3rh-64/17 — contestarea actului administrativ

prima instanță: G. Zubati dosarul nr. 3rh-64/17 instanța de recurs: Iu. Sîrcu, S. Moldovan, M. Pitic Î N C H E I E R E 16 august 2017 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Luiza Gafton, Mariana Pitic examinând cererea de revizuire depusă de către Alexandru Mițcul, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Guvernul Republicii Moldova împotriva Curții de Conturi a Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 17 mai 2017, prin care a fost respins recursul declarat de către Alexandru Mițcul, c o n s t a t ă: La data de 30 ianuarie 2001, Guvernul Republicii Moldova a depus cerere de chemare în judecată împotriva Curții de Conturi a Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 26 octombrie 2000, Curtea de Conturi a Republicii Moldova a adoptat hotărârea nr.68, privind rezultatele controlului asupra respectării legislației în procesul privatizării întreprinderilor din sectorul electroenergetic, în care a concluzionat că contractul de vânzare-cumpărare a pachetelor de acțiuni SA „RED Centru”, SA „RED Sud” și SA „RED Chișinău” din data de 07 februarie 2000 către Compania „Union Fenosa Desarrollo y Accion Exterior” a fost încheiat cu încălcarea Legii cu privire la proiectul individual de privatizare a întreprinderilor din sectorul electroenergetic nr.233-XIV din 23 decembrie 1999, și anume, contrar Legii nr.63-XIV din 25 iulie 1998, nu a fost creată o comisie de concurs care urma să pregătească și să petreacă procesul de privatizare a obiectelor, fapt ce a dus la lezarea intereselor statului.

Menționează că, nu este de acord cu hotărârea Curții de Conturi a Republicii Moldova, deoarece privatizarea întreprinderilor vizate a fost efectuată în conformitate cu prevederile legale. Susține că, în scopul excluderii dublării atribuțiilor Guvernului a comasat Comisia instituită prin hotărârea nr.40 din 25 ianuarie 1999 și Comisia guvernamentală pentru supravegherea procesului de privatizare. Afirmă că, comisia a pregătit și petrecut concursul la care au participat, la etapa finală Compania „Union Fenosa” și „Luganscoblenergo”, fiind selectat prețul cel mai avantajos. 1 Invocă că, vânzarea rețelelor de 35 kw indicate în hotărârea contestată, nu au fost obiective incluse în procesul de privatizare dar, au constituit un act de vânzare- cumpărare între Compania „Union Fenosa” și ÎS „Moldtranselectro”, proprietarul rețelelor.

Solicită, anularea hotărârii Curții de Conturi a Republicii Moldova nr.68 din 26 octombrie 2000. Prin hotărârea Curții de Apel a Republicii Moldova din 27 decembrie 2001 a fost admisă acțiunea și anulată hotărârea Curții de Conturi a Republicii Moldova nr.68 din 26 decembrie 2000 privind rezultatele controlului asupra respectării legislației în procesul privatizării întreprinderilor din sectorul electroenergetic (f.d.196-197, Vol.I). Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 06 noiembrie 2002 a fost admis recursul ordinar al Curții de Conturi a Republicii Moldova, casată hotărârea Curții de Apel a Republicii Moldova din 27 decembrie 2001 și pronunțată o nouă hotărâre de respingere a acțiunii ca nefondată (f.d.220-224, Vol.I).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 18 decembrie 2002 a fost respinsă ca nefondată contestația în anulare declarată de către SA „Union Fenosa” (f.d.252, Vol.I). Prin hotărârea Curții Supreme de Justiție din 24 februarie 2003 a fost admis parțial recursul în anulare declarat de către Procurorul General al Republicii Moldova, casată decizia Curții Supreme de Justiție din 06 noiembrie 2002 și hotărârea Curții de Apel Chișinău din 27 decembrie 2001 cu remiterea cauzei spre rejudecare în aceeași instanță de fond (f.d.261-165, Vol.I). Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 25 iunie 2003 a fost strămutată cauza conform competenței la Curtea de Apel Chișinău (f.d.375, Vol.I).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2003 a fost admis renunțul la acțiune depus de către Guvernul Republicii Moldova, Departamentul Privatizării și Ministerul Energeticii, întărită tranzacția de împăcare pentru tranșarea litigiului și încetat procesul pe cauza dată (f.d.411-412, Vol.I).

La 27 martie 2017, Alexandru Mițcul a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2003, solicitând repunerea în termenul de declarare a recursului, admiterea recursului, casarea încheierii contestate și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii, recunoașterea faptelor că hotărârea Curții de Conturi nr.68 din 26 octombrie 2000 nu a fost executată, sesizarea Procurorului RM privind pornirea urmăririi penale a faptelor aducerii de pierderi Bugetului Național Public al RM dovedite prin hotărârea Curții de Conturi nr.68 din 26 octombrie 2000, sesizarea Inspecției Financiare a Ministerului Finanțelor pentru efectuarea unui control economico-financiar tematic în baza actelor primare și contabile ale SA „RED Centru”, SA „RED Sud” și SA „RED Chișinău”, sesizarea Centrului Național de Expertize Judiciare privind efectuarea expertizei la contractul nr.60 din 07 februarie 2000 privind stabilirea faptelor de neândeplinire a obligațiunilor contractate de către SA „Union Fenosa International” cu privire la investițiile capitale, sesizarea Oficiului teritorial Chișinău al Consiliului Național pentru Asistență Juridică Gratuită de Stat cu privire la desemnarea unui avocat din oficiu, care îi va apăra interesele.

În motivarea cererii de recurs Alexandru Mițcul a indicat că, prin contractul nr.60 din 07 februarie 2000 SA „Union Fenosa International” s-a obligat să investească în SA „RED Centru”, SA „RED Sud” și SA „RED Chișinău” peste 250 2 mil. dolari SUA, obligație ce nu a îndeplinit-o nici până azi, iar el ca consumator de energie electrică a avut de suferit în urma ilegalităților stabilite prin hotărârea Curții de Conturi a RM nr.68 din 26 octombrie 2000, care nu este executată până la ziua de azi. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 17 mai 2017, a fost respins recursul declarat de către Alexandru Mițcul. La data de 13 iunie 2017, Alexandru Mițcul a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 17 mai 2017, solicitând admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei contestate, admiterea ca parte la proces, conexarea dosarelor 2rhc-46/17 cu dosarul nr. 3r-46/17 și rejudecarea fondurilor acțiunilor conexate.

La data de 26 iunie 2017, în adresa intimaților Guvernul RM, Curtea de Conturi a RM, ÎS „Moldelectrica”, Procuratura Generală a RM și ÎCS „RED Union Fenesa” SA a fost expediată copiile cererii de revizuire depusă de către Alexandru Mițcul, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii a referințelor. Intimații nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus referință în termenul stabilit. Studiind materialele dosarului și verificând argumentele invocate în cererea de revizuire, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire neîntemeiată și care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 453, alin. (1), lit. a) Codul de procedură civilă, după ce examinează cererea de revizuire, instanța emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art. 451, alin. (1) Codul de procedură civilă, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le confirmă. În conformitate cu art. 447 lit. a) și b) Codul de procedură civilă, sunt în drept să depună cerere de revizuire, părțile și alți participanți la proces, persoanele care nu au participat la proces, dar care sunt lezate în drepturi prin hotărârea, încheierea sau decizia judecătorească.

Argumentele revizuientului privind lezarea dreptului său în calitate de consumator nu poate fi reținut. Or, Alexandru Mițcul nu este subiect al raportului juridic material litigios și respectiv, prin hotărârea supusă revizuirii, acestuia din urmă nu i-au fost încălcate careva drepturi. Mai mult decât atât, revizuientul Alexandru Mițcul a reiterat circumstanțele de fapt și de drept, care se referă la fondul cauzei și care deja au constituit obiectul examinării. Motivele revizuirii sunt prevăzute limitativ de art. 449 Cod de procedură civilă.

Astfel, revizuirea se declară în cazul în care: a) s-a constatat, prin sentință penală irevocabilă, comiterea unei infracțiuni în legătură cu pricina care se judecă, b) au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii, c) instanța a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces, e) s-a anulat ori s-a modificat hotărârea, sentința sau decizia instanței judecătorești care au servit drept temei pentru emiterea hotărârii sau deciziei 3 a căror revizuire se cere, e) a fost aplicată o lege declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională și la judecarea cauzei a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, iar instanța de judecată sau Curtea Supremă de Justiție a respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale sau din hotărârea Curții Constituționale rezultă că prin aceasta s-a încălcat un drept garantat de Constituție sau de tratatele internaționale în domeniul drepturilor omului, g) Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova a inițiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva Republicii Moldova,

h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărâre, fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declarație, o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale care poate fi remediată, cel puțin parțial, prin anularea hotărârii pronunțate de o instanță de judecată națională. Din dispozițiile legale supra citate urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare și nu reformare prin intermediul căreia se poate obține anularea unei hotărâri judecătorești irevocabile și reânnoirea judecății în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 Cod de procedură civilă.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că revizuentul Alexandru Mițcul în cererea de revizuire nu a invocat nici unul din temeiurile prevăzute în art. 449 Cod de procedură civilă, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii. Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine și principiului securității raporturilor juridice, care presupune respectul față de principiul lucrului judecat și ar constitui o violare a art.6 §1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia și Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorității lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii întru obținerea unei reexaminări și unei noi soluții în cauză. Competența de revizuire a instanțelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanțare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanțe cu caracterele substanțiale și obligatorii. Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că în cererea de revizuire nu este indicat nici unul din temeiurile prevăzute de art. 449 Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

4 În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e : Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Alexandru Mițcul împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 17 mai 2017 în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Guvernul Republicii Moldova împotriva Curții de Conturi a Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Luiza Gafton Mariana Pitic 5