2ra-1478/17 — repararea prejudiciului material si moral

prima instanță: O. Țurcan dosarul nr. 2ra-1478/17

instanța de apel: A. Panov, M. Anton, I. Cotruță

Î N C H E I E R E

26 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Babără Anastasia,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Babără Anastasia

și Babără Valerii împotriva Întreprinderii de Stat ,,Cadastruʼʼ cu privire la repararea

prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2017, prin care

a fost respins apelul declarat de Babără Anastasia și menținută hotărârea

Judecătoriei Râșcani, municipiul Chișinău din 15 iulie 2016 prin care acțiunea a

fost respinsă,

c o n s t a t ă :

La data de 26 august 2015 Babără Valerii și Babără Anastasia au depus cerere

de chemare în judecată împotriva ÎS ,,Cadastruʼʼ cu privire la repararea prejudiciului

material și moral.

În motivarea acțiunii reclamanții au menționat că la 08 august 2008 au depus

la OCT Telenești o cerere cu privire la formarea bunului imobil.

Respectiv, indică că la 12 august 2008 a fost înregistrat bunul imobil cu nr.

cadastral 8901220190 format prin separare din bunul imobil înregistrat cu nr.

cadastral 8901220166.

Susține că ulterior, bunul imobil format cu nr. cadastral 8901220190 a fost

vândut, însă la data de 10 august 2011 nefiind de acord cu contractul de vânzare-

cumpărare, reclamanții au depus cerere de chemare în judecată la Judecătoria

Telenești privind declararea nulității în parte a contractului de vânzare-cumpărare

nr. 2037 prin care a fost vândut bunul imobilul cu nr. cadastral 8901220190.

Menționează că în urma examinării dosarului cadastral, în instanța de judecată

reclamanții au stabilit faptul că planul bunului imobil cu nr. cadastral 8901220190

este cu totul altul decât cel care l-au dorit să fie, și a fost desprins din bunul imobil

inițial înregistrat o altă parte cu o altă configurație.

Astfel relatează despre faptul că registratorul din cadrul OCT Telenești, în

procesul de formare a bunului imobil indicat a încălcat prevederile legale și anume

art. art.14, 16, 19, 21 a Legii cu privire la formarea bunurilor imobile nr. 354 din 28

octombrie 2004, cauzându-le un prejudiciu material în mărime de 6 000 euro.

În motivarea solicitării de încasare a prejudiciului material în mărime de 6 000

euro afirmă că acesta este însăși prețul cu care au vândut lotul de teren, fără a include

prețul pentru partea de drum - grădina, pe care nu au dorit să o vândă, dar pe care

OCT a atribuit-o la bunul nou format fără coordonarea lor ca proprietari ai terenului.

Insistă că în urma acțiunilor ilegale ale registratorului OCT Telenești le-au

fost cauzate suferințe morale, deoarece lotul de pământ era grădina de lângă casă din

care se hrănea întreaga familie, mai mult ca atât că în urma situației create au apărut

și neînțelegeri între vecini.

Totodată consideră că prejudiciul moral se confirmă și prin faptul că din

momentul în care au văzut planul lotului întocmit de OCT Telenești și conștientizând

că au rămas fără grădină, frământările și durerea sufletească nu au mai încetat.

Solicită încasarea de la pârât a prejudiciului material în sumă de 6 000 euro și

a prejudiciului moral în sumă de 500 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, municipiul Chișinău din 15 iulie 2016

acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2017 a fost respins

apelul declarat de Babără Anastasia și a fost menținută hotărârea Judecătoriei

Râșcani, municipiul Chișinău din 15 iulie 2016.

Instanța de apel a reținut că din dispozițiile art. 1398 alin.(1) Cod civil reiese

că răspunderea delictuală a persoanei survine la întrunirea cumulativă a tuturor

elementelor acesteia, și anume: fapta ilicită, consecințele prejudiciabile, și legătura

de cauzalitate între acestea.

Prin urmare, în interpretarea corectă a acestor prevederi legale instanța de

apel a constatat că elementele determinante cu privire la cauzele și împrejurările

producerii faptei prejudiciabile pentru încasarea pagubelor cauzate, pot fi dovedite

de partea interesată prin orice mijloc legal de probă, administrate în cadrul

dosarului în conformitate cu prevederile art.117 și 118 CPC.

În consecință, instanța de apel a considerat neîntemeiată pretenția

reclamanților privind încasarea prejudiciului material, cumulul de probe anexate la

dosar nedovedind incontestabil întrunirea tuturor elementelor esențiale și suficiente

pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului și anume: prejudiciul, fapta

ilicită, raportul cauzal dintre faptă și prejudiciu. Or, prejudicierea reclamanților de

către registratorul OCT Telenești nu a fost demonstrată și stabilită printr-un act emis

de organele competente.

Instanța de apel a respins argumentele reclamanților, precum că în rezultatul

acțiunilor OCT Telenești s-au admis încălcări la formarea bunului imobil și s-a

cauzat prejudiciu material familiei Babără, întrucât prin decizia Curții de Apel Bălți

din 24 decembrie 2013, definitivă și irevocabilă nu s-au constatat circumstanțele

invocate de reclamanți.

Raportând aceste concluzii la circumstanțele speței, instanța de apel a conchis

că nu a fost stabilită vinovăția OCT Telenești, probe contrare nefiind prezentate de

către reclamanți, contrar obligației pozitive de probațiune, instituită în sarcina

acestora de art. 118 alin.(1) CPC și astfel nu există temeiuri de admitere a acțiunii.

La data de 24 mai 2017 Babără Anastasia a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel nu a aplicat prevederile

art. 19 alin. (3) a Legii cu privire la formarea bunurilor imobile, potrivit cărora

contractul sau decizia de formare a bunului imobil se întocmește de către proprietarii

bunurilor imobile după elaborarea planului bunului imobil, care devine parte

componentă a contractului sau deciziei.

Astfel, menționează că obligația inginerului cadastral era de a coordona cu

proprietarul planul cadastral (geometric) al bunului imobil format anterior luării

deciziei, urma să se convingă că planul întocmit este așa cum a dorit proprietarul și

doar ulterior să îl prezinte spre semnare beneficiarului și să-l anexeze la decizia de

formare a bunului imobil.

Consideră că inginerul cadastral a ignorat prevederile art. 14 a Legii cu privire

la formarea bunurilor imobile și l-a indus în eroare pe beneficiar.

Afirmă că instanțele de judecată nu au dat nici o apreciere legală temeiului în

baza căreia a fost formulată cererea de chemare în judecată și au interpretat greșit

legea.

Respectiv, relevă că instanțele eronat au aplicat art. 8 Cod civil care stabilește

că drepturile și obligațiile civile apar în temeiul legii și OCT Telenești avea obligația

în cazul formării bunului imobil solicitat să respecte întocmai Legea cu privire la

formarea bunurilor imobile nr. 354 din 28 octombrie 2004.

Insistă că instanțele de judecată neîntemeiat au apreciat că nu a fost cauzat

prejudiciu prin faptul că OCT Telenești a format terenul cu o altă configurație,

făcând cale de acces fără acordul proprietarilor.

Reiterează că în hotărârile sale, ambele instanțe au evitat aprecierea temeiului

de încasare a prejudiciului material și moral solicitat, eronat interpretând că nu sunt

întrunite cumulativ toate elementele pentru survenirea răspunderii delictuale civile.

În acest context rezumă că fapta ilicită constă în încălcarea de către OCT

Telenești a art. 14, 19 și 21 a Legii cu privire la formarea bunurilor imobile, vinovăția

se manifestă în încălcarea intenționată de către registrator a prevederilor legale și

consecința prejudiciabilă constă în înstrăinarea a unei părți mai mari a terenului și

cu o altă configurație, iar legătura de cauzalitate dintre acestea este că a fost vândut

imobilul conform proiectului făcut de OCT.

Invocă că instanța de apel și instanța de fond greșit au examinat speța și

incorect au concluzionat că nu există temeiuri pentru răspunderea civilă delictuală a

personalului OCT Telenești, în legătură cu încălcarea obligațiunilor de serviciu la

întocmirea documentelor cadastrale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz, se constată că decizia instanței de apel din 23 februarie 2017, a fost

expediată în adresa recurentei la data de 10 martie 2017, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire nr. 2983(f. d. 186), iar recurenta afirmă că recepționat-o la data

de 03 aprilie 2017.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la data de 24 mai 2017 în termen.

La data de 27 iunie 2017, în adresa intimatului ÎS ,,Cadastruʼʼ a fost

expediată copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii

a referinței.

Însă, intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus

referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către Babără Anastasia este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Babără Anastasia, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurenta

nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de către Babără Anastasia, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către Babără Anastasia, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Babără Anastasia, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Tamara Chișca-Doneva