2ra-1342/17 — încasarea indemnizației, repararea prejudiciului moral, încasarea prejudiciului material, a cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea indemnizaţiei, repararea prejudiciului moral, încasarea prejudiciului material, a cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1342/17 — încasarea indemnizației, repararea prejudiciului moral, încasarea prejudiciului material, a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău Dosarul nr. 2ra-1342/17
Judecător: E. Cojocari
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău
Judecători: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu
Î N C H E I E R E
02 august 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Valentina Clevadî
Judecătorii Ala Cobăneanu, Ion Druță
examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursurilor declarate de
către:
- Societate pe Acțiuni „Orhei-Vit”,
- Ocinschi Nicolae prin intermediul reprezentantului, avocatului Alexandru
Bot,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ocinschi Nicolae
împotriva Societății pe Acțiuni „Orhei-Vit” privind achitarea indemnizației unice,
repararea prejudiciului moral, încasarea venitului ratat, compensației și a
cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2017, prin care a
fost admis apelul declarat de avocatul Alexandru Bot în interesele lui Ocinschi
Nicolae, a fost casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 07
decembrie 2016 și emisă o nouă hotărâre,
c o n s t a t ă:
La data de 13 iulie 2015 Ocinschi Nicolae a depus cerere de chemare în
judecată împotriva SA „Orhei-Vit” privind achitarea indemnizației unice în
mărime de 49 500 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei,
încasarea compensației lunare viagere în mărime de 353,63 lei, a compensației
neplătite în mărime de 12 730, 68 lei și a cheltuielilor de judecată (f.d.4-10).
Ulterior reprezentantul reclamantului și-a concretizat cerințele solicitând achitarea
indemnizației unice în mărime de 49 500 lei, repararea prejudiciului moral în
mărime de 50 000 lei, încasarea compensației lunare viagere în mărime de 338,05
lei, a compensației neplătite în mărime de 12 169, 80 lei și a cheltuielilor de
judecată (f.d.50-53).
În motivarea acțiunii reprezentantul reclamantului a invocat că la data de 26
martie 2011 la filiala Orhei a SA. „Orhei-Vit” s-a produs accidentul de muncă, iar
în urma cercetării accidentului de muncă prin procesul verbal de cercetare a
accidentului de muncă din 10.05.2011 în pct.8 s-au constatat persoanele vinovate
de producerea accidentului de muncă și anume Topal Victor și Coadă Ion.
Invocă, că la data de 19 iunie 2015, pârâtul a recepționat cererea de plată a
indemnizației unice, repararea prejudiciului moral, compensarea prejudiciului
cauzat sănătății în forma unor rate lunare din venitul ratat în dependență de
procentul de pierdere a capacității profesionale de muncă, încasarea datoriei
formate pe 36 de luni, restituirea cheltuielilor pentru asistență juridică, refuzând
satisfacerea benevolă a cererii, ceea ce 1-a determinat să se adreseze în instanța
de judecată.
Susține, că conform certificatului privind păstrarea capacității de muncă,
eliberat de unica autoritate competentă în domeniul dat, Consiliul Național pentru
determinarea dizabilității și capacității de muncă, i s-a constatat pierderea
capacității de muncă în proporție de 15 % drept urmare a accidentului de muncă.
Specifică, că prin Hotărârea de Guvern nr.968 din 18.10.2010 s-a stabilit
salariul mediu pe economie pe tară în sumă de 3 300 lei, astfel 15% pierdute de
capacitate de muncă x 3 300 lei = 49 500 lei, suma indemnizației unice prevăzute
de Legea securității și sănătății în muncă nr.186. Precizează, că suma de 49 500
de lei, indemnizația unică care o datorează, pârâtul nu vrea să o achite.
Remarcă, că în urma accidentului de muncă produs din vinovăția a 100% a
întreprinderii, reclamantul până la moment suferă fizic și a rămas cu schele pe
viață care nu îi permit să se angajeze la muncă încă din anul când a suferit
accidentul de muncă, având în vedere că când depune puțin efort la piciorul drept
acesta se inflamează cauzându-i dureri insuportabile, specificând că și calitatea
vieții s-a înrăutățit deoarece mobilitatea a scăzut.
Indică, că pârâtul are un comportament grosolan ori anume din cauza
acestuia, reclamantul a rămas cu probleme de sănătate pe viață, accidentul
producându-se în anul 2011 și până la momentul de față nu s-a reabilitat complet,
or ultimul refuză categoric despăgubirea reclamantului, prin ce intensifică
prejudicierea sa morală ori reiese că dumnealor consideră că este corect ca omul
să rămână cu schele pe viață din vinovăția angajatorului deși anterior era sănătos
și pentru aceasta să îl despăgubească doar cu 4 concedii medicale a câte 760 de
lei, 693 lei, 2 566 lei și 2 774 lei, patru luni în care s-a tratat.
Mai indică reclamantul, că anterior nu a lucrat 12 luni, dacă accidentul a
avut loc pe data de 26 martie 2011 fapt ce denotă că perioada de decontare va fi
11 luni calculate în urma lunii martie 2011 conform extrasului din contul salarial,
salariul total pe 11 luni este 24 790,96/11 = 2253,72 salariul mediu, iar 15% suma
de 338 lei 05 bani suma care pârâtul este obligat să achite lunar în mod viager
drept compensație a prejudiciului cauzat sănătății în forma unor rate lunare din
venitul ratat în dependență de procesul de pierdere a capacității de muncă.
Specifică, că caracterul plății viagere este confirmat și prin Avizul
consultativ al Plenului Curții Supreme de Justiție privind aplicarea legislației la
soluționarea litigiilor cu privire la repararea prejudiciului material cauzat
angajaților în urma mutilării sau a altor vătămări ale sănătății în timpul exercitării
obligațiunilor de serviciu nr. 4ac-5/14. Reclamantul consideră că este în drept să
solicite datoria formată doar pe 36 luni adică 3 ani calculându-se suma lunară de
338,05 x 36 = 12 169 lei 80 bani.
Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 07 decembrie 2016,
a fost respinsă cererea de chemare în judecată a lui Ocinschi Nicolae (f.d.128,
f.d.133-136).
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2017 (f.d.165, f.d.166-
f.d.174) s-a admis apelul declarat de avocatul Alexandru Bot în interesele lui
Ocinschi Nicolae. S-a casat hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 07
decembrie 2016 în cauza civilă la cererea de chemare în judecată intentată de
Ocinschi Nicolae împotriva SA „Orhei-Vit” privind achitarea indemnizației
unice, repararea prejudiciului moral, încasarea venitului ratat, a compensației și a
cheltuielilor de judecată. S-a emis o hotărâre nouă, prin care:
-S-a admis parțial chemare în judecată intentată de Ocinschi Nicolae
împotriva SA „Orhei-Vit” privind achitarea indemnizației unice, repararea
prejudiciului moral, încasarea venitului ratat, a compensației și a cheltuielilor de
judecată;
-S-a încasat de la SA „Orhei-Vit” în beneficiul lui Ocinschi Nicolae
indemnizația unică pentru accidentul de muncă în mărime de 16 500 lei;
-Sa obligat SA „Orhei-Vit” să-i achite lunar lui Ocinschi Nicolae
compensația viageră în mărime de 112,68 lei;
-Se-a obligat SA „Orhei-Vit” să-i achite în beneficiul lui Ocinschi Nicolae
compensația viageră calculată pentru 36 luni anterioare în mărime de 4 056,70 lei;
-S-a încasat din contul SA „Orhei-Vit” în beneficiul lui Ocinschi Nicolae
prejudiciul moral în mărime de 5 000 lei;
-În rest cerințele s-au respins ca neîntemeiate.
Nefiind de acord cu decizia menționată, la 15 mai 2017 în termenul prevăzut
de lege, SA „Orhei-Vit” a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea
deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2017 cu menținerea hotărârii
Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 07 decembrie 2016.
În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate
pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că
instanța de apel nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au
importanță pentru soluționarea cauzei, a apreciat arbitrar probele, nu a aplicat
legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat eronat normele de drept material, a
încălcat normele de drept procedural.
Nefiind de acord cu decizia menționată, la 06 iunie 2017 în termenul
prevăzut de lege Ocinschi Nicolae prin intermediul reprezentantului, avocatului
Alexandru Bot a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea parțială
a deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2017 cu modificarea acesteia în
partea încasării indemnizației unice pentru accident de muncă și a prejudiciului
moral, după cum urmează: să fie încasat de la SA „Orhei-Vit” suma de 27 044 lei
64 bani – suma indemnizației unice pentru accident de muncă, suma de 50 000 lei
cu titlu de prejudiciul moral și 5 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență
juridică acordată.
În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate
pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul Ocinschi
Nicolae a indicat că instanța de apel a interpretat eronat normele de drept
material.
La 07 iulie 2017 intimatul SA „Orhei-Vit” a prezentat referință pe marginea
recursului declarat de Ocinschi Nicolae, solicitând declararea acestuia
inadmisibil.
Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și
de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că
recursurile sunt inadmisibile din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la
proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de
drept procedural.
Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în
care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau
procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în
cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Societate pe
Acțiuni „Orhei-Vit” și de Ocinschi Nicolae prin intermediul reprezentantului,
avocatului Alexandru Bot nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432
alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurenții nu au invocat nici un temei care ar indica la
ilegalitatea deciziei contestate, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului
cauzei.
Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a actului
judecătoresc recurat.
Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a
probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau
alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma
probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432
alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub
aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod
arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor
stabilite în art. 130 CPC. Din recursurile declarate nu rezultă argumentul privind
încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să
posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele
recursurilor, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării
cauzei, care au fost apreciate corespunzător.
În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursurile declarate de Societate pe Acțiuni „Orhei-Vit” și de Ocinschi
Nicolae prin intermediul reprezentantului, avocatului Alexandru Bot ca fiind
inadmisibile.
În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție,
d i s p u n e:
Recursurile declarate de Societate pe Acțiuni „Orhei-Vit” și de Ocinschi
Nicolae prin intermediul reprezentantului, avocatului Alexandru Bot se consideră
inadmisibile.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Valentina Clevadî
Judecătorii Ala Cobăneanu
Ion Druță