3ra-828/17 — cu privire la contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului material și moral

3ra-828/17 — cu privire la contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: Gh. Comerzan dosarul nr. 3ra-828/17

instanța de apel: S. Procopciuc, A. Garbuz, E. Grumeza

ÎNCHEIERE

2 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valentina Clevadî

Judecătorii Iuliana Oprea

Ala Cobăneanu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Societatea Comercială „Linavan” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată

de avocatul Ghenadie Odobescu

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății Comerciale

„Linavan” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Briceni cu

privire la contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului material și

moral

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 21 februarie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea Comercială „Linavan” Societate cu

Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu și menținută

hotărârea Judecătoriei Briceni din 17 august 2016, prin care acțiunea a fost

respinsă

constată:

La 15 martie 2016, SC „Linavan” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Biroului Vamal Briceni cu privire la contestarea actului

administrativ, repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii a invocat că la 28 ianuarie 2016, SC „Linavan” SRL

pentru trecerea frontierei a mărfii deținea pachetul de documente format din

contractul de vânzare-cumpărare nr. 1/2016 din 4 ianuarie 2016, scrisoarea de

trăsură internațională prevăzută de Convenția vamală privind transportul

internațional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR (Convenția TIR) din

14 noiembrie 1975 de la Geneva și Hotărârea Guvernului nr. 1086 din

25 noiembrie 1997 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de

aplicare a Convenției vamale relativ la transportul internațional de mărfuri sub

acoperirea carnetului TIR (Convenția TIR, 1975), factura comercială (invoice) nr.

1

3 din 26 ianuarie 2016, declarația privind valoarea în vamă a mărfii din

28 ianuarie 2016, declarația vamală a țării de export 805110001/2016/000131 din

27 ianuarie 2016, declarația electronică 805110001/6/000131 din 27 ianuarie 2016,

contractul de vânzare-cumpărare specificație nr. 3 din 26 ianuarie 2016, certificatul

de origine a mărfii din 27 ianuarie 2016, permis de carantină pentru importul

(tranzit) product din 18 decembrie 2015, certificatul cheltuielilor de transport din

28 ianuarie 2016, actul de control fitosanitar a materialelor și a mijlocului de

transport din 27 ianuarie 2016.

Menționează că SC „Linavan” SRL având calitatea de cumpărător al

produsului lemnos, prezentându-se la Biroul Vamal Briceni cu încărcăturile

lemnoase, prezentând inițial declarația DVV-1 a valorii în vamă a mărfii însoțită de

actele enumerate mai sus, a adeverit corectitudinea declarației vamale, astfel,

consideră că Biroul Vamal Briceni urma să calculeze valoarea în vamă a mărfii

după metoda 1 din Legea cu privire la tariful vamal.

Indică că ulterior, colaboratorul vamal Diana Corolevschi verificând

corectitudinea declarației DVV-1 a motivat că documentele prezentate nu sunt

suficiente pentru calcularea valorii în vamă a mărfii și că mai sunt necesare careva

acte suplimentare pe care aceasta urma să le indice într-un document separat

conform prevederilor art. 7 din Legea cu privire la tariful vamal, însă acest fapt nu

a fost făcut, ceea ce constituie o încălcare a legislației vamale.

Relevă că perioada de solicitare a actelor se acordă prin prisma termenului

prevăzut de art. 199 Cod vamal (5 zile), termen pe care l-a respectat, însă nu

cunoaște din care motive termenul dat în cererea de prezentare a documentelor

suplimentare în cazul dat lipsește.

Evidențiază că SC „Linavan” SRL a intrat în vamă la data de

28 ianuarie 2016, completând declarația tipizată DVV-1 și tot la această dată a

prezentat Biroului Vamal Briceni documentele solicitate și completând la insistența

colaboratorului vamal declarația tipizată DVV-2, consideră că SC „Linavan” SRL

nu a omis termenul de prezentare a actelor solicitate de organul vamal.

Subliniază că rezultând din documentele prezentate de declarantul

SC „Linavan” SRL privind devamarea mărfii, Biroul Vamal Briceni la

determinarea valorii în vamă a mărfii urma să aplice prevederile art. 10 alin. (1)

lit. a) din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997 cu

stabilirea plății vamale în dependență de costul declarat de declarant.

Indică că în rubrica „Mențiunile biroului vamal” nu sunt indicate

argumentele/motivele aplicării metodei 6 aleasă de către organul vamal, pe când

pct. 7 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 7 din

11 noiembrie 2013 de actualizare a Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție

nr. 4 din 24 decembrie 2010 cu privire la practica examinării în contencios

administrativ a litigiilor legate de aplicarea legislației vamale, stipulează că în

cazul în care organul vamal nu va accepta valoarea în vamă anunțată de către

declarant, în rubricile „Mențiunile biroului vamal” ale DVV sau pe versoul

2

acesteia, se va înscrie motivul neacceptării valorii anunțate și aplicarea consecutivă

a metodelor de evaluare.

Remarcă că administrația Biroului Vamal Briceni nu a ținut cont de ordinul

Serviciului Vamal al RM nr. 01-0 cu privire la lista actelor necesare la efectuarea

controlului documentar din 4 ianuarie 2016, prin ce a încălcat legislația în vigoare.

Explică că potrivit pct. 291 din Hotărârea Guvernului nr. 1140 din

02 noiembrie 2005, declarația vamală se depune la organele vamale fiind însoțită

de actele care confirmă datele înscrise în declarație, dar minimum de următoarele

acte obligatorii și anume factura, documentele de transport, actele permisive,

necesare pentru acordarea liberului de vamă.

Evidențiază că acest set necesar și suficient pentru calcularea valorii în vamă

a mărfii după metoda 1, au fost prezentate de către SC „Linavan” SRL, cât și

actele suplimentare, cu toate acestea i s-a refuzat neîntemeiat și neargumentat de a

fi calculată valoarea în vamă a mărfii după metoda 1.

Cu referire la pct. 12 din Instrucțiunea cu privire la procedura verificării

corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfurilor importate, anexă la ordinul

Serviciului Vamal nr. 55 din 12 februarie 2014, remarcă că în situația în care

colaboratorul vamal acceptă valoarea în vamă a mărfurilor confirmată prin acte

obligatorii și suplimentare, însă întemeiat suspectă o subevaluare a tranzacției de

import, acesta întocmește un raport semnat de șeful secției SVVVCM către șeful

SVV cu sesizarea tranzacției de import perfectate și a temeiului suspiciunii.

Raportul se va însoți de copia declarației vamale de import și a actelor care au stat

la baza confirmării valorii în vamă, dar nici această obligație colaboratorul vamal

nu a respectat-o.

Indică că în conformitate cu pct. 22 din aceeași instrucțiune, colaboratorul

vamal înscrie în rubricile „Mențiunile biroului vamal” ale DVV sau pe versoul

acesteia motivul neacceptării valorii enunțate și aplicarea consecutivă a metodelor

de evaluare.

Notează că nu este de acordul cu mărimea plăților vamale calculate după

metoda 6 din Legea cu privire la tariful vamal de către Biroul Vamal Briceni și

consideră că calculul plăților vamale încasate excedentar în sumă totală de

5169,09 lei din marfa importată în valoare de 1600 USD, echivalentul a 33037,44

lei, contravine prevederilor Codului Vamal și Legii cu privire la tariful vamal

nr. 1380 din 20 noiembrie 1997.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 61, 19 alin. (1), 25 Cod

vamal, art. 14 alin. (1)-(2) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000, art. 288-289, 297 Cod vamal, art. 166-167 CPC, art. 11 lit. g),

14 alin. (1) și (2), 15, 1416 alin. (1) și (2), 1422 alin. (1), 1423 alin. (1) și (2) Cod

civil.

Solicită admiterea acțiunii, anularea declarației în detaliu (actului de

inspecție) din 28 ianuarie 2016 emis de către Biroul Vamal Briceni, în cazul

importării mărfii lemnoase de către SC „Linavan” SRL (CMR seria AC

nr. 0116550), anularea declarației vamale DV-2 și a declarației privind valoarea în

3

vamă a mărfurilor (tipizată DVV-2) cu mențiunea declarației vamale DV-1 și a

declarației vamale în varianta inițială (tipizată DVV-1), obligarea Biroului Vamal

Briceni de a revizui modul de calculare a plăților vamale pentru marfa lemnoasă

importată de către SC „Linavan” SRL la data de 28 ianuarie 2016 potrivit metodei

1 (art. 11 – metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției,

respectiv în baza prețului efectiv plătit sau de plătit) din Legea cu privire la tariful

vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, încasarea de la Biroul Vamal Briceni a

sumei de 5169,09 lei cu titlu de taxă vamală, încasată excedentar la data de

28 ianuarie 2016 de către Biroul Vamal Briceni de la declarantul

SC „Linavan” SRL conform declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor

importate în valoare de 1600 USD, a sumei de 5000 lei ca echivalent bănesc pentru

reparația prejudiciului nepatrimonial și sumei de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică.

Prin hotărârea Judecătoriei Briceni din 17 august 2016, acțiunea a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 21 februarie 2017, a fost respins apelul

declarat de SC „Linavan” SRL, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu și

menținută hotărârea Judecătoriei Briceni din 17 august 2016.

La 3 mai 2017, prin intermediul Oficiului Poștal, SC „Linavan” SRL,

reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Bălți din 21 februarie 2017, prin care a solicitat admiterea acestuia,

casarea integrală a deciziei recurate, cu emiterea unei noi decizii de admitere

integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a aplicat eronat normele

de drept material și anume nu a aplicat corect legislația vamală.

Indică că la examinarea unor astfel de categorii de litigii, instanța de

judecată urma să stabilească dacă actul de inspecție contestat a fost emis cu

respectarea cumulativă a condițiilor imperative prevăzute de art. 1811 Cod vamal,

în redacția de până la 1 ianuarie 2014 și anume dacă importul a fost realizat pe

baza unor informații inexacte sau incomplete și dacă organul vamal deține

informații noi care vin să confirme faptul dat. În caz contrar, urmează să constate

ilegalitatea actului de inspecție emis, cu restituirea drepturilor de import calculate

suplimentar.

Obiectează că instanța de apel nu a verificat chestiunile invocate supra, dar a

transcris argumentele organului vamal și și-a argumentat poziția prin faptul că

declarantul nu a prezentat actele suplimentare solicitate de organul vamal.

Relevă că în cadrul ședințelor de judecată atât instanța de apel, cât și prima

instanță au invocat că la data de 28 ianuarie 2016, SC „Linavan” SRL pentru

trecerea frontierei a mărfii deținea pachetul de documente care sunt obligatorii

potrivit Ordinului Serviciului Vamal nr. 01-1 din 4 ianuarie 2016 cu privire la lista

actelor necesare la efectuarea controlului documentar, conform căruia este

aprobată Lista actelor necesare la efectuarea controlului și notele explicative,

4

executarea căruia s-a pus în sarcina șefilor birourilor vamale, ținut sub controlul

Departamentului venituri și control vamal.

Remarcă că declarantul a prezentat documentele suplimentare pentru a

exclude situația calculării valorii în vamă a mărfii după o altă metodă, în afară de

metoda 1, însă colaboratorii vamali neîntemeiat au considerat imposibilă calcularea

valorii în vamă a mărfii după metoda 1.

Menționează că Biroul Vamal Briceni efectuând vămuirea lotului de marfă,

verificând corectitudinea determinării de către declarant a valorii în vamă a aplicat

eronat și din motive neînțelese o altă metodă, în afară de cea stipulată la art. 11 din

Legea cu privire la tariful vamal.

Consideră că instanța de apel în contradictoriu a menționat că din

documentele prezentate de către declarant nu rezultă a fi indicat costul mărfii și în

aliniatul următor a reținut că prețul mărfii rezultă din contractul încheiat între

vânzător și cumpărător.

Consideră neîntemeiată concluzia instanței de apel că anume în specificația

nr. 3 din 26 ianuarie 2016 nu este indicat prețul mărfii, or, acesta nu este

documentul în care trebuie să fie indicat prețul mărfii, astfel invocă că din

informația plasată de Serviciul Vamal pe pagina de internet

(http://dcfta.md/proceduri-vamale) se menționează faptul că prețul mărfii importate

este inclus fie în contractul de vânzare-cumpărare, fie în factura comercială

(invoice) și că un asemenea contract de vânzare-cumpărare a fost anexat la

materialele cauzei.

La fel, consideră eronată concluzia instanței de apel precum că

SC „Linavan” SRL în ultima perioadă a importat mărfuri asemănătoare la un preț

mai major.

În acest sens explică că în luna aprilie 2017 SC „Linavan” SRL a fost

supusă reverificării și anume au fost reverificate declarațiile vamale acceptate după

metoda 1 pentru anii 2013-2016, astfel, invocă că declarantul nu a importat mărfuri

asemănătoare la un preț mai major.

Obiectează că instanța de apel nu s-a expus cu privire la toate argumentele

SC „Linavan” SRL.

La 7 iulie 2017, Biroul Vamal Nord a depus referință, prin care a solicitat de

a considera inadmisibil recursul declarat de SC „Linavan” SRL, reprezentată de

avocatul Ghenadie Odobescu.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 4 aprilie 2017, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 143 vol. II) și care a fost recepționată de către recurentă la data de

07 aprilie 2017, ceea ce se atestă prin avizul de recepție anexat la materialele

cauzei (f. d. 144 vol. II).

5

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 21 februarie 2017, în

termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SC „Linavan” SRL,

reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de SC „Linavan” SRL, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

6

considera recursul declarat de SC „Linavan” SRL, reprezentată de avocatul

Ghenadie Odobescu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Societatea Comercială „Linavan” Societate cu

Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valentina Clevadî

Judecătorii Iuliana Oprea

Ala Cobăneanu

7