2ra-1327/17 — repararea prejudiciului moral ș.a.

prima instanță: V. Hadîrcă dosarul nr. 2ra-1327/17

instanța de apel: A. Panov, L. Popova, A. Danilov

Î N C H E I E R E

13 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Ala Cobăneanu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Anatolie

Jurcov împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2017,

adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Anatolie

Jurcov împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală cu privire la constatarea faptului discriminării, prevenirea

faptelor de discriminare pe criteriu de limbă și naționalitate și repararea prejudiciului

cauzat,

c o n s t a t ă:

La 03 februarie 2016, Anatolie Jurcov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

faptului discriminării, prevenirea faptelor de discriminare pe criteriu de limbă și

naționalitate și repararea prejudiciului cauzat.

În motivarea acțiunii menționează că, a sesizat prin plângere Procuratura Rezina

privind pornirea urmăririi penale, iar ulterior a depus aproximativ 16 petiții. Totodată,

având în vedere că este de naționalitate rus și nu posedă limba de stat, precum și faptul

că este condamnat și se deține în Penitenciarul nr.17 Rezina, a solicitat să fie informat în

limba pe care o posedă despre rezultatul examinării, însă, Procuratura Rezina i-a dat

răspunsul în limba de stat, iar la unele dintre ele nici nu a primit răspuns.

Consideră că, prin neacordarea răspunsurilor la petiții în limba pe care o posedă i s-

au încălcat drepturile fundamentale, i s-a îngrădind accesul liber la justiție, deoarece nu

își poate apăra drepturile și interesele fără a cunoaște conținutul răspunsului primit,

astfel fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil.

Solicită constatarea faptului discriminării și încasarea din contul pârâtului în

beneficiul său suma de 10 000 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin

discriminare pe criteriu de limbă și naționalitate.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18 aprilie 2016 s-a

introdus în proces în calitate de intervenient accesoriu Procuratura Generală (f.d. 37).

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 08 iunie 2016 s-a respins

cererea de chemare în judecată a lui Anatolie Jurcov împotriva Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu privire la

constatarea faptului discriminării, prevenirea faptelor de discriminare pe criteriu de

limbă și naționalitate și repararea prejudiciului cauzat (f.d. 65,73-76).

1

În susținerea soluției adoptate, prima instanță a reținut că, acțiunea dată a fost

depusă împotriva Ministerului Justiției, iar răspunsul la petiții fiind eliberat de către

Procuratura Rezina.

Astfel, instanța inferioară a conchis că Jurcov Anatolie și-a înaintat pretențiile

către pârâtul necorespunzător, deoarece pretențiile sânt îndreptate eronat și abuziv

împotriva unui subiect cu care acesta nu este nici într-un raport juridic și nu sânt

justificate pe temeiuri juridice care ar genera obligații.

Succesiv, prima instanță a stabilit că petițiile depuse de către reclamant în

Procuratura Rezina au fost primite și examinate, fiind eliberate răspunsuri în limba

rusă, iar despre rezultatele examinării acesteia a fost informat în scris prin răspunsuri

ample și argumentate, întocmite conform prevederilor legale, perfectat în termeni

restrânși.

În altă ordine de idei, a reținut că, reclamantul în cererea de chemare în judecată

nu a indicat concret prin care răspuns al Procuraturii Rezina, din ce dată și număr,

consideră că a fost discriminat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2017 s-a respins apelul

declarat de către Anatolie Jurcov și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 08 iunie 2016 (f.d. 101, 102-106).

La 10 mai 2017 Anatolie Jurcov a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 09 martie 2017, solicitând casarea deciziei instanței de apel (f.d.109

recto-verso, 114).

În motivarea recursului a reiterat circumstanțele faptice ce ține de fondul cauzei și

a invocat că, instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

2

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul constată că, din materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul

comunicării recurentului și reprezentantului acestuia deciziei Curții de Apel Chișinău

din 09 martie 2017 (f.d. 101, 102-106) pentru a determina respectarea termenului legal

de declarare a recursului, însă decizia recurată a fost expediată participanților la proces

prin scrisoarea de însoțire nr.3387 din 24 martie 2017 (f.d. 107), iar cererea de recurs a

fost depusă la oficiul poștal la 10 mai 2017, fapt confirmat prin amprenta sigiliului

aplicată pe plic (f.d. 114), prin urmare calea de atac se consideră exercitată în termen.

Alegațiile recurentului invocate în recurs precum că, instanța de apel nu s-a expus

asupra tuturor motivelor invocate în apel, nu pot fi acceptate, or, potrivit dispozițiilor

art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs trebuie să fie

dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și temeiurile recursului, argumentul

ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile respective.

În acest sens, completul menționează că recurentul, neconformându-se prevederilor

legale, a formulat un simplu temei, fără a evidenția asupra căror motive instanța de apel

a omis să se expună, circumstanță care în esență face imposibilă exercitarea controlului

de către instanța investită cu soluționarea căii de atac.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a

criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind

motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii.

Ca urmare, necorespunderea recursului exigențelor prestabilite în alin. (1) al

art.437 din Codul de procedură civilă, și care nu dezvăluie esența și temeiurile lui,

3

motivele care nu au fost dezbătute de instanța de apel în actul de dispoziție atacat,

precum și propunerile respective, constituie temei de inadmisibilitate a recursului în

cauză.

Completul consideră relevantă jurisprudența CtEDO la examinarea cauzelor în care

Înalta Curte a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind

protecția drepturilor sale de acces la justiție (Van Harn împotriva Germaniei).

Astfel, instanța de recurs menționează că recurentul fiind interesat în soarta

soluționării prezentului litigiu, urma să întreprindă măsurile necesare de a proteja

dreptul său de acces la instanță prin depunerea unui recurs care să corespundă

exigențelor impuse de legiuitor, fapt ignorat de aceasta.

Prin urmare, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument

plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel. Această

circumstanță evidențiază caracterul declarativ al recursului, lipsit de conținut și

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanțele

inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, instanța de recurs reamintește prin prisma jurisprudenței CtEDO,

fosta Comisie a arătat că „… art. 6 §1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană

a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs, iar circumstanțele de fapt invocate de recurent în

cererea de recurs nu constituie obiect al recursului, or recursul devoluează exclusiv

circumstanțele de drept ale cauzei.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că argumentele invocate în

recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) și

prevederile art. 437 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Anatolie Jurcov, în baza art. 433 lit. a) din Codul de

procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Anatolie Jurcov, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ala Cobăneanu

4