2ra-1390/17 — Constatarea ancalcarii dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale. Repararea prejudiciului

prima instanță: L. Pruteanu dosarul nr.2ra-1390/17

instanța de apel: Iu. Cimpoi, A. Minciuna, A. Panov

Î N C H E I E R E

26 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Istrate Anatolie

și Istrate Angela împotriva Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova și

Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale și repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 19 august 2016,

c o n s t a t ă :

La data de 20 mai 2016 Istrate Anatolie și Istrate Angela au înaintat cerere de

chemare în judecată împotriva Ministerului Finanțelor al RM și Ministerului

Justiției al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei penale și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii Istrate Anatolie și Istrate Angela au invocat că prin

încheierea executorului judecătoresc Mocanu Svetlana din 16 decembrie 2011, i-a

fost transmis în proprietate bunul imobil situat în orașul Ialoveni, str. Alexandru cel

Bun 96, în scopul compensării prejudiciului cauzat sănătății de către Ionaș Andrei și

întreprinderea condusă de acesta în anul 2003.

Menționează că Istrate Angela a compensat diferența costului imobilului

transmis în sumă de 237 781,21 lei, însă după înregistrarea dreptului de proprietate

asupra bunului imobil respectiv, din partea lui Ionaș Andrei au început agresiuni

violente și acte de huliganism.

Astfel, la 11 ianuarie 2012 Ionaș Andrei a agresat-o fizic pe Istrate Angela,

numind-o cu cuvinte injurioase, iar în rezultat Procuratura Ialoveni a dispus

intentarea proceselor penale în baza art. 287 alin. (2) și (3) Cod penale, atribuindu-i

lui Ionaș Andrei calitatea de învinuit.

La 29 februarie 2012 cauza penală a fost remisă spre examinare Judecătoriei

Ialoveni, iar ulterior în baza cererii părților vătămate, Curtea Supremă de Justiție a

dispus strămutarea cauzei de la Judecătoria Ialoveni la Judecătoria Centru

municipiul Chișinău.

La fel, a reiterat că prima instanță nu a întreprins măsurile necesare privind

examinarea cauzei în termeni rezonabili.

Astfel, la data de 26 martie 2015 a fost pronunțată sentința Judecătoriei

Centru municipiul Chișinău, prin care Ionaș Andrei a fost recunoscut culpabil de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2015, au fost admise

apelurile declarate de către parte procuror și părțile vătămate fiind casată sentința

Judecătoriei Centru municipiului Chișinău și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Ionaș Andrei a fost recunoscut

culpabil de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal cu

stabilirea în baza acestei legi a unei pedepse sub formă de 4 ani de privațiune de

libertate cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de 4 ani.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 12 mai 2016, au fost respinse ca

inadmisibile recursurile declarate de Ionaș Andrei și apărătorul său.

Consideră că examinarea cauzei penale de către instanțele de judecată pe

parcursul a 4 ani și 3 luni este o eroare judiciară în care statul este angajat

răspunderii pentru prejudiciul cauzat.

Prin urmare, reține că instanțele judecătorești au examinat cauza penală din 03

ianuarie 2012 până la 12 iunie 2016 cu depășirea vădită a termenului rezonabil.

Or, sunt de părerea că instanțele judecătorești nu au manifestat eforturi pentru

a accelera procedurile în toată măsura posibilităților care joacă un rol important în

respectarea garanțiilor oferite de art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În consecință, reiterează că tergiversarea examinării cauzei penale fără temei

justificat din partea instanțelor de judecată le-a cauzat suferințe morale, pe care le

estimează la suma de 20 000 lei pentru fiecare.

Solicită, Istrate Anatolie și Istrate Angela constatarea încălcării dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei penale privind condamnarea lui Ionaș Andrei

în baza art. 287 alin. (3) Cod penal și repararea prejudiciului moral în mărime de 20

000 lei pentru fiecare.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 19 august 2016,

acțiunea a fost admisă parțial fiind constatată încălcarea dreptului lui Istrate

Anatolie și Istrate Angela la judecarea în termen rezonabil a acțiunii civile înaintate

în cadrul examinării cauzei penale de învinuire a lui Ionaș Andrei în baza art. 287

alin. (3) Cod penal, înregistrată la Judecătoria Centru municipiul Chișinău la data de

23 martie 2012, sentința definitivă și irevocabilă la data de 13 aprilie 2016 și încasat

de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul lui Istrate

Anatolie și Istrate Angela a prejudiciului material cauzat în mărime de 5 000 lei

pentru fiecare, în rest, acțiunea a fost respinsă.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 06 septembrie 2016,

s-a corectat eroarea mecanică strecurată în hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău (dispozitiv), pronunțată la data de 19 august 2016 și hotărârea redactată din

06 septembrie 2016, prin înlocuirea sintagmei „Se încasează de la bugetul de stat

prin intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul lui Istrate Anatolie și Istrate

Angela a prejudiciului material cauzat în mărime de 5 000 lei pentru fiecare” cu

sintagma „Se încasează de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției

în beneficiul lui Istrate Anatolie și Istrate Angela a prejudiciului moral cauzat în

mărime de 5 000 lei pentru fiecare.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2017, a fost respins

apelul declarat de către Ministerul Justiției și menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare cu referire la

circumstanțele cauzei a reținut că examinarea acțiunii civile înaintate în cadrul

examinării cauzei penale de învinuire a lui Ionaș Andrei de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal a durat 3 ani, 04 luni și 8 zile.

Subsecvent, ținând cont de complexitatea cauzei și comportamentul

participanților la proces, conduita instanței de judecată și a autorităților relevante,

importanța procesului pentru cel interesat, instanțele au concluzionat că intimaților le-

a fost violat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei prevăzut de art. 6 § 1 al

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, precum și de Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de

către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești.

În context, invocând prevederile art. art. 1 alin. (2), (3) și (6S și art. 5 al Legii

privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești instanțele au considerat necesar de a încasa de la

bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al RM în beneficiul lui Istrate

Anatolie și Istrate Angela prejudiciul moral cauzat în mărime de 5 000 lei pentru

fiecare, sumă care în opinia instanțelor este una echitabilă, reală și care corespunde

suferințelor cauzate prin tergiversarea judecării acțiunii civile înaintate în cadrul

examinării cauzei penale de învinuire a lui Ionaș Andrei în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal.

La data de 30 mai 2017, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea

înaintată de Istrate Anatolie și Istrate Angela să fie respinsă.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel la examinarea cauzei, a

aplicat eronat normele de drept material.

De asemenea, a invocat faptul că instanța de apel doar parțial a apreciat

raportul motivat prezentat de către Judecătoria Centru municipiul Chișinău, în

condițiile în care din conținutul acestuia se reține că judecarea litigiului nu s-a datorat

nemijlocit comportamentului instanței de judecată, ci în cea mai mare parte

comportamentului participanților la proces și a reprezentanților acestora.

La fel, a reiterat că la emiterea deciziei contestate, instanța de apel a apreciat în

mod arbitrar poziția participanților la proces și a dat dovadă de o examinare

superficială a criteriilor de examinare superficială a criteriilor de apreciere a duratei

procedurilor, cum sunt: complexitatea cauzei, comportamentul părților și miza

(interesul) pentru reclamant.

Prin urmare, menționează că instanța de apel nu a luat în considerație și acel

aspect privind importanța unificării practicii judiciare a instanțelor naționale la

acordarea despăgubirilor morale în cazuri similare celor indicate.

În acest sens menționează că cuantumul acordat cu titlu de prejudiciu moral în

litigii similare variază între 1 000 lei în mediu pentru durata nerezonabilă a

procedurii judiciare timp de 3 ani și 10 000 lei în mediu pentru durata nerezonabilă a

procedurii judiciare timp de 13 ani.

Consideră că în contextul celor enunțate și ținând cont de natura dreptului

lezat, de statutul intimaților, de durata examinării în instanța de judecată a cauzei,

consideră că suma acordată ca despăgubire morală, este exagerată și neechitabilă

suferințelor pretinse că ar fi fost suportate.

Deci, în anumite situații acordarea de satisfacții pecuniare nu constituie o

regulă generală, dar fiind o excepție de la această regulă or, conform art. 5 din

Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat

prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, simpla constatare a

încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul

moral.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum rezultă din actele cauzei decizia redactată a instanței de apel din 24

ianuarie 2017 a fost expediată pentru cunoștință în adresa părților inclusiv,

recurentului Ministerul Justiției al RM la data de 24 ianuarie 2017, fapt confirmat

prin scrisoarea de însoțire anexată la dosar (f.d. 18 Vol. II), însă date referitor la

recepționarea de către părți a deciziei motivate, la materialele cauzei lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la data de 30 mai 2017, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către Ministerul Justiției al RM este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiției al RM

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or

recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de

apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de către Ministerul Justiției al RM asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Ministerul Justiției al RM ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Tamara Chișca-Doneva