Decizia nr. 11/2024 — ÎCCJ, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii · Dosar nr. 970/1/2024

Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 970/1/2024 este legal constituit conform dispoziţiilor art. 516 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. 31 alin. (4) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror-şef al Secţiei judiciare Antonia Eleonora Constantin.

La şedinţa de judecată participă doamna Mihaela Lorena Repana, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 32 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii ia în examinare recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj, ce formează obiectul Dosarului nr. 970/1/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că a fost depus la dosar raportul întocmit de judecătorii-raportori, precum şi punctul de vedere al Ministerului Public.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele completului, acordă cuvântul asupra recursului în interesul legii reprezentantei procurorului general.

Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin solicită admiterea recursului în interesul legii şi pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii în problema de drept sesizată, conform argumentelor expuse în punctul de vedere formulat în scris, arătând că Ministerul Public apreciază ca fiind în litera şi spiritul legii cea de-a doua orientare jurisprudenţială prezentată în memoriul de recurs în interesul legii.

Nefiind întrebări pentru reprezentanta Ministerului Public, doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele completului, declară dezbaterile închise, iar completul rămâne în pronunţare asupra recursului în interesul legii. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele: I. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi obiectul recursului în interesul legii

Prin Hotărârea nr. 17 din 9 aprilie 2024, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj a sesizat instanţa supremă cu soluţionarea recursului în interesul legii ce vizează următoarea problemă de drept: Dispoziţiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv cele cuprinse în art. I alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, în art. I alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, şi în art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, sunt aplicabile funcţionarilor publici şi personalului contractual din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale şi din serviciile publice din subordinea acestora, având în vedere prevederile de excepţie ale art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare?

Recursul în interesul legii a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 24 aprilie 2024, formându-se Dosarul nr. 970/1/2024, cu termen de soluţionare la 17 iunie 2024. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017): ” Art. 11. – (1) Pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale «Administraţie» din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, în urma consultării organizaţiei sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor. (2) Nomenclatorul funcţiilor necesare desfăşurării activităţilor specifice fiecărei instituţii sau autorităţi a administraţiei publice locale, precum şi ierarhia funcţiilor sunt prevăzute în anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III şi cap. II lit. A pct. IV. (3) Stabilirea salariilor lunare potrivit alin. (1) se realizează de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor art. 25. (4) Nivelul veniturilor salariale se stabileşte, în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), fără a depăşi nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar sau, după caz, a indemnizaţiei lunare a vicepreşedintelui consiliului judeţean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului Bucureşti, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraş, municipiu, sectoarele municipiului Bucureşti, primăria generală a municipiului Bucureşti, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri şi cheltuieli. (5) Angajarea, promovarea, avansarea în gradaţie a personalului prevăzut la alin. (1) se fac cu respectarea prevederilor prezentei legi, precum şi a celorlalte reglementări specifice funcţionarilor publici şi personalului contractual.” ” Art. 38. – Aplicarea legii (1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017. (2) Începând cu data de 1 iulie 2017: a) se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; b) prin excepţie de la lit. a), salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol; c) prin excepţie de la prevederile lit. a), indemnizaţiile lunare ale personalului care ocupă funcţii de demnitate publică se stabilesc prin înmulţirea coeficienţilor din anexa nr. IX cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată; d) până la data de 31 decembrie 2017 se acordă drepturile de hrană şi tichetele de masă de care beneficiază, la data intrării în vigoare a prezentei legi, unele categorii de personal bugetar, în măsura în care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale: a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; b) prin excepţie de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, salariile de bază ale personalului care ocupă funcţiile de medici, de asistenţi medicali şi ambulanţieri/şoferi autosanitară prevăzute în anexa nr. II cap. I se majorează la nivelul salariului de bază stabilit potrivit prezentei legi pentru anul 2022; c) prin excepţie de la lit. a), începând cu data de 1 martie 2018, pentru personalul prevăzut în anexa nr. II, cuantumul sporurilor pentru condiţii de muncă se determină conform Regulamentului-cadru de acordare a sporurilor, elaborat de Ministerul Sănătăţii şi aprobat prin hotărâre a Guvernului până la data de 1 martie 2018, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25; d) prin excepţie de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, cuantumul brut al salariilor de bază, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, de care beneficiază personalul didactic din unităţile/instituţiile de învăţământ preuniversitar şi universitar de stat, inclusiv unităţile conexe, precum şi personalul din cadrul Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior, se majorează cu 20% faţă de nivelul acordat pentru luna februarie 2018, cu respectarea prevederilor alin. (6); d 1 ) prin excepţie de la lit. a), începând cu 1 aprilie 2018, salariile de bază ale personalului care ocupă funcţiile prevăzute la anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. I lit. b)se stabilesc la nivelul salariilor de bază prevăzute de prezenta lege pentru anul 2022; d 2 ) de prevederile lit. d) beneficiază începând cu luna mai 2018 şi personalul încadrat pe funcţiile de inspector şcolar general, inspector şcolar general adjunct, inspector şcolar de specialitate şi inspector şcolar; e) prin excepţie de la lit. a), salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol; f) indemnizaţiile lunare pentru funcţiile de demnitate publică prevăzute în anexa nr. IX se stabilesc pe baza coeficienţilor şi a salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată; g) pentru personalul încadrat în unităţi sanitare publice aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, influenţele financiare determinate de creşterile salariale prevăzute la lit. a)-c), inclusiv suma compensatorie prevăzută la alin. (61), precum şi sumele determinate de aplicarea art. 25 alin. (6), se asigură prin transferuri din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate de la o poziţie distinctă; h) începând cu luna martie 2018 până la 31 decembrie 2018, drepturile salariale aferente activităţii prestate în linia de gardă, sporul pentru activitatea prestată în ture, sporul acordat pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare nu se lucrează, sporul pentru munca prestată în timpul nopţii vor fi determinate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018; i) prin excepţie de la lit. a), pentru personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de scutire de impozit pe venit din data de 31 decembrie 2017, potrivit prevederilor art. 60, pct. 1-3 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 28,5% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; j) prin excepţie de la lit. a), cuantumul sporului prevăzut la art. 22 alin. (1) se acordă începând cu drepturile aferente lunii martie, fără a se depăşi limita prevăzută la art. 25. (4) În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h). (4 1 ) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), personalul didactic de predare, personalul didactic auxiliar, personalul didactic de conducere şi personalul de îndrumare şi control din învăţământ beneficiază: a) începând cu 1 ianuarie 2019 de prima tranşă de 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 şi cel din luna decembrie 2018; b) începând cu 1 ianuarie 2020 de a doua tranşă de 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 şi cel din luna decembrie 2018; c) începând cu 1 septembrie 2021 de salariile de bază prevăzute de lege pentru anul 2022. (4 2 ) Prevederile alin. (41) nu se aplică personalului asimilat din punctul de vedere al salarizării cu personalul didactic încadrat în unităţile/instituţiile de învăţământ preuniversitar şi universitar de stat. (4 3 ) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), personalul din sistemul sanitar care ocupă funcţiile de farmacist, biolog, biochimist, chimist, fizician şi psiholog, potrivit anexei nr. II, beneficiază, începând cu data de 1 iulie 2020, de salariile de bază prevăzute de lege pentru anul 2022. (4 4 ) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), personalul din sistemul sanitar care ocupă funcţiile de fiziokinetoterapeut, kinetoterapeut şi profesor CFM, potrivit anexei nr. II, beneficiază, începând cu data de 1 iulie 2020, de salariile de bază prevăzute de lege pentru anul 2022. (5) Prin legea privind plafoanele unor indicatori specificaţi în cadrul fiscal-bugetar se pot stabili anual alte majorări salariale decât cele prevăzute de prezentul articol. (6) În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022. (6 1 ) Începând cu luna mai 2018, în situaţia în care veniturile salariale nete acordate potrivit prevederilor prezentei legi sunt mai mici decât cele aferente lunii februarie 2018, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa, în măsura în care persoana îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Suma compensatorie este cuprinsă în salariul lunar şi nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25. Suma compensatorie se determină lunar pe perioada în care se îndeplinesc condiţiile pentru acordarea acesteia. (7) Salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie şi indemnizaţiile de încadrare se rotunjesc din leu în leu în favoarea salariatului. (8) În situaţia în care, în urma promovării în funcţie, grad sau treaptă profesională ori a avansării în gradaţie, potrivit legii, rezultă un salariu de bază mai mic decât cel avut la data promovării sau avansării în gradaţie, se păstrează salariul de bază avut anterior promovării sau avansării în gradaţie. (9) Pentru personalul din structura Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, care ocupă funcţii şi îşi desfăşoară activitatea în condiţii ce impun acordarea sporurilor specifice, stabilite potrivit prezentei legi, personal care nu a avut în plată sporuri în luna decembrie 2019, respectiv pentru personalul nou-încadrat, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar se acordă prin raportare la salariul de bază aflat în plată.”

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, aprobată prin Legea nr. 274/2022 (O.U.G. nr. 226/2020): ” Art. I. – (1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) şi (41) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2021, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2020 în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (2) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (3) lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2021, începând cu drepturile aferente lunii ianuarie, indemnizaţiile lunare pentru funcţiile de demnitate publică şi funcţiile asimilate acestora, prevăzute în anexa nr. IX la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, se menţin la nivelul aferent lunii decembrie 2020. (3) În anul 2021, începând cu luna ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2020, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (…)”

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare (O.U.G. nr. 130/2021): ” Art. I. – (1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) şi (41) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2022, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2021 în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (2) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (3) lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2022, începând cu data de 1 ianuarie, indemnizaţiile lunare pentru funcţiile de demnitate publică şi funcţiile asimilate acestora, prevăzute în anexa nr. IX la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, se menţin la nivelul aferent lunii decembrie 2021. (…)”

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare (O.U.G. nr. 168/2022): ” Art. I. – (1) Prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2023, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 10% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2022, fără a se depăşi valoarea nominală pentru anul 2022 stabilită potrivit anexelor la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Prin derogare de la prevederile art. 39 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte profesionale, pentru care nu există funcţie similară în plată, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare lunară se stabileşte la nivelul reglementat pentru anul 2022 în anexele la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, la care se aplică, după caz, prevederile art. 10 privind gradaţia corespunzătoare vechimii în muncă. (3) Pentru personalul prevăzut la alin. (1), cuantumul salariului de bază în conformitate cu prevederile hotărârii Guvernului pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată pentru anul 2023 se stabileşte după aplicarea majorării prevăzute la alin. (1). (4) Prin derogare de la prevederile art. 13 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2023, începând cu data de 1 ianuarie, indemnizaţiile lunare pentru funcţiile de demnitate publică şi funcţiile asimilate acestora, prevăzute în anexa nr. IX la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, se menţin la nivelul aferent lunii decembrie 2022. (5) În anul 2023, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2022, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (6) Începând cu data de 1 ianuarie 2023, pentru personalul militar, poliţişti şi poliţiştii de penitenciare actualizarea cuantumului soldei de grad/salariului gradului profesional deţinut se exceptează de la prevederile alin. (5). (7) Prin derogare de la prevederile art. 18 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2023, valoarea lunară a indemnizaţiei de hrană se menţine la nivelul din anul 2022. (8) Pentru personalul încadrat în unităţile sanitare publice, inclusiv cele care au ca asociat unic unităţile administrativ-teritoriale, aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, influenţele financiare determinate de creşterile salariale prevăzute la alin. (1) se asigură prin transferuri din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, de la titlul VI «Transferuri între unităţi ale administraţiei publice».” III. Orientările jurisprudenţiale divergente

Autorul sesizării a arătat că, în practica judiciară, s-au evidenţiat două opinii cu privire la problema de drept în discuţie.

Astfel, într-o primă orientare jurisprudenţială, s-a apreciat că dispoziţiile art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt reglementări distincte şi derogatorii de la regulile de drept comun, specifice salarizării pentru familia ocupaţională „Administraţie” (salariile de bază ale personalului contractual din familia ocupaţională „Administraţie” fiind determinate de legislaţia primară doar printr-o limită minimă reprezentată de salariul minim brut pe ţară garantat în plată şi o limită maximă reprezentată de salariul de bază al vicepreşedintelui consiliului judeţean), iar o consecinţă a acestei modalităţi de reglementare este aceea că acestei categorii de personal nu i se aplică dispoziţiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, care prevăd o creştere eşalonată a salariului de bază, astfel că nu este aplicabilă nici plafonarea salariilor şi indemnizaţiilor reglementată de art. I alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 226/2020 şi art. I alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 130/2021.

În sensul acestei orientări jurisprudenţiale autorul sesizării a ataşat memoriului de recurs în interesul legii decizii pronunţate de Curtea de Apel Cluj şi Curtea de Apel Craiova.

Într-o a doua orientare jurisprudenţială, s-a reţinut că art. I alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 226/2020, art. I alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 130/2021 şi art. I din O.U.G. nr. 168/2022 limitează veniturile salariale ale tuturor categoriilor de personal reglementate de Legea-cadru nr. 153/2017, singura categorie exceptată de la aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 226/2020 şi O.U.G. nr. 130/2021 fiind personalul din sistemul administraţiei penitenciare, această categorie cunoscând o derogare explicită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2021 privind unele măsuri referitoare la salarizarea personalului din sistemul administraţiei penitenciare (O.U.G. nr. 128/2021).

În ilustrarea acestei orientări jurisprudenţiale s-au ataşat hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Timişoara, Curtea de Apel Ploieşti şi Curtea de Apel Suceava. IV. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Pe rolul Curţii Constituţionale sunt înregistrate sesizări, aflate în faza de repartizare sau de întocmire raport, cu privire la dispoziţiile art. I din O.U.G. nr. 226/2020, art. I din O.U.G. nr. 130/2021 şi art. I din O.U.G. nr. 168/2022.

Dispoziţiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 au format obiect al controlului de constituţionalitate, nefiind identificate decizii relevante referitoare la problema de drept analizată.

Cu privire la dispoziţiile art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea Constituţională a reţinut că soluţia legislativă care deleagă competenţa legiuitorului de stabilire a salariului de bază al funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul familiei ocupaţionale „Administraţie” din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării, consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora către consiliul local, consiliul judeţean sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, respectiv către ordonatorul de credite, pentru stabilirea salariului lunar, reprezintă o excepţie de la principiul legalităţii sistemului de salarizare, opţiunea legiuitorului pentru adoptarea acestei soluţii legislative fiind justificată prin invocarea, în cuprinsul art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, a dispoziţiilor art. 120 din Constituţie privind principiile de bază ale administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale. De asemenea, a observat că Legea-cadru nr. 153/2017 consacră criterii clare pentru stabilirea salariului de bază şi a salariului lunar al personalului din aparatul propriu al autorităţilor administraţiei publice locale, criterii care sunt obligatorii pentru acestea din urmă. Pe de altă parte, Curtea Constituţională a mai arătat că reglementarea modului de stabilire a veniturilor lunare pentru personalul plătit din fonduri publice din aparatul propriu al autorităţilor administraţiei publice locale, prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în limitele prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 (limita minimă – salariul minim brut pe ţară şi limita maximă – indemnizaţia lunară corespunzătoare funcţiei de viceprimar/ vicepreşedinte al consiliului judeţean), este opţiunea liberă a legiuitorului, ţinând seama de responsabilitatea, complexitatea şi riscurile funcţiilor specifice în cadrul acestei categorii de personal, diferită de alte categorii de personal plătit din fonduri publice (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 668 din 15 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 13 iunie 2023, Decizia nr. 676 din 15 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 23 mai 2023). V. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Nu au fost identificate decizii relevante pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în mecanismele de unificare a practicii judiciare, cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentului recurs în interesul legii. VI. Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat ca fiind în litera şi spiritul legii cea de-a doua orientare jurisprudenţială, în sensul că dispoziţiile art. I alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 226/2020, art. I alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 130/2021 şi art. I din O.U.G. nr. 168/2022 sunt aplicabile funcţionarilor publici şi personalului contractual din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale şi din serviciile publice din subordinea acestora, salarizaţi potrivit art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, chiar dacă prevederile art. 38 din aceeaşi lege-cadru nu le sunt direct aplicabile.

În sprijinul acestei opinii, Ministerul Public a arătat că, în perioada 2017-2020, personalul vizat de prevederile art. 11 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 a fost salarizat în raport cu hotărârile autorităţilor administraţiei publice locale, beneficiind de creşteri salariale odată cu fiecare creştere a salariului minim brut pe ţară garantat în plată.

În temeiul celor trei ordonanţe de urgenţă ale Guvernului sus-menţionate, ordonatorii de credite au emis decizii/dispoziţii/ordine prin care salariile personalului din administraţia locală au rămas, în anii 2021 şi 2022, la nivelul anului 2020, iar în anul 2023 au crescut doar cu maximum 10%, deşi – conform grilelor cu coeficienţii de ierarhizare – salariile trebuiau să fie semnificativ mai mari în perioada 2021-2023, dată fiind creşterea constantă a salariului minim brut pe ţară garantat în plată. În unele cazuri, plafonarea veniturilor salariale a fost statuată nu doar prin deciziile individuale emise de ordonatorii de credite, ci şi prin hotărâri de consiliu local sau judeţean.

Analizarea dispoziţiilor art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 indică faptul că, într-adevăr, dacă ne raportăm la perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2018, acestea nu erau aplicabile funcţionarilor publici şi personalului contractual din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora.

Or, în condiţiile în care, pentru personalul aflat sub incidenţa dispoziţiilor art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, nu erau prevăzute niveluri de salarizare pentru luna decembrie 2018 sau pentru anul 2022, este evident că nici dispoziţiile art. 38 din actul normativ nu aveau aplicabilitate directă, în privinţa acestui personal. Singura aplicabilitate a dispoziţiilor art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 asupra personalului din administraţia publică locală era indirectă, în sensul că dispoziţiile respective se aplicau cu privire la funcţiile indicate în art. 11 alin. (4) din aceeaşi lege-cadru, în raport cu care se stabilea limita maximă a veniturilor salariale pentru această categorie de personal.

Însă situaţia juridică s-a schimbat pentru personalul din administraţia publică locală odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 226/2020, politica de austeritate bugetară devenindu-le direct aplicabilă prin însuşi mecanismul de stabilire a drepturilor salariale de care reclamanţii se prevalează şi, mai precis, prin limitarea, instituită în perioada 1 ianuarie 2021-31 decembrie 2023, a indemnizaţiilor lunare pentru funcţiile de demnitate publică prevăzute în anexa nr. IX la Legea-cadru nr. 153/2017, indemnizaţii care constituie limita maximă pentru drepturile salariale aflate în discuţie.

Din punctul de vedere al interpretării teleologice şi sistematice, s-a arătat că actele normative adoptate succesiv de către Guvernul României prin care a fost temporizată creşterea etapizată a salariilor personalului plătit din fonduri publice au vizat reducerea nivelului de cheltuieli din bugetul general consolidat, în contextul anumitor dificultăţi macroeconomice, inclusiv cheltuielile care priveau personalul din administraţia publică locală şi din structurile subordonate acesteia, care reprezintă un segment important al personalului plătit din fonduri publice.

O critică asupra argumentului expus mai sus ar putea fi aceea că personalul din administraţia publică locală şi din structurile subordonate acesteia nu este plătit din fondurile bugetului general consolidat, ci din fondurile bugetului local sau judeţean. O astfel de critică este însă lipsită de fundament, întrucât este notoriu faptul că majoritatea unităţilor administrativ-teritoriale au venituri extrem de mici în raport cu nivelul cheltuielilor şi depind în totalitate de fondurile transferate de la bugetul general consolidat.

Aşadar, interpretarea teleologică a normelor juridice în discuţie conduce la concluzia că intenţia legiuitorului a fost aceea de plafonare a cheltuielilor pentru întreg personalul plătit din fonduri publice, fără să aibă în vedere, la momentul adoptării celor trei ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, ca funcţionarii publici şi personalul contractual din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora să fie exceptaţi de la aplicarea politicilor de austeritate bugetară.

Interpretarea corectă a legislaţiei care priveşte salarizarea personalului plătit din fonduri publice trebuie să asigure coerenţa în aplicarea acestor principii.

Astfel, este incontestabil faptul că dispoziţiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu erau aplicabile decât indirect personalului aflat sub incidenţa art. 11 din acest act normativ, în sensul că funcţiile în raport cu care era stabilit nivelul maxim al veniturilor salariale (viceprimar, vicepreşedinte de consiliu judeţean, viceprimar al municipiului Bucureşti) erau supuse acelor dispoziţii.

Prin efectul aplicării succesive a dispoziţiilor art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 226/2020, art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 130/2021 şi art. I alin. (4) din O.U.G. nr. 168/2022 a fost menţinută la nivelul din luna decembrie 2020 indemnizaţia pentru funcţiile de demnitate publică prevăzută în anexa nr. IX la Legea-cadru nr. 153/2017, impusă ca reper maxim pentru veniturile personalului aflat sub incidenţa art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Acceptarea primei opinii jurisprudenţiale ar conduce, în mod concret, la stabilirea de drepturi salariale disproporţionat de mari pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora, încălcându-se atât scopul urmărit de Guvernul României prin adoptarea O.U.G. nr. 226/2020, O.U.G. nr. 130/2021 şi O.U.G. nr. 168/2022, cât şi principiile de bază ale sistemului de salarizare statuate de art. 6 lit. d), f) şi h) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Mai exact, în această interpretare, s-ar ajunge la eludarea scopului măsurilor de austeritate bugetară, care au vizat totalitatea personalului plătit din fondurile publice.

Astfel, în lipsa unor derogări exprese pentru personalul din administraţia publică locală şi în condiţiile în care majorarea prevăzută de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 168/2022 nu priveşte şi personalul care, în anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, nu are o grilă de salarizare pentru anul 2022, ar însemna ca această categorie de personal să beneficieze, în perioada 2021-2023, de majorări salariale determinate de creşterea periodică a cuantumului salariului minim brut pe ţară garantat în plată.

Or, o interpretare şi aplicare a legii în acest sens ar permite uniformizarea drepturilor salariale ale funcţionarilor publici şi personalului contractual din administraţia publică locală către maximul permis de art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi, în anumite situaţii, chiar depăşirea semnificativă a veniturilor salariale ale personalului din administraţia publică centrală, ceea ce ar înfrânge principiul ierarhizării atât pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, şi, evident, ar duce în derizoriu principiul importanţei sociale a muncii. VII. Opinia judecătorilor-raportori

Judecătorii-raportori au apreciat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. I alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 226/2020, art. I alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 130/2021 şi art. I din O.U.G. nr. 168/2022, care au ca efect plafonarea salariilor şi indemnizaţiilor prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017, aceste reglementări legale sunt aplicabile şi funcţionarilor publici şi personalului contractual din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora, chiar dacă prevederile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu modifică sistemul de stabilire a salariilor de bază din familia ocupaţională „Administraţie” cuprins în art. 11 din aceeaşi lege-cadru. VIII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Asupra admisibilităţii recursului în interesul legii

Potrivit dispoziţiilor art. 514 din Codul de procedură civilă: „Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.”

Conform prevederilor art. 515 din Codul de procedură civilă: „Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii.”

Textele de lege menţionate stabilesc condiţiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei decizii de recurs în interesul legii, determinând, în acelaşi timp, şi limitele analizei instanţei în soluţionarea acestei sesizări.

Procedând la verificarea regularităţii învestirii, în acord cu prevederile legale anterior evocate, se constată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost legal învestită în vederea pronunţării deciziei de recurs în interesul legii, autorul sesizării, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj, regăsindu-se printre titularii dreptului de sesizare, prevăzuţi de art. 514 din Codul de procedură civilă.

În ceea ce priveşte obiectul recursului în interesul legii, în raport cu dispoziţiile art. 514 din Codul de procedură civilă, se constată că prin sesizarea de faţă este supusă dezlegării problema de drept vizând interpretarea şi aplicarea diferită de către instanţe a dispoziţiilor expuse la capitolul II din prezenta decizie, finalitatea recurgerii la această instituţie juridică fiind asigurarea interpretării şi aplicării unitare a legii, condiţie care se reţine a fi îndeplinită.

Sub aspectul cerinţei de ordin formal prevăzute de dispoziţiile art. 515 din Codul de procedură civilă, constând în dovada că problema de drept care formează obiectul sesizării a fost soluţionată în mod diferit, prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii, condiţia este îndeplinită, având în vedere hotărârile judecătoreşti definitive anexate sesizării, din care rezultă că s-au dat dezlegări diferite problemei de drept în discuţie.

Pentru argumentele expuse, se constată că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 514 şi 515 din Codul de procedură civilă. Asupra fondului recursului în interesul legii

Problema de drept care a primit o dezlegare diferită din partea instanţelor, aşa cum se degajă din orientările jurisprudenţiale conturate, priveşte aplicabilitatea prevederilor art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, prin care s-au stabilit regulile privitoare la aplicarea etapizată a acestui act normativ, precum şi aceea a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului adoptate în perioada 2020-2022, prin care s-a derogat parţial de la modalitatea de aplicare tranzitorie a legii-cadru în ceea ce priveşte salarizarea categoriei de personal reprezentată de funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale „Administraţie” din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora.

Salarizarea acestei categorii de personal este reglementată prin art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit căruia: ” (1) Pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale «Administraţie» din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, în urma consultării organizaţiei sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor. (2) Nomenclatorul funcţiilor necesare desfăşurării activităţilor specifice fiecărei instituţii sau autorităţi a administraţiei publice locale, precum şi ierarhia funcţiilor sunt prevăzute în anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III şi cap. II lit. A pct. IV. (3) Stabilirea salariilor lunare potrivit alin. (1) se realizează de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor art. 25. (4) Nivelul veniturilor salariale se stabileşte, în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), fără a depăşi nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar sau, după caz, a indemnizaţiei lunare a vicepreşedintelui consiliului judeţean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului Bucureşti, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraş, municipiu, sectoarele municipiului Bucureşti, primăria generală a municipiului Bucureşti, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri şi cheltuieli. (5) Angajarea, promovarea, avansarea în gradaţie a personalului prevăzut la alin. (1) se fac cu respectarea prevederilor prezentei legi, precum şi a celorlalte reglementări specifice funcţionarilor publici şi personalului contractual.”

Referitor la aceste norme legale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 1 din 19 februarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 28 martie 2024, a statuat deja că legiuitorul a instituit o excepţie de la regula stabilirii drepturilor salariale prin norme juridice de forţa legii, regulă stabilită prin art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, această excepţie fiind expresia aplicării principiilor instituite de art. 120 din Constituţia României, respectiv ale descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice, ca principii de bază ale administraţiei publice locale. S-a remarcat astfel că Legea-cadru nr. 153/2017 prevede în anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III şi cap. II lit. A pct. IV, la care face trimitere alin. (2) al art. 11 din legea-cadru, doar nomenclatorul funcţiilor necesare desfăşurării activităţilor specifice fiecărei instituţii sau autorităţi a administraţiei publice locale, precum şi ierarhia funcţiilor, stabilirea grilei de salarizare pentru personalul din aparatul de specialitate rămânând, în exprimarea principiilor anterior evocate, la latitudinea ordonatorului principal de credite, cu respectarea limitelor minime şi maxime instituite de lege. Sunt avute în vedere salariul minim brut pe ţară ca limită minimă şi, respectiv, nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar sau, după caz, al indemnizaţiei lunare a vicepreşedintelui consiliului judeţean sau, după caz, a viceprimarului municipiului Bucureşti, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraş, municipiu, sectoarele municipiului Bucureşti, primăria generală a municipiului Bucureşti, ca limită maximă (paragrafele 68, 78 şi 82 din decizia menţionată).

Aceleaşi prevederi legale cuprinse în art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 au fost analizate în mod repetat de Curtea Constituţională, care a subliniat că această marjă de apreciere a autorităţilor administraţiei publice locale nu este nelimitată, ci se exercită cu încadrarea între limitele minime şi maxime prevăzute prin lege pentru drepturile salariale, observându-se în plus că Legea-cadru nr. 153/2017 consacră criterii clare pentru stabilirea salariului de bază şi a salariului lunar al personalului din aparatul propriu al autorităţilor administraţiei publice locale, criterii care sunt obligatorii pentru autorităţile administraţiei publice locale.

Totodată, s-a arătat că „opţiunea legiuitorului a fost aceea de a corela salariile personalului din cadrul organelor administraţiei publice locale cu indemnizaţia funcţiei de viceprimar” (după caz, a indemnizaţiei lunare a vicepreşedintelui consiliului judeţean, respectiv a viceprimarului municipiului Bucureşti), în condiţiile în care Legea-cadru nr. 153/2017 prevede în mod neechivoc reperele în raport cu care se stabileşte indemnizaţia viceprimarului, fiind avute în vedere dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora „Indemnizaţiile lunare pentru funcţiile de demnitate publică se determină prin înmulţirea coeficienţilor din anexa nr. IX cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare”, precum şi împrejurarea că în anexa nr. IX lit. C – Funcţii de demnitate publică alese din cadrul organelor autorităţii publice locale la Legea-cadru nr. 153/2017 se regăsesc coeficienţii corespunzători indemnizaţiilor acestor funcţii. Scopul urmărit de legiuitor prin această corelare „a fost acela de a institui un sistem prin care să se asigure o anumită coerenţă şi previzibilitate în ceea ce priveşte cheltuielile cu personalul din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale, cu alte cuvinte, pentru a se asigura că aplicarea art. 120 din Constituţie privind principiile de bază ale administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale se va putea face în condiţii de funcţionare optimă a autorităţilor menţionate” (Decizia Curţii Constituţionale nr. 632 din 7 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 631 din 27 iunie 2022, paragrafele 19 şi 20).

Acestea reprezintă, în esenţă, particularităţile modalităţii de salarizare prevăzute prin Legea-cadru nr. 153/2017 pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale „Administraţie” din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora, particularităţi care trebuie urmărite şi în lămurirea problemei de drept supuse interpretării pe calea prezentului recurs în interesul legii.

Revenind la aspectele care au generat jurisprudenţa neunitară, se constată că, în ceea ce priveşte stabilirea în concret a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor, soldelor de comandă/sa