2rac-251/17 — declararea nulă a actului juridic, anularea actului administrativ, încasarea prejudiciului și cheltuielilor de judecată

Prima instanță: Judecătoria Ștefan Vodă Dosarul nr. 2rac-251/17

Judecător: M. Țurcan

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru

Î N C H E I E R E

05 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Luiza Gafton, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Societatea cu Răspundere Limitată „Trilux-Prim”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Trilux-Prim” împotriva Primăriei s. Volintiri privind

declararea nulă a actului juridic, anularea actului administrativ, încasarea

prejudiciului, venitului ratat și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016, prin care

a fost respins apelul declarat de reprezentantul Societății cu Răspundere Limitată

„Trilux-Prim”, administrator Muntean Serghei și a fost menținută hotărârea

Judecătoriei Ștefan Vodă din 21 iulie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 30 martie 2016 SRL „Trilux-Prim” a înaintat cerere de chemare

în judecată împotriva Primăriei s. Volintiri privind declararea nulă a actului

juridic, anularea actului administrativ, încasarea prejudiciului, venitului ratat și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul SRL „Trilux-Prim” a indicat, că la 23 iunie

2014 a încheiat un contract de concesiune cu Primăria s. Volintiri, în calitate de

concedent. Obiectul concesiunii este apeductul (cu o lungime de 27 km) și 3

fântâni arteziene din satul Volintiri.

Invocă, că după încheierea contractului SRL „Trilux-Prim” s-a adresat către

Primăria Volintiri cerând documentația tehnică și alte documente care pot

confirma dreptul de proprietate asupra obiectului, pentru a trece obiectul

concesiunii la bilanțul întreprinderii.

Susține, că Primăria Volintiri nu a transmis nici un document care ar putea

să confirme dreptul de proprietate asupra apeductului și nici documentația tehnică

(proiectul și ramificarea, schema cadastrală), motivând că nu are astfel de

documente.

Consideră reclamantul, că Primăria Volintiri nu a respectat punctul 5.2 al

contactului nr. 353 din 23 iunie 2014, unde s-a obligat să predea obiectul

contractului în volum deplin.

Susține, că ca urmare întreprinderea nu a putut încheia contracte de

aprovizionare cu apă (din lipsa licenței). O mare parte din populație a refuzat să

achite pentru apa consumată, motivând că rețelele au fost construite de ei, și că

primăria nu a avut dreptul de a da în concesiune proprietatea lor.

Precizează, că în lipsa documentației tehnice a apeductului a fost imposibil

de a afla fiabilitatea sistemului de alimentare cu apă potabilă, apa se pompa din

sonde în cantități enorme, fără a se factura și nu puteau afla unde se scurge.

La data de 27 mai 2015 Primăria Volintiri în persoana primarului contrar

legii a inițiat un control la întreprindere, încălcând punctul 5.2 lit. c) unde

concedentul se obliga să nu intervină în activitatea economică, financiară și

operativă al concesionarului.

La data de 08 iulie 2015 Consiliul local Volintiri a emis decizia nr.2/4 unde

a predat în gestiune apeductul Întreprinderii Municipale „Izvorul Vieții” cu

înaintarea unui demers Inspectoratului de Politie Ștefan-Vodă, pentru a efectua un

control repetat la întreprindere, având ca scop perturbarea activității întreprinderii

și aducerea ei în faliment.

Menționează, că contractul de concesiune al apeductului și fântânilor

arteziene nr.353 din 23 iunie 2014 nu a fost reziliat sau atacat în instanța de

judecată, deci din data de 08 iulie 2015 și până în prezent dreptul de posesiune al

apeductului și fântânilor arteziene le avea și le are numai SRL „Trilux-Prim”.

Susține, că Consiliul local Volintiri nu a avut dreptul de a lua decizia cu

privire la transmiterea apeductului altei întreprinderi, deoarece nu dispunea de

dreptul de posesiune a bunului.

Solicită reclamantul declararea nulă a contractului de concesiune nr.353 din

23.06.2014, anularea deciziei Consiliului sătesc Volintiri nr.2/4 din 08.07.2015,

încasarea de la Primăria s. Volintiri a prejudiciului în sumă de 88 525,8 lei,

venitului ratat în mărime de 421 097 lei și cheltuielilor de judecată în mărime de

15 288,68 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Ștefan Vodă din 21 iulie 2016 s-a respins cererea

de chemare în judecată depusă de SRL „Trilux-Prim” împotriva Primăriei s.

Volintiri privind declararea nulă a actului juridic, anularea actului administrativ,

încasarea prejudiciului, venitului ratat și cheltuielilor de judecată, ca fiind

neîntemeiată. S-a încasat de la SRL „Trilux-Prim” în beneficiul statului taxa de

stat în mărime de 15 288 lei (f.d.82).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016, a fost respins

apelul declarat de reprezentantul SRL „Trilux-Prim”, administrator Muntean

Serghei și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Ștefan Vodă din 21 iulie 2016

(f.d. 125, f.d.126-131).

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 14 aprilie 2017 SRL „Trilux” a

declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 14 decembrie 2016 și a hotărârii Judecătoriei Ștefan Vodă din 21

iulie 2016, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii înaintate.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate

pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atât

instanța de apel cât și instanța de fond nu au constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, au aplicat eronat și

au încălcat normele de drept material și procedural.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa părților la 23 februarie 2017 (f.d. 132), cât și faptul că la

materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursul

Societății cu Răspundere Limitată „Trilux-Prim” se consideră declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea cu

Răspundere Limitată „Trilux-Prim” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar

indica la ilegalitatea actelor judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se

axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de

casare a actelor judecătorești recurate.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele

recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării

cauzei, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Trilux-Prim”

ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Trilux-Prim” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Luiza Gafton

Ion Druță