3ra-800/17 — contestarea actului administrativ

prima instanță: R. Pascari dosarul nr. 3ra-800/17

instanța de apel: L. Popova, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

16 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Luiza Gafton, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea cu răspundere limitată „Orvento-Metall Trading Company”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere

limitată „Orvento-Metall Trading Company” împotriva Colegiului disciplinar al

executorilor judecătorești de pe lîngă Ministerul Justiției, intervenient accesoriu

executorul judecătoresc Anatolie Iancioglo cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Orvento-

Metall Trading Company” și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul

Chișinău din 30 septembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 29 iunie 2016, SRL „Orvento-Metall Trading Company” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Colegiului disciplinar al executorilor

judecătorești de pe lîngă Ministerul Justiției, intervenient accesoriu executorul

judecătoresc Anatolie Iancioglo cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, prin decizia Colegiului

disciplinar al executorilor judecătorești de pe lîngă Ministerul Justiției din 14 aprilie

2016 a fost respinsă ca neîntemeiată sesizarea directorului SRL „Orvento-Metall

Trading Company” depusă în privința executorului judecătoresc Anatolie Iancioglo.

Menționează că, în decizie, în partea constatatoare, au fost indicate

circumstanțele de fapt și de drept, invocate în sesizare, însă în motivare a fost

invocată doar necompetența Colegiului disciplinar legată de procedura de executare

și de încasare a onorariului executorului judecătoresc, alte argumente nefiind aduse.

Consideră că, simpla invocare a motivului de necompetență a

Colegiului disciplinar în examinarea sesizărilor ce țin de procedura de executare și

de încasare a onorariului executorului judecătoresc este incorectă și ilegală, întrucît

1

nu îndeplinește condițiile legale ce impun motivarea deciziei adoptate, iar acest fapt

duce la nulitatea deciziei adoptate.

Susține că, conform art. 4 din Codul deontologic, activitatea executorului

judecătoresc este guvernată de principiul respectării legilor, care obligă executorul

judecătoresc să-și îndeplinească atribuțiile în strictă conformitate cu prevederile

legale.

Afirmă că, orice acțiune ale executorului judecătoresc în exercitarea

atribuțiilor sale de serviciu urmează a fi executată în strictă conformitate cu legea,

iar orice deviere de la norma de drept constituie abatere disciplinară și urmează a fi

calificată și sancționată corespunzător.

Relevă că, emiterea de către executorul judecătoresc Anatolie Iancioglo a unei

încheieri, care a fost anulată de instanța de judecată ca fiind ilegală, constituie o

încălcare a principiului respectării legilor, o faptă care aduce atingere onoarei ori

bunelor moravuri; o încălcare a Codului deontologic și cel puțin o neglijență în

efectuarea lucrărilor legate de procedura de executare, iar toate aceste încălcări

constituie motiv întemeiat legal de tragere la răspundere disciplinară. Cu toate

acestea, Colegiul disciplinar nu a luat în considerare circumstanțele expuse și a

dispus respingerea nemotivată a sesizării SRL „Orvento-Metall Trading Company”.

Solicită anularea deciziei Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești

de pe lîngă Ministerul Justiției din 14 aprilie 2016 și obligarea acestuia de a emite o

decizie cu privire la sancționarea executorului judecătoresc Anatolie Iancioglo.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 30 septembrie 2016

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, art. 21 din Legea

nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătorești, în vigoare la momentul

apariției situației juridice din speță, indică expres cazurile în care executorul

judecătoresc poate fi tras la răspundere disciplinară, iar printre acestea lipsește vreo

prevedere, care ar indica posibilitatea tragerii executorului judecătoresc la

răspundere disciplinară pentru emiterea repetată a încheierilor de calculare a

cheltuielilor de executare.

De asemenea, prima instanță a reținut că, conform art. 22 alin. (1) din Legea

enunțată, în vigoare la momentul apariției situației juridice din speță, Colegiul

disciplinar al executorilor judecătorești de pe lîngă Ministerul Justiției este unicul

organ, ce are competențe de a constata și aplica sancțiuni disciplinare executorului

judecătoresc. Respectiv, instanța de judecată nu poate să-și aroge dreptul de a aplica

sancțiuni disciplinare executorilor judecătorești, dublând activitatea Colegiului

disciplinar al executorilor judecătorești.

Prin urmare, prima instanță a considerat că, la emiterea actului administrativ,

contestat de către reclamanta SRL „Orvento-Metall Trading Company”, Colegiul

disciplinar al executorilor judecătorești nu și-a încălcat competența, a respectat

procedura stabilită și prevederile legislației în vigoare.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2017 a fost respins apelul

declarat de către SRL „Orvento-Metall Trading Company” și menținută hotărârea

primei instanțe.

2

La data de 26 mai 2017, SRL „Orvento-Metall Trading Company” a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu

privire la admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe sunt neîntemeiate și ilegale, deoarece instanțele judecătorești nu au

constatat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, iar cele

importante pentru soluționarea cauzei, pe care instanțele judecătorești le-au

considerat constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice și suficiente, precum și

nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și au interpretat eronat legea.

Menționează că, instanțele judecătorești nu au luat în considerare prevederile

unui șir de articole ale legislației ce reglementează raporturile, ce urmează a fi

judecate.

Susține că, în decizia contestată sunt indicate succint constatările de fapt și de

drept invocate de SRL „Orvento-Metall Trading Company” în sesizare, însă nu este

adusă nici o motivare în sprijinul deciziei adoptate, iar nemotivarea deciziei este o

încălcare gravă a principiului egalității și echității justiției,

Afirmă că, din decizie nu este clar și nu se cunoaște din care motive au fost

respinse argumentele invocate de către SRL „Orvento-Metall Trading Company”, la

fel, nu au fost aduse careva argumente vis-a-vis de motivarea soluției adoptate de

către Colegiul disciplinar al executorilor judecătorești. Or, reieșind din conținutul

art. 23 alin. (8) din Legea privind executorii judecătorești, nemotivarea deciziei de

către Colegiul disciplinar al executorilor judecătorești atrage după sine sancțiunea

nulității de drept a acesteia.

Relevă că, reieșind din faptul că, orice acțiune a executorului judecătoresc în

exercitarea atribuțiilor sale de serviciu urmează a fi executată în strictă conformitate

cu legea, iar orice deviere de la norma de drept constituie abatere disciplinară și

urmează a fi calificată și sancționată corespunzător, Colegiul disciplinar intenționat

nu a luat în considerare toate aceste circumstanțe și a dispus respingerea nemotivată

a sesizării SRL „Orvento-Metall Trading Company” privind atragerea la răspundere

disciplinară a executorului judecătoresc Anatolie Iancioglo.

Mai relevă că, decizia Colegiului disciplina al executorilor judecătorești din

14 aprilie 2016 contravine prevederilor pct. 47 lit. e), f) și g) din Regulamentul de

activitate al Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești, aprobat prin ordinul

Ministerului Justiției nr. 75 din 09 martie 2011.

Invocă că, instanța de apel formal a respins apelul, întrucât soluția dată de

către aceasta nu diferă de soluția expusă de către prima instanță.

Declară că, instanța de apel a examinat dacă în acțiunile executorului

judecătoresc sunt întrunite elementele unei abateri disciplinare, în timp ce această

atribuție ține de competența Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești și nu

de competența instanței.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

3

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei rezultă că, recurenta a recepționat copia deciziei instanței de apel

la data de 29 martie 2017 și la data de 26 mai 2017, a depus cerere de recurs.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către SRL „Orvento-Metall

4

Trading Company” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Asito versus Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer versus

Germania, 22 martie 2016), pe când în recursul declarat de către SRL „Orvento-

Metall Trading Company”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către SRL „Orvento-Metall Trading Company” ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Orvento-Metall

Trading Company” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Luiza Gafton

Mariana Pitic

5