2ra-1438/17 — încasarea datoriei

prima instanță: N.Veleva

(Judecătoria Cahul) dosarul nr.2ra-1438/17

instanța de apel: T.Dimitriadi, V.Movila, E. Dvurecenshii

(Curtea de Apel Cahul)

Î N C H E I E R E

26 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecători: Tamara Chișca-Doneva, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea admisibilității recursului declarat de avocatul Dumitru

Ignat în interesele recurentului Munteanu Timofei,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Banca Comercială

Română Chișinău Societatea pe Acțiuni împotriva lui Munteanu Timofei privind

încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 16 martie 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de Banca Comercială Română Chișinău Societatea pe Acțiuni,

casată hotărârea Judecătoriei Cahul din 13 iunie 2016 și emisă o nouă hotărâre de

admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La data de 25 ianuarie 2013 Banca Comercială Română Chișinău SA s-a

adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Munteanu Timofei privind

încasarea datoriei în legătură cu restituirea creditului.

În motivarea acțiunii s-a indicat că conform contractului de credit nr. 1786 din

02 noiembrie 2007, reclamantul a acordat un credit pîrîtului Munteanu Timofei în

sumă de 2 000 000 lei cu termen de rambursare pînă la 02 noiembrie 2022 și

dobîndă fluctuantă de 19% anual.

În scopul asigurării creditului acordat a fost încheiat contractul de gaj/ipotecă

din 02 noiembrie 2007, încheiat cu Munteanu Timofei autentificat notarial și

înregistrat în registrul actelor notariale cu nr.6377 la data de 02 noiembrie 2007 de

către notarul public Cristina Nicolăescu.

Obiectul contractului de ipotecă a constituit: încăpere nelocativă nr.04, nr.

cadastral 0100519.102.07.004 cu suprafața totală de 212.30 m2, situat în mun.

Chișinău, str. Mitropolit Dosoftei 114, admis în garanție cu valoarea de ipotecă în

mărime de 2 030 200 lei.

Pîrîtul nu și-a onorat obligațiunile privind rambursarea creditului, astfel în

temeiul ordonanței judecătorești din 25 mai 2009, nr.2p/o-461/09, bunul imobil sus

nominalizat a fost transmis Băncii în posesie pentru ulterioara comercializare.

Ulterior în baza contractului de vînzare-cumpărare din 28 iunie 2011, imobilul a

fost înstrăinat la un preț de 600 000 lei. Neonorarea obligațiunilor stabilite în

contractul de credit, la situația din 14 ianuarie 2013 datoria constituia suma de 3

034 418, 27 lei.

Prin hotărârea Judecătorie Cahul din 13 iunie 2016 s-a respins acțiunea.

La data de 17 iunie 2016 reprezentantul Băncii Comerciale Române Chișinău

SA a depus apel nemotivat și ulterior la data de 28 iulie 2016 a depus apel motivat

împotriva hotărârii Judecătoriei Cahul din 13 iunie 2016, solicitând casarea

hotărârii enunțate și emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acțiunea.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 16 martie 2017 s-a admis apelul depus de

Banca Comercială Română Chișinău SA, s-a casat integral hotărârea Judecătoriei

Cahul din 13 iunie 2016 și s-a emis o nouă hotărâre de admitere integrală a

acțiunii.

S-a încasat de la Munteanu Timofei în beneficiul Băncii Comerciale Române

Chișinău SA datoria în sumă de 3 034 182 (trei milioane treizeci și patru mii una

sută optzeci și doi) lei 71 bani.

S-a încasat de la Munteanu Timofei în beneficiul Băncii Comerciale Române

Chișinău SA suma în mărime de 87 500 lei cu titlu de taxă de stat achitată de

reclamant la depunerea acțiunii și la depunerea cererii de apel.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că, conform pct. 6.4 din

contractul de credit bancar, este indicat că în caz că valoarea gajului realizat nu

acoperă în întregime datoria, banca are dreptul să-și satisfacă cerințele din contul

altor bunuri sau drepturi patrimoniale ale împrumutatului.

Instanța de apel a invocat că banca și-a realizat dreptul de gaj prin vânzarea

bunului gajat, însă prin aceasta nu s-a acoperit în întregime suma creditului

acordat. Astfel, BCR Chișinău SA întru restituirea datoriei acumulate s-a adresat

către Munteanu Timofei, solicitându-i acestuia de a achita integral creditul și toate

plățile ce reies din contractul de credit, până la data de 10 decembrie 2012.

Instanța de apel, a notat că potrivit art. 512 alin. (1) Cod civil, ”în virtutea

raportului obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea

unei prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta în a da, a

face sau a nu face”.

În conformitate cu art. 572 alin. (2) Cod civil, ”obligația trebuie executată în

modul corespunzător, cu bună - credință, la locul și în momentul stabilit”.

A mai menționat instanța de apel despre faptul că Munteanu Timofei a

manifestat un comportament de rea-credință, contrar prevederilor legale,

contractului și bunurilor moravuri.

Or, potrivit art. 9 alin. (1) Cod civil, ”persoanele fizice și juridice participante

la raporturile juridice civile trebuie să își exercite drepturile și să își execute

obligațiile cu bună-credință, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică și

cu bunele moravuri. Buna-credință se prezumă pînă la proba contrară”.

La 31 mai 2017 avocatul Dumitru Ignat în interesele recurentului Munteanu

Timofei a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea

deciziei recurate și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului se invocă că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat

normele de drept material.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

2

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Prin scrisoarea de însoțire Curtea de Apel Cahul a expediat în adresa părților

copia deciziei din 16 martie 2017 la 03 aprilie 2017 (f.d.217, vol.I), însă la

materialele dosarului nu se regăsește dovada recepționării deciziei recurate. Prin

urmare, recursul declarat de acesta la 31 mai 2017 se consideră depus în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de avocatul Dumitru Ignat în

interesele recurentului Munteanu Timofei, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de avocatul Dumitru Ignat în

interesele recurentului Munteanu Timofei, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

3

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de avocatul Dumitru Ignat în interesele

recurentului Munteanu Timofei.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de avocatul Dumitru Ignat în interesele recurentului

Munteanu Timofei se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

4