3ra-716/17 — Obligarea remiterii cererii după competență

Dosarul nr. 3ra-716/17

Prima instanță: Jud. Centru

Jud. Sv. Tizu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău:

L. Bulgac, D.Manole, G. Dașchevici

Î N C H E I E R E

05 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Gunn Oleg prin intermediul

avocatului avocatul Rotaru Vitalie,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gunn Oleg, prin

intermediul reprezentantului Vadim Nazarciuc, către Consiliul Național pentru

Determinarea Dezabilității și Capacității de Muncă și Nelea Cojocari, intervenient

accesoriu Ludmila Sochircă, cu privire la obligarea remiterii cererii din data de 26

august 2015 pentru examinare conform competenței, încasarea prejudiciului moral

și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Gunn Oleg și menținută hotărârea Judecătoriei Centru,

mun.Chișinău din 23 septembrie 2016,

c o n s t a t ă :

La data de 09 octombrie 2015, Gunn Oleg s-a adresat în instanța de judecată cu

cerere către Consiliul Național pentru Determinarea Dezabilității și Capacității de

Muncă, solicitînd obligarea pîrîtului de a remite cererea reclamantului nr. G-192/15

din 26 august 2015 spre examinare conform competenței Comisiei de litigii de pe

lîngă Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, încasarea prejudiciului moral

în mărime de 5 000 lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 26 august 2015, s-a adresat cu o

cerere prealabilă către Consiliul Național pentru Determinarea Dezabilității și

1

Capacității de Muncă cu privire la dezacordul cu decizia Consiliului Superior Unit

din 25 iulie 2008.

A explicat că, cu răspunsul nr. G-192/15 din 07 septembrie 2015 al Consiliului

Național pentru Determinarea Dezabilității și Capacității de Muncă a făcut

cunoștință prin intermediul oficiului poștal, la data de 09 septembrie 2015.

A susținut că, răspunsul Consiliului Național pentru Determinarea Dezabilității

și Capacității de Muncă a fost eliberat cu încălcarea procedurii, deoarece cererea

urma să fie examinată de către Comisia de litigii de pe lîngă Ministerul Muncii,

Protecției Sociale și Familiei, în conformitate cu pct.63 anexa nr.3 la Hotărîrea

Guvernului RM nr. 65 din 23 ianuarie 2013.

A comunicat că, la caz, Consiliul Național pentru Determinarea Dezabilității și

Capacității de Muncă doar a motivat printr-un răspuns că este necesar ca petiționarul

să depună o cerere de reexpertizare în scris adresată șefului consiliului teritorial

pentru determinarea dezabilității și capacității de muncă și să se prezinte la o nouă

reevaluare la consiliul teritorial, astfel fiind ignorate nu numai prevederile legale

susmenționate, dar și solicitările înaintate în cererea prealabilă.

A menționat că, conform Hotărîrii Guvernului RM nr. 688 din 20 iunie 2006,

anexa nr. 2, Capitolul I, pct. 2, recunoașterea unei persoane ca fiind invalidă se

efectuează prin expertiza medicală a vitalității, în temeiul evaluării în complex a

stării de sănătate și a gradului de reducere a capacităților ei vitale, în conformitate

cu clasifîcațiile și criteriile aprobate de Ministerul Sănătății și Protecției Sociale,

elaborate în corespundere cu recomandările Organizației Mondiale a Sănătății.

A mai indicat că, în speță, anterior, prin reexpertizare, s-a constatat că Gunn

Oleg deține gradul trei de invaliditate, cauza fiind boală obișnuită. Iar, conform

datelor obiective ale examenului clinic din data de 04 iunie 2008, Gunn Oleg suferea

de boală obișnuită, însă, prin decizia Consiliului de Expertiză Medicală a Vitalității

Șoldănești din data menționată, nu a fost determinat gradul de invaliditate, ca

urmare, consiliile de expertiză medicală a vitalității General nr. 1 și Superior Unit

au emis aceiași decizie ca măsură de control al temeiniciei deciziei CEMV

Șoldănești din 04 iunie 2008.

Susține că, decizia respectivă a contestat-o în termen de o lună, depunînd o

cerere în scris președintelui Consiliul de Expertiză Medicală a Vitalității Șoldănești,

în conformitate cu capitolul X din Hotărîrea Guvernului nr. 688 din 20 iunie 2006,

iar la data de 18 iunie 2008 Consiliul de Expertiză Medicală a Vitalității Generală

nr. 1, a emis decizia prin care nu s-a determinat gradul de invaliditate, iar prin

decizia Consiliului Superior Unit din 25 iulie 2008 a fost menținută această decizie.

Astfel, prin hotărîrea Judecătoriei Șoldănești din 01 noiembrie 2011, s-a dispus

obligarea Consiliului de Expertiză Medicală a Vitalității Șoldănești să-1 examineze

2

în comun cu Centrul Medicilor de Familie Șoldănești, cu argumentarea deciziei

privind retragerea gradului de invaliditate.

Mai indică că, la data de 15 septembrie 2008, a solicitat în scris Consiliului de

Expertiză Medicală a Vitalității Șoldănești examinarea cu argumentarea deciziei din

04 iunie 2008, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 688 din 20 iunie 2006,

anexa nr. 1, capitolul VI, pct. 23, însă, Consiliul de Expertiză Medicală a Vitalității

Șoldănești nu a dat nici un răspuns la respectiva solicitare, ca urmare s-a adresat în

instanța de judecată pentru a-și realiza dreptul pretins.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 23 septembrie 2016

acțiunea înaintată de Gunn Oleg a fost respinsă ca nefondată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017 s-a respins apelul

declarat de Gunn Oleg și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Centru, mun.Chișinău

din 23 septembrie 2016.

La 03 mai 2017 Gunn Oleg prin intermediul avocatului Rotaru Vitalie a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017 și a hotărârii

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 23 septembrie 2016, cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, invocând că instanțele de judecată au apreciat greșit

probele și înscrisurile administrate la caz, fapt ce a dus la aplicarea eronată a

normelor de drept material.

În acest sens, susține că instanțele de judecată nu au elucidat pe deplin toate

circumstanțele în raport cu argumentele și probele prezentate și au trecut în mod

superficial asupra circumstanțelor pricinii, fără a da apreciere acestora în coraport

cu normale de drept invocate ca fiind lezate.

La 05 iunie 2017 Consiliului Național pentru Determinarea Dezabilității și

Capacității de Muncă și-a exercitat dreptul de a depune referință la cererea de recurs

declarată de Gunn Oleg, solicitând respingerea acestuia ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialele cauzei rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțată la 16 februarie 2017, expediată în adresa părților la 24 februarie 2017

(f.d.231 vol.I), însă careva probe ce ar confirma recepționarea acesteia de către

recurent, lipsesc.

Astfel, având în vedere că recursul declarat împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 16 februarie 2017 a fost depus la 03 mai 2017, în conformitate cu art.

434 Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

3

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2). Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține

următoarele. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

4

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de Gunn

Oleg reprezentat de avocatul Rotaru Vitalie nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Gunn Oleg prin intermediul avocatului Rotaru Vitalie se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători

Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

5