăzute la art. 60 pct. 5, art. 138 1 şi art. 154 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 227/2015, indiferent de împrejurarea folosirii structurilor metalice de către beneficiarul serviciilor pentru construirea navelor/secţiunilor de nave. Produsele finite rezultate din desfăşurarea activităţii pot fi utilizate nu numai la construirea navelor, dar şi a oricăror alte construcţii, inclusiv poduri sau construcţii civile. O interpretare contrară ar însemna că o societate, chiar dacă are obiectul de activitate cod CAEN 2511, este obligată să aplice un tratament fiscal diferit, în funcţie de obiectul fiecărui contract în parte, încheiat în activitatea sa economică, în funcţie de destinaţia pe care beneficiarul o dă construcţiilor efectuate de societate.
În ceea ce priveşte cea de-a doua chestiune de drept, recurenta-reclamantă apreciază că dispoziţiile legale ce fac obiectul sesizării trebuie interpretate în sensul că interpretările diametral opuse ale celor două organe de control conturează o dificultate de aplicare a normelor juridice, prevăzută de art. 13 alin. (6) din Codul de procedură fiscală.
Potrivit punctului de vedere exprimat de intimatele-pârâte, în ceea ce priveşte prima chestiune de drept, dispoziţiile legale ce fac obiectul sesizării trebuie interpretate în sensul că, pentru a beneficia de facilităţile fiscale pentru domeniul construcţiilor, angajatorii trebuie să desfăşoare efectiv activitate în domeniile prevăzute de codurile CAEN menţionate la art. 60 pct. 5 lit. a) din Codul fiscal, care sunt în legătură directă cu sectorul construcţiilor, nefiind suficient doar ca aceştia să desfăşoare activitate în baza codului CAEN prevăzut la art. 60 pct. 5 lit. a) subpct. (ii) din Codul fiscal.
În sprijinul acestei opinii, a fost invocat preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, art. 1 alin. (2) din Metodologia privind mecanismul de calcul al cifrei de afaceri prevăzută în anexa la Ordinul nr. 239/2019, definiţia dată construcţiilor în Dicţionarul explicativ al limbii române, dispoziţiile pct. 6.3 din Ghidul privind facilităţile fiscale acordate angajaţilor şi angajatorilor din domeniul construcţiilor, elaborat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, disponibil pe pagina de internet a acesteia, precum şi Normele explicative CAEN Revizuit 2 pentru CAEN 2511.
În ceea ce priveşte prima chestiune de drept, intimatele-pârâte susţin că, potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) (cauzele C-181/04 – 183/04 şi C-183-2009), precum şi Deciziei nr. 1.147 din 2 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, legislaţia este clară şi previzibilă pentru subiectele de drept cărora li se adresează, iar prevederile legislaţiei fiscale aplicabile speţei nu sunt susceptibile de mai multe înţelesuri. V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea A. Cu privire la admisibilitatea sesizării
Instanţa de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, potrivit celor redate în continuare.
Astfel, ambele chestiuni de drept ce formează obiectul sesizării sunt ridicate în faţa unui complet învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă; chestiunile de drept sunt esenţiale în sensul că de lămurirea lor depinde soluţionarea cauzei pe fond, în sens larg. Chestiunile de drept menţionate nu fac obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat deja asupra problemelor de drept printr-o hotărâre obligatorie pentru toate instanţele.
Instanţa de trimitere apreciază că este îndeplinită şi chestiunea noutăţii. Chiar dacă dispoziţiile legale privind facilităţile fiscale în sectorul construcţii, a căror interpretare se cere, există în fondul legislativ din anul 2018, cu aplicare de la 1 ianuarie 2019, instanţele de judecată au fost chemate a se pronunţa asupra acestora începând cu anul 2022, ca urmare a controalelor efectuate de organele de inspecţie fiscală în termenul de prescripţie a dreptului de a stabili creanţe fiscale.
În acest sens, se arată că nu au fost identificate soluţii definitive, ci numai soluţii pronunţate în primă instanţă, atât în sensul admiterii, cât şi al respingerii cererilor de chemare în judecată. De asemenea, au fost identificate alte cereri aflate în cursul judecăţii în primă instanţă, precum şi un dosar cu problematică asemănătoare, având ca obiect suspendare executare act administrativ, unde a fost dispusă suspendarea executării deciziei de impunere emise în consideraţia faptului că, deşi societatea controlată desfăşoară activităţi de inginerie definite de codul CAEN – 7112, acestea nu sunt şi nu au legătură cu domeniul construcţiilor, fiind activităţi de proiectare de piese, dispozitive roboţi, părţi din linii de fabricaţie maşini. În raport cu această ultimă cauză, rezultă că dezlegarea de drept poate fi utilă, cu caracter general, pentru toate ipotezele în care activităţile de producere a materialelor de construcţii enumerate la art. 60 pct. 5 lit. a) subpct. (ii) nu sunt în legătură cu activitatea de construcţii definită la codul CAEN 41.42.43 – secţiunea F – „Construcţii”.
Necesitatea pronunţării unei hotărâri pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este generată de interpretarea diferită care poate fi dată dispoziţiilor mai sus citate, în ceea ce priveşte recunoaşterea necondiţionată a dreptului la facilităţile fiscale prevăzute pentru domeniul construcţiilor acelor societăţi care au ca obiect de activitate „Fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente ale structurilor metalice” (CAEN 2511). Astfel, o primă interpretare a textelor în discuţie poate fi în sensul că activitatea desfăşurată sub codul CAEN 2511 ţine de domeniul de producere a materialelor de construcţii, care intră în domeniul construcţiilor, şi că nicio distincţie nu ar trebui făcută în funcţie de destinaţia/beneficiarul construcţiilor metalice sau părţilor componente ale structurilor metalice fabricate. Prevederile art. 60 pct. 5 din Legea nr. 227/2015 nu conţin reglementări exprese din care să rezulte că facilităţile fiscale nu ar putea fi acordate decât angajaţilor şi angajatorilor care desfăşoară activitate în domeniul construcţiilor civile, de geniu sau speciale, atunci când sunt efectuate ca o parte a procesului de construcţie, astfel că dreptul la aplicarea facilităţilor fiscale ar trebui recunoscut, independent de încorporarea în nave a construcţiilor metalice sau părţilor componente ale structurilor metalice. Astfel, atunci când defineşte sectorul construcţii, legiuitorul nu impune condiţia ca activităţile de producere a materialelor de construcţii să fie în legătură cu activitatea de construcţii definită la codul CAEN 41.42.43 – secţiunea F – „Construcţii”.
O a doua interpretare care ar putea fi dată textelor în discuţie este în sensul reţinut şi de organele de inspecţie fiscală, şi anume că, din coroborarea prevederilor art. 60 pct. 5 din Legea nr. 227/2015 cu prevederile Acordului încheiat între Guvernul României şi Federaţia Patronatelor Societăţilor din Construcţii privind măsuri pentru o creştere economică sustenabilă a României, bazată pe investiţii, în următorii 10 ani, semnat în data de 29.11.2018, şi ale preambulului Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, rezultă că, pentru a beneficia de facilităţile fiscale acordate de statul român pentru angajaţii din sectorul construcţii, angajatorii trebuie să desfăşoare efectiv activitate de construcţii şi/sau în domeniile de producere a materialelor de construcţii destinate executării clădirilor civile, de geniu sau speciale, nefiind suficient ca activitatea pentru care s-au autorizat la registrul comerţului să fie menţionată la codurile CAEN specificate la art. 60 pct. 5 lit. a) subpct. (ii) din Codul fiscal, dar fără legătură directă cu acest sector declarat prioritar pentru economia românească. Cu alte cuvinte, activităţile din domeniile de producere a materialelor de construcţii trebuie să fie în legătură cu activitatea de construcţii definită la codul CAEN 41.42.43 – secţiunea F – „Construcţii”, adică „construcţiile de clădiri” (diviziunea CAEN 41), „lucrările de geniu civil” (diviziunea CAEN 42), precum şi „activităţi speciale de construcţii, atunci când sunt efectuate ca o parte a procesului de construcţie” (diviziunea CAEN 43). Legătura cu activitatea de construcţii definită la codul CAEN 41.42.43 – secţiunea F – „Construcţii” constituie o chestiune de fapt, care trebuie stabilită prin probe. Ca urmare a acestei interpretări, o societate care prestează servicii de fabricare şi confecţionare de structuri metalice destinate navelor nu poate aplica facilităţile fiscale reglementate pentru sectorul construcţii. Un alt argument în sprijinul acestei opinii ar fi acela că din reglementarea codurilor CAEN 2511 („Fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente ale structurilor metalice”) şi 3011 („Construcţia de nave şi structuri plutitoare”) ar rezulta că fabricarea secţiunilor de nave este exclusă din clasa CAEN 2511 şi inclusă în clasa CAEN 3011. Potrivit explicaţiilor de pe pagina de internet „www.caen.ro”, clasa CAEN 2511 exclude fabricarea secţiunilor de nave, iar clasa CAEN 3011 – „Construcţia de nave şi structuri plutitoare” – include fabricarea secţiunilor de nave şi de structuri plutitoare.
În măsura în care această a doua interpretare este cea corectă, se ridică problema dacă aprecierile şi constatările inspectoratului teritorial de muncă se impun şi organelor fiscale, în temeiul indicat de recurenta-reclamantă – art. 13 alin. (6) din Codul de procedură fiscală.
O primă interpretare este în sensul că, într-o situaţie în care două autorităţi ale statului, prin organele de control, interpretează şi aplică în mod diferit aceleaşi dispoziţii legale, această situaţie trebuie echivalată unei neclarităţi a legii fiscale, iar prevederile legale trebuie aplicate în favoarea contribuabilului.
În sprijinul acestei interpretări, stă argumentul că obligaţiei plăţii unui salariu de bază minim brut pe ţară garantat în plată pentru domeniul construcţiilor îi corespunde şi dreptul de aplicare a facilităţilor fiscale reglementate pentru acelaşi domeniu, invocându-se, în acest sens, dispoziţiile art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018.
Ca atare, chiar dacă domeniul de verificare al inspectoratului teritorial de muncă este diferit faţă de acela al organului de inspecţie fiscală, constatările inspectoratului teritorial de muncă în sensul respectării/nerespectării dispoziţiilor art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 au ca premisă faptul că societăţile controlate desfăşoară activitate în domeniile de activitate prevăzute la art. 60 pct. 5 din Legea nr. 227/2015.
Or, inspectoratul teritorial de muncă impune plata salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată pentru domeniul construcţiilor doar în consideraţia codului CAEN, întrucât nu rezultă că ar fi fost verificate alte aspecte în afara acestui cod şi a actelor de interes din perspectiva dreptului muncii – contracte individuale de muncă, state de plată, contract colectiv de muncă.
Pe de altă parte, organul de inspecţie fiscală consideră că, pentru aplicarea facilităţilor fiscale, nu este suficientă încadrarea activităţii într-unul dintre codurile CAEN enumerate, ci este necesar ca activitatea de producţie să fie alocată construcţiilor civile, de geniu s
Rețeaua de citări a acestei cauze
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.