Decizia nr. 28 din 3 iunie 2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 757/1/2024, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova – Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 2.755/95/2022, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, fiind formulat un punct de vedere de către apelanta-pârâtă.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Craiova – Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin încheierea din 23 februarie 2024, în Dosarul nr. 2.755/95/2022, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept: „ Dacă asimilarea grupei a II-a de muncă în condiţii speciale, conform art. 30 alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, produce efecte şi sub aspectul majorării punctajelor lunare, conform art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, sau doar cu privire la calculul stagiului de cotizare, prevăzut de art. 56 alin. (1) lit. d) şi reducerea vârstei de pensionare, potrivit art. 562 din Legea nr. 263/2010.”

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 1 aprilie 2024 cu nr. 757/1/2024, termenul de soluţionare fiind stabilit pentru data de 3 iunie 2024. II. Dispoziţiile legale care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 263/2010): „ Art. 30. – (…) (4 4 ) Este asimilată stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. i), în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă. (…)” „ Art. 56. – (1) Fac excepţie de la prevederile art. 55 alin. (1) lit. b) persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin: a) 20 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. a) sau 15 ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. a) în cazul în care activitatea minieră încetează sau a încetat ca urmare a obligaţiilor pe care şi le asumă sau şi le-a asumat statul român în negocierile cu Comisia Europeană, pentru care reducerea vârstei standard de pensionare este de 20 de ani; b) 20 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. f) pentru care reducerea vârstei standard de pensionare este de 15 ani; c) 25 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. d) şi e) pentru care reducerea vârstei standard de pensionare este de 13 ani; d) 25 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. h)-l) pentru care reducerea vârstei standard de pensionare este de 13 ani. (…)” „ Art. 56 2 . – (1) Prin excepţie de la prevederile art. 55 alin. (1) lit. b), persoanele care au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. g) şi i) beneficiază de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani, pentru un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani realizat în aceste activităţi. (2) Pentru persoanele care au desfăşurat activităţile prevăzute la alin. (1), stagiul complet de cotizare este de 25 de ani.” „ Art. 100. – Persoanele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupele I şi a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite sau condiţii speciale, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, după cum urmează: a) cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite, potrivit legii; b) cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale, potrivit legii.” III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept supusă interpretării

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la 31 august 2022, cu nr. 2.755/95/2022, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta casa teritorială de pensii, solicitând recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, întrucât numărul total de puncte realizat a rămas acelaşi precum în decizia emisă de aceeaşi casă teritorială de pensii la data de 2 decembrie 2020.

Prin Sentinţa civilă nr. 113 din 30 ianuarie 2023 a Tribunalului Gorj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost admisă contestaţia şi s-a anulat parţial Decizia de pensionare nr. xxxxxx/19.07.2022, fiind obligată pârâta să emită reclamantului o nouă decizie de pensie prin care să acorde majorarea cu 50% a punctajelor lunare aferente perioadei 15.03.1993-1.04.2001, în raport cu timpul lucrat în grupa a II-a de muncă, potrivit Adeverinţei nr. xxxxx/22.06.2022.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Gorj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a reţinut că, prin Decizia nr. xxxxxx/21.08.2020, a fost acordată reclamantului o pensie pentru limită de vârstă în cuantum de 3.887 lei. Ulterior, prin Decizia nr. xxxxxx/19.07.2022, a fost admisă cererea privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, conform Legii nr. 74/2022 pentru completarea art. 30 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (Legea nr. 74/2022), fiind valorificată Adeverinţa nr. xxxxxx/22.06.2022.

Prin acţiunea ce face obiectul dosarului antereferit, reclamantul a înţeles să conteste Decizia nr. xxxxxx/19.07.2022, solicitând recalcularea punctajului total aferent condiţiilor speciale de muncă, după valorificarea Adeverinţei nr. xxxxxx/22.06.2022.

Analizând cererea reclamantului, prima instanţă a reţinut că Legea nr. 74/2022 a asimilat în condiţii speciale de muncă activitatea din perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă.

Prin Decizia nr. xxxxxx/19.07.2022, pârâta, în temeiul Legii nr. 74/2022, a procedat la recalcularea pensiei reclamantului, prin valorificarea Adeverinţei nr. xxxxxx/22.06.2022, conform căreia acesta a desfăşurat activităţi de producţie încadrate în grupa a II-a de muncă în perioadele 15.03.1993-1.02.1998, 1.01.2000-1.04.2001 în procent de 100%, 1.02.1998- 1.02.1999 în procent de 80% şi 1.02.1999-1.01.2000 în procent de 90%, fiind implicat direct şi nemijlocit în utilizarea procedeelor şi utilajelor specifice unităţilor de extracţie a cărbunelui, activităţi ce se regăsesc la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010.

În anexele la decizia de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă s-a reţinut că pârâta, procedând la recalcularea pensiei reclamantului prin asimilarea în condiţii speciale a perioadelor lucrate în grupa a II-a de muncă, nu a făcut şi aplicarea dispoziţiilor art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, conform cărora persoanele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupele I şi a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite sau condiţii speciale, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective.

S-a reţinut, de altfel, că acest aspect a fost recunoscut de pârâtă prin întâmpinare, aceasta susţinând că Legea nr. 74/2022 prevede asimilarea grupei a II-a de muncă în condiţii speciale, şi nu transformarea în aceste condiţii, ceea ce presupune doar reducerea vârstei standard de pensionare şi utilizarea unui alt stagiu complet de cotizare, nu şi majorarea punctajului cu 50%.

Cu privire la aceste susţineri, prima instanţă a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010, perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 în care salariaţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din aceeaşi lege, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa a II-a de muncă, este asimilată stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă, fără a distinge în sensul că această asimilare ar privi numai parţial beneficiile prevăzute de lege pentru persoanele care au lucrat în condiţii speciale de muncă, astfel că această asimilare nu poate fi interpretată restrictiv şi, pe cale de consecinţă, neaplicarea dispoziţiilor art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010 este lipsită de justificare.

Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta, susţinând că soluţia instanţei de fond este contrară dispoziţiilor legale în vigoare în ceea ce priveşte majorarea punctajelor lunare, conform art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010.

A învederat faptul că, deşi perioadele desfăşurate în grupele I şi a II-a de muncă, în activităţile prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, au fost asimilate în condiţii speciale de muncă, potrivit art. 30 alin. (4 4 ) din aceeaşi lege, la calculul perioadelor suplimentare, al majorărilor punctajelor lunare, precum şi la reducerea vârstei standard de pensionare, se au în vedere următoarele: – reducerea vârstei standard de pensionare şi stagiul complet de cotizare sunt cele corespunzătoare condiţiilor speciale de muncă efectiv realizate [art. 56 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. d) şi alin. (3) lit. d), precum şi art. 56 2 din Legea nr. 263/2010]; – perioada suplimentară la vechimea în muncă şi majorările punctajelor lunare sunt corespunzătoare grupelor superioare de muncă efectiv realizate: 3 luni în grupa a II-a de muncă şi 6 luni în grupa I de muncă, după caz, 25% pentru grupa a II-a de muncă şi 50% pentru grupa I de muncă, conform art. 17 alin. (1) şi art. 100 din Legea nr. 263/2010.

Intimatul-reclamant a solicitat, prin întâmpinare, respingerea apelului, ca neîntemeiat.

Instanţa de apel a pus în discuţia părţilor, din oficiu, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „Dacă asimilarea grupei a II-a de muncă în condiţii speciale, conform art. 30 alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010, produce efecte şi sub aspectul majorării punctajelor lunare, conform art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, sau doar cu privire la calculul stagiului de cotizare, prevăzut de art. 56 alin. (1) lit. d) şi reducerea vârstei de pensionare, potrivit art. 562 din Legea nr. 263/2010.” IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Completul de judecată al instanţei de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, arătând că există o cauză în curs de judecată, în faza procesuală a apelului, Curtea de Apel Craiova judecând în ultimă instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Curtea de Apel Craiova – Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale este competentă material şi teritorial să judece calea de atac declarată de pârâtă, în conformitate cu prevederile art. 96 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă.

Chestiunea de drept invocată priveşte interpretarea şi aplicarea unor texte din Legea nr. 263/2010 care, în contextul generat de modificările aduse recent prin Legea nr. 197/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (Legea nr. 197/2021) şi Legea nr. 74/2022, au potenţiale consecinţe asupra modului de interpretare a dispoziţiilor legale ce fac obiectul prezentei sesizări.

Astfel, s-a constatat că nu s-a conturat o jurisprudenţă constantă în care să se fi statuat asupra acestei probleme de drept, inclusiv din perspectiva modificărilor recente aduse Legii nr. 263/2010.

S-a arătat că practica judiciară la nivelul Curţii de Apel Craiova nu este unitară cu privire la chestiunea în discuţie, fiind identificate două cauze similare celei deduse judecăţii în care s-au pronunţat soluţii contradictorii.

Totodată, chestiunea de drept în discuţie este diferită de cea asupra căreia s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului in interesul legii, prin Decizia nr. 2 din 13 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 2 mai 2023, respectiv: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 562 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată şi completată prin Legea nr. 197/2021, dispoziţiile legale evocate recunosc ope legis o reducere a vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de 25 de ani, corespunzător activităţii desfăşurate cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată şi completată prin Legea nr. 197/2021, indiferent de condiţiile în care a fost încadrată activitatea de angajator/fostul angajator, conform legislaţiei anterioare, şi indiferent de tipul contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajator/fostul angajator.”

Astfel, dispoziţiile legale supuse analizei instanţei supreme în respectiva sesizare cu recurs în interesul legii au vizat doar reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de 25 de ani, corespunzător activităţii desfăşurate cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, fără a se statua expres asupra prezentei probleme de drept.

Cât priveşte caracterul de noutate, acesta se poate pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor, în urma unei interpretări adecvate.

Sub acest aspect, prezintă importanţă existenţa şi dezvoltarea unei jurisprudenţe continue şi constante în această materie.

Or, norma a cărei interpretare se solicită pe calea prezentei sesizări reprezintă o chestiune nouă de drept, care necesită o dezlegare prin pronunţarea unei hotărâri prealabile, dat fiind potenţialul său de a genera practică neunitară şi în scopul înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii.

Principiile mai sus expuse, astfel cum derivă din jurisprudenţa instanţei supreme, pot primi diverse nuanţări în interpretare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fiind, în cele din urmă, cea care determină limitele de demarcare între noutatea unei probleme de drept care a primit o „interpretare adecvată” din partea instanţelor, respectiv potenţialul de continuare a unei practici judiciare susceptibile de a crea controverse.

În măsura în care completul de judecată care a formulat prezenta sesizare a constatat că există o divergenţă de interpretare a unei chestiuni de drept, singurul mecanism rapid avut la dispoziţie pentru a preîntâmpina escaladarea acesteia, de natură a face incident recursul în interesul legii, este prezenta procedură.

În cele din urmă, revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie rolul de a aprecia în ce măsură alege a pune capăt divergenţelor din practică şi a-şi respecta importantul scop de unificare a jurisprudenţei.

Chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor instanţei supreme. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Apelanta-pârâtă casa teritorială de pensii a apreciat că sesizarea este inadmisibilă, întrucât prevederile Legii nr. 263/2010 sunt lămuritoare, în sensul că: asimilarea grupei a II-a de muncă în condiţii speciale, conform art. 30 alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010, nu produce efecte sub aspectul majorării punctajelor lunare, conform art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010.

În acest sens, a arătat că beneficiul Legii nr. 197/2021 a constat în faptul că celor care au desfăşurat activităţi prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 şi după data de 1 aprilie 2001 să li se acorde o reducere a vârstei standard de pensionare cu 13 ani, conform art. 56 2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de 25 de ani, corespunzător activităţii desfăşurate cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, indiferent de condiţiile în care a fost încadrată activitatea de angajator/fostul angajator, conform legislaţiei anterioare, şi indiferent de tipul contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajator/fostul angajator.

Conform prevederilor art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, persoanele care au desfăşurat activităţi în locurile de muncă încadrate în condiţii speciale potrivit legii beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective cu 50%. Or, aşa cum rezultă din prevederile art. 30 alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010, este asimilată stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi din cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din aceeaşi lege, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă.

Având în vedere faptul că legiuitorul a asimilat activitatea desfăşurată în grupa I şi în grupa a II-a de muncă cu activitatea desfăşurată în condiţii speciale, această asimilare nu echivalează cu recunoaşterea acestor perioade ca fiind lucrate în condiţii speciale de muncă, prevăzute de art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, pentru a beneficia şi de majorarea punctajelor.

Din observarea art. 30 din Legea nr. 263/2010, legiuitorul operează cu două noţiuni diferite: în alin. (1) enumeră locurile de muncă încadrate în condiţii speciale, iar în cuprinsul alin. (4), (4 1 ), (4 2 ), (4 3 ), (4 4 ) şi (4 5 ) asimilează anumite perioade de stagiu de cotizare în condiţii speciale de muncă.

Este de reţinut faptul că scopul edictării Legii nr. 197/2021 a fost acela ca persoanele care au desfăşurat activitate în producţia energiei electrice din unităţile de producţie a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune şi unităţile de extracţie a cărbunelui să beneficieze de reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani, nu şi de majorarea punctajelor lunare realizate.

De altfel, a apreciat că textele de lege invocate în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile sunt precise, fără a da loc de interpretări, în baza acestora Curtea de Apel Craiova pronunţându-se în mai multe cauze, definitiv, în sensul că au fost respinse acţiunile.

Ca atare, a apreciat că sesizarea este inadmisibilă în raport cu cele menţionate, iar pe fondul problemei de drept a solicitat instanţei supreme să reţină că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010.

Intimatul-reclamant a considerat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, apreciind ca fiind oportună pronunţarea unei hotărâri prealabile.

Dispoziţiile art. 30 alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010 produc efecte şi sub aspectul majorării punctajelor lunare, conform art. 100 lit. b) din aceeaşi lege, întrucât legiuitorul a intenţionat să îi recompenseze pe cei care şi-au desfăşurat activitatea în condiţii grele de muncă, nu doar cu privire la calculul stagiului de cotizare şi reducerea vârstei de pensionare, ci şi cu privire la majorarea punctajelor lunare. O interpretare contrară a dispoziţiilor sus-menţionate ar conduce la inechităţi în aplicarea acestor prevederi, iar beneficiarii legii nu ar putea să îşi valorifice dreptul conferit de lege, ca urmare a desfăşurării activităţii în condiţii de muncă deosebite.

După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, apelanta-pârâtă a formulat un punct de vedere prin care a apreciat că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât prevederile Legii nr. 263/2010 sunt lămuritoare, iar pe fondul chestiunii de drept a susţinut că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Instanţa de trimitere a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată vizează recalcularea punctajului total aferent condiţiilor speciale de muncă, scopul acţiunii fiind majorarea punctajului realizat pentru activitatea desfăşurată în perioada anterioară lunii aprilie 2001 în condiţii speciale de muncă.

Prin Legea nr. 74/2022 s-a completat Legea nr. 263/2010, fiind asimilată condiţiilor speciale de muncă activitatea din perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din aceeaşi lege, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă.

Interpretarea teleologică şi logico-juridică a dispoziţiilor art. 30 alin. (4 4 ) şi art. 100 din Legea nr. 263/2010 impune concluzia că, atunci când a reglementat condiţiile de excepţie care conferă dreptul beneficiarilor normei legale analizate la obţinerea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă pentru un stagiu de cotizare de 25 de ani, cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru persoanele care au realizat activităţi cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute pentru ipoteza introdusă la lit. i) a art. 30 alin. (1) prin art. I pct. 4 din Legea nr. 197/2021, în art. 56 alin. (3) lit. d), astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 3 din legea anterior menţionată, legiuitorul nu a făcut referire şi la majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective.

Excepţia din art. 56 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 263/2010 este expres prevăzută, voinţa legiuitorului fiind aceea ca activitatea profesională prestată cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 să fie considerată ope legis stagiu complet de cotizare de 25 de ani, necesar şi suficient pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani, din expunerea de motive ce a fundamentat adoptarea Legii nr. 197/2021 rezultând că intenţia legiuitorului a fost să acorde beneficiul reducerii vârstei de pensionare.

Faptul că legiuitorul a asimilat activitatea desfăşurată în grupele I şi a II-a de muncă în condiţii speciale nu echivalează cu recunoaşterea acestor perioade ca fiind lucrate în condiţii speciale de muncă, prevăzute de art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, pentru a beneficia şi de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective.

Deşi art. 30 din Legea nr. 263/2010 este cuprins în capitolul III intitulat „Contribuţia de asigurări sociale”, în realitate alin. (4 4 ) al acestei norme legale instituie o excepţie de la principiul contributivităţii, care reprezintă unul dintre principiile de bază ale sistemului public de pensii din România.

Cum orice excepţie se impune a fi interpretată restrictiv (exceptio est strictissimae interpretationis), asimilarea perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001 în care salariatul a desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 trebuie să producă doar acele efecte prevăzute expres şi limitativ de lege, respectiv cu privire la stagiul complet de cotizare [conform art. 56 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 263/2010] şi reducerea vârstei de pensionare cu 13 ani (potrivit art. 56 2 din Legea nr. 263/2010), nefiind permisă interpretarea extensivă, în sensul recunoaşterii şi a beneficiului majorării punctajelor lunare în temeiul art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010.

Această concluzie se sprijină şi pe expunerea de motive ce a fundamentat adoptarea Legii nr. 197/2021, prin care s-a subliniat că „angajaţii din acest sector vor putea beneficia, potrivit modificărilor propuse la art. 56, de reducerea vârstei de pensionare cu 13 ani şi un stagiu de cotizare redus” (25 de ani pentru persoanele care au realizat cel puţin 30 de ani în locurile de muncă din sector).

De asemenea, concluzia se desprinde şi din Decizia de recurs în interesul legii nr. 2 din 13 martie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: „83. Prin urmare, excepţia din art. 56 alin. (3) lit. d) al Legii nr. 263/2010 este expres prevăzută, voinţa legiuitorului fiind aceea ca activitatea profesională prestată cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) să fie considerată ope legis stagiu complet de cotizare de 25 de ani, necesar şi suficient pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani.”

În altă ordine de idei, asimilarea în condiţii speciale a activităţii desfăşurate anterior datei de 1 aprilie 2001 în grupele I şi a II-a de muncă în vederea reducerii stagiului complet de cotizare şi a vârstei standard de pensionare nu echivalează cu însăşi desfăşurarea de „activităţi (…) în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale, potrivit legii”, în sensul art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, pentru a beneficia şi de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective.

Aşadar, aceste dispoziţii de excepţie nu pot fi aplicate prin extindere şi în alte cazuri care nu au fost avute în vedere de legiuitor – cum este, de exemplu, determinarea punctajului pentru calculul pensiei, exprimarea textului de lege fiind una restrictivă – anume, doar în vederea acordării beneficiilor enumerate unei anumite categorii de salariaţi, aceste beneficii constând în reducerea vârstei standard de pensionare şi/sau a stagiului complet de cotizare.

O interpretare contrară ar presupune încălcarea principiului de drept exceptio est strictissimae interpretationis, fiind contrară şi normei prevăzute de art. 10 din Codul civil, potrivit căreia nu pot fi interpretate extensiv normele juridice civile care conţin enumerări limitative, excepţii sau prezumţii, aplicarea acestora prin analogie fiind interzisă.

Prin urmare, atât timp cât textul de lege se referă restrictiv la asimilarea ope legis a activităţii profesionale prestate cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 cu stagiul complet de cotizare de 25 de ani, necesar şi suficient pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani, extinderea acestor prevederi limitative în cazul altor situaţii, neavute în vedere de autorul textului, concretizate prin acordarea unor alte beneficii faţă de cele avute în vedere şi enumerate limitativ, presupune o încălcare a principiilor şi normelor mai sus arătate, dar şi o asumare de către interpretul legii a rolului de organ legislativ, ceea ce presupune şi o depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti. VII. Practica judiciară a instanţelor naţionale în materie

Din răspunsurile transmise de 10 dintre cele 15 curţi de apel, la solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care au fost formulate puncte de vedere argumentate şi au fost transmise hotărâri judecătoreşti cu privire la chestiunea de drept care face obiectul sesizării de faţă, au rezultat două opinii:

Într-o opinie s-a apreciat că asimilarea, conform art. 30 alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010, ca activităţi desfăşurate în locuri de muncă în condiţii speciale de muncă a activităţilor prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din aceeaşi lege, desfăşurate în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 în grupa a II-a de muncă, nu produce efecte sub aspectul majorării punctajelor lunare, conform art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, ci doar cu privire la calculul stagiului de cotizare, prevăzut de art. 56 alin. (1) lit. d), şi reducerea vârstei de pensionare, potrivit art. 56 2 din Legea nr. 263/2010.

S-a argumentat că asimilarea în condiţii speciale a activităţii desfăşurate anterior datei de 1 aprilie 2001 în grupele I şi a II-a de muncă în vederea reducerii stagiului complet de cotizare şi a vârstei standard de pensionare nu echivalează cu însăşi desfăşurarea de activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale, potrivit legii, în sensul art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, pentru a beneficia şi de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective. În caz contrar, ar fi încălcat principiul contributivităţii, care reprezintă unul dintre principiile de bază ale sistemului public de pensii din România. În plus, legiuitorul nu a făcut referire şi la majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, în expunerea de motive a Legii nr. 197/2021.

Într-o altă opinie, conturată a fi majoritară, s-a considerat că asimilarea, conform art. 30 alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010, ca activităţi desfăşurate în locuri de muncă în condiţii speciale a activităţilor prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din aceeaşi lege, desfăşurate în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 în grupa a II-a de muncă, produce efecte şi sub aspectul majorării punctajelor lunare, potrivit art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010.

În sprijinul acestei opinii s-a invocat includerea art. 30 alin. (4 4 ) în capitolul din Legea nr. 263/2010 privind contribuţia de asigurări sociale şi faptul că nu există o raţiune de excludere de la acordarea majorării punctajelor lunare în ipoteza asimilării, câtă vreme nu există o prevedere legală care să facă distincţia între angajaţii cărora li s-a asimilat grupa a II-a de muncă în condiţii speciale potrivit art. 30 alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010 şi angajaţii care au fost încadraţi iniţial în condiţii speciale.

Curtea de Apel Craiova – instanţa de trimitere – a învederat, prin răspunsul formulat, că problema de drept a fost soluţionată în mod neunitar la nivelul acestei instanţe, iar la întâlnirile de practică neunitară rezultatul a fost neconcludent, astfel că, în acest moment, chestiunea de drept pusă în discuţie prezintă un potenţial mai mult decât evident de a provoca practică neunitară, dat fiind numărul extrem de mare al cauzelor înregistrate pe rolul instanţelor din circumscripţia sa teritorială: aproximativ 1.000 de dosare înregistrate pe rolul Tribunalului Dolj, dintre care 115 cauze suspendate în temeiul art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă, 123 de cauze similare aflate pe rolul Tribunalului Gorj şi 47 de cauze similare aflate pe rolul Tribunalului Mehedinţi, suspendate în temeiul art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Nu au fost identificate decizii ale Curţii Constituţionale care să prezinte relevanţă în dezlegarea chestiunii de drept care face obiectul prezentei sesizări. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Verificând jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în procedurile de unificare a practicii judiciare, a fost identificată Decizia nr. 2 din 13 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 2 mai 2023, prin care Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a statuat, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 56 2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 197/2021, că „dispoziţiile legale evocate recunosc ope legis o reducere a vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de 25 de ani, corespunzător activităţii desfăşurate cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată şi completată prin Legea nr. 197/2021, indiferent de condiţiile în care a fost încadrată activitatea de angajator/fostul angajator, conform legislaţiei anterioare, şi indiferent de tipul contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajator/fostul angajator”. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este admisibilă, iar asupra fondului au arătat că, în interpretarea dispoziţiilor art. 30 alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010, asimilarea perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din aceeaşi lege, în locurile de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă, unui stagiu de cotizare în condiţii speciale de muncă, produce efecte şi sub aspectul majorării punctajelor lunare cu 50%, conform art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, iar nu doar cu privire la determinarea stagiului de cotizare, potrivit art. 56 alin. (1) lit. d), şi la reducerea vârstei de pensionare, potrivit art. 56 2 din Legea nr. 263/2010. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie XI.1. Admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Sesizarea formulată în prezenta cauză vizează, în esenţă, o singură problemă de drept, cu privire la care instanţa de trimitere, Curtea de Apel Craiova – Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru deschiderea procedurii hotărârii prealabile.

Astfel, se solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie o interpretare jurisdicţională de principiu a dispoziţiilor art. 30 alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010, în sensul de a se stabili dacă asimilarea grupei a II-a de muncă în condiţii speciale produce efecte şi sub aspectul majorării punctajelor lunare, conform art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, sau doar cu privire la calculul stagiului de cotizare, prevăzut de art. 56 alin. (1) lit. d), şi reducerea vârstei de pensionare, potrivit art. 562 din Legea nr. 263/2010.

Pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept esenţiale, ivite într-o cauză aflată în curs de soluţionare în ultimă instanţă, menită să elimine riscul apariţiei şi dezvoltării unei jurisprudenţe neunitare, este legal condiţionată prin textele normative care asigură cadrul legal al utilizării acestei proceduri, respectiv art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă.

Astfel, conform art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

Analiza normei juridice mai sus evocate permite concluzia potrivit căreia deschiderea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, concomitent, următoarele condiţii de admisibilitate: a) existenţa unei cauze pendinte, o judecată în curs de soluţionare pe rolul unei instanţe; b) cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al unei curţi de apel sau al unui tribunal; c) acest complet să fi fost legal învestit cu soluţionarea litigiului în ultimă instanţă; d) în cursul judecăţii, să se ivească o chestiune de drept esenţială, de care depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective; e) chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; f) această chestiune de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Verificarea prezentei sesizări, în raport cu cerinţele legii, anterior enunţate, pune în evidenţă faptul că toate condiţiile legale de admisibilitate sunt îndeplinite.

Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost legal sesizată de un complet de judecată al Curţii de Apel Craiova – Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, învestit cu soluţionarea apelului declarat de pârâtă împotriva unei sentinţe pronunţate în primă instanţă de Tribunalul Gorj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale. Cauza care face obiectul judecăţii în apel se află în competenţa legală a unui complet de judecată al curţii de apel, conform art. 96 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, întrucât procesul are natura juridică a unui litigiu în materia asigurărilor sociale, ce conferă competenţă exclusivă, în primă instanţă, tribunalului de la domiciliul reclamantului, conform art. 153 şi art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

Titularul sesizării – completul învestit cu judecata apelului – urmează să soluţioneze cauza în ultimă instanţă, întrucât, în materia asigurărilor sociale, în care a fost promovată acţiunea aflată în curs de soluţionare, hotărârile pronunţate sunt supuse exclusiv apelului, fiind astfel definitive, în raport cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010.

Referitor la cerinţa ivirii unei chestiuni de drept de care depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, legiuitorul instituie o dublă condiţionare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept, iar pe de altă parte, să fie probată legătura necesară între dezlegarea chestiunii de drept identificate şi soluţionarea cauzei pe fond.

Elementele prezentei sesizări pun în evidenţă existenţa legăturii necesare între chestiunea de drept referitoare la asimilarea grupei a II-a de muncă în condiţii speciale, pentru categoria profesională căreia îi aparţine reclamantul, efectele pe care această asimilare le produce sub aspectul majorării punctajelor lunare şi soluţionarea pe fond a cauzei aflate în curs de judecată.

Astfel, prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la 31 august 2022, cu nr. 2.755/95/2022, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta casa teritorială de pensii, solicitând recalcularea punctajului total aferent condiţiilor speciale de muncă, după valorificarea Adeverinţei nr. xxxxxx/22.06.2022, întrucât numărul total de puncte realizat a rămas acelaşi precum în decizia emisă de aceeaşi casă teritorială de pensii la data de 2 decembrie 2020.

Prin Sentinţa civilă nr. 113 din 30 ianuarie 2023 a Tribunalului Gorj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost admisă contestaţia şi s-a anulat parţial Decizia de pensionare nr. xxxxxx/19.07.2022, fiind obligată pârâta să emită în favoarea reclamantului o nouă decizie de pensie, prin care să acorde majorarea cu 50% a punctajelor lunare aferente perioadei 15.03.1993-1.04.2001, în raport cu timpul lucrat în grupa a II-a de muncă, conform Adeverinţei nr. xxxxx/22.06.2022.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Gorj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010, perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 în care salariaţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din aceeaşi lege, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa a II-a de muncă este asimilată stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă, fără a distinge în sensul că această asimilare ar privi numai parţial beneficiile prevăzute de lege pentru persoanele care au lucrat în condiţii speciale de muncă, astfel că această asimilare nu poate fi interpretată restrictiv şi, pe cale de consecinţă, refuzul aplicării dispoziţiilor art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010 este lipsit de justificare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, susţinând că soluţia primei instanţe este contrară dispoziţiilor legale în vigoare, în ceea ce priveşte majorarea punctajelor lunare cu 50%, prin aplicarea art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010.

În motivarea apelului, pârâta a învederat faptul că perioadele desfăşurate în grupele I şi a II-a de muncă, în activităţile prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, au fost asimilate în condiţii speciale de muncă, potrivit art. 30 alin. (4 4 ) din aceeaşi lege, însă la calculul perioadelor suplimentare, al majorărilor punctajelor lunare, precum şi la reducerea vârstei standard de pensionare se au în vedere următoarele: – reducerea vârstei standard de pensionare şi stagiul complet de cotizare sunt cele corespunzătoare condiţiilor speciale de muncă efectiv realizate [art. 56 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. d) şi alin. (3) lit. d), precum şi art. 56 2 din Legea nr. 263/2010]; – perioada suplimentară la vechimea în muncă şi majorările punctajelor lunare sunt corespunzătoare grupelor superioare de muncă efectiv realizate: 3 luni în grupa a II-a de muncă şi 6 luni în grupa I de muncă, după caz, 25% pentru grupa a II-a de muncă şi 50% pentru grupa I de muncă, conform art. 17 alin. (1) şi art. 100 din Legea nr. 263/2010.

Având în vedere soluţia dată cauzei în primă instanţă, precum şi criticile formulate prin declaraţia de apel, cele care pun în discuţie modalitatea de interpretare şi de aplicare a dispoziţiilor art. 30 alin. (4 4 ) raportat la art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, indiscutabil, soluţia pronunţată în calea de atac exercitată depinde, în principal, de lămurirea prealabilă a înţelesului acestei norme juridice. Aplicabilitatea sau inaplicabilitatea textului normativ anterior evocat, art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, va conduce la confirmarea/infirmarea soluţiei primei instanţe, din perspectiva motivelor de apel susţinute de pârâtă.

A fost demonstrată, aşadar, legătura necesară între dezlegarea acestui aspect, obiect al sesizării, şi soluţionarea cauzei pe fondul criticilor din apel.

Din perspectiva condiţiei referitoare la noutatea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, cu titlu preliminar, evidenţiem caracterul distinct al acestei condiţii în raport cu cerinţa ca asupra chestiunii de drept să nu fi statuat anterior Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În absenţa unor criterii legale de determinare a conţinutului acestei noţiuni, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în jurisprudenţa sa constantă (a se vedea Decizia nr. 4 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014), a statuat în sensul că cerinţa noutăţii este îndeplinită atunci când chestiunea de drept îşi are izvorul în reglementări nou-intrate în vigoare, cărora instanţele nu le-au dat încă o anumită interpretare şi aplicare la nivel jurisprudenţial ori dacă se impun anumite clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat faţă de unul anterior, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept mai vechi (a se vedea Decizia nr. 10 din 20 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 14 noiembrie 2014). În egală măsură, noutatea chestiunii de drept, în sensul art. 519 din Codul de procedură civilă, poate constitui şi atributul unei reglementări mai vechi, dar asupra căreia instanţa de judecată este chemată să se pronunţe în prezent, atunci când aplicarea frecventă a normei juridice vechi a devenit actuală, astfel că textele de lege supuse interpretării suscită, recent, în faţa instanţelor de judecată, o dificultate a aplicării lor şi creează premisele apariţiei unei practici neunitare la nivel naţional (a se vedea Decizia nr. 45 din 14 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 934 din 20 noiembrie 2019).

Aşadar, indiferent de faptul că suntem în prezenţa unei reglementări legislative nou-intrate în vigoare ori a uneia mai vechi, esenţial este ca problema de drept ce face obiectul sesizării să fie susceptibilă de a genera, în viitor, o practică judiciară neunitară; pe măsură ce chestiunea de drept primeşte o dezlegare din partea instanţelor, în urma unei interpretări concretizate într-o practică judiciară consacrată, fie ea şi una neunitară, însă substanţială, caracterul de noutate se pierde.

În aceşti parametri de evaluare a cerinţei noutăţii chestiunii de drept se observă că textul normativ a cărui interpretare a prilejuit formularea prezentei sesizări poate fi identificat în cuprinsul unui legi adoptate şi intrate în vigoare cu circa 13 ani în urmă, însă Legea nr. 263/2010, ulterior intrării ei în vigoare, a suferit numeroase completări şi modificări, iar norma vizată prin această trimitere preliminară a fost introdusă şi a devenit activă, în forma actuală, relativ recent, prin Legea nr. 74/2022.

Cât priveşte aplicarea acestei norme juridice, respectiv dificultatea aplicării prezente a acesteia, verificările efectuate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pun în evidenţă faptul că a fost identificată o jurisprudenţă neunitară exclusiv la nivelul Curţii de Apel Craiova, însă numărul cauzelor înregistrate pe rolul instanţelor arondate acestei curţi de apel, având un obiect similar, este unul semnificativ.

Rezultă că nu există o practică judiciară bine conturată, că nu a fost cristalizată o opinie majoritară, exprimată jurisprudenţial, astfel că scopul urmărit prin declanşarea procedurii pronunţării unei hotărâri prealabile, acela de a preveni o practică neunitară, poate fi atins.

În aceste circumstanţe se constată că este îndeplinită şi condiţia noutăţii chestiunii de drept, evaluată din perspectiva actualităţii acesteia, a aptitudinii de a crea, în viitor, o divergenţă jurisprudenţială. Evidenţierea unor puncte de vedere diferite, exprimate de instanţe în legătură cu problema de drept care face