3ra-625/17 — obligarea operării modificărilor în actul administrativ

Prima instanță, Jud. Centru mun. Chișinău: A. Arhip dosarul nr. 3ra-625/17

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

M. Ciugureanu, L. Popova, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

14 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Oleg Sternioală

Mariana Pitic

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Lavric Ion Vasile și Lavric Ion Ion,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Lavric Ion Vasile și Lavric

Ion Ion împotriva Consiliului municipal Chișinău și Direcției Generale Economie,

Reforme și Relații Patrimoniale a Consiliului municipal Chișinău, intervenienți accesorii

Barbos Diana și Sîrbu Maria cu privire la repunerea în termen și obligarea operării

modificărilor în actul administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 februarie 2017, prin care au fost

respinse apelurile declarate de către Lavric Ion Vasile și Lavric Ion Ion și menținută

hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 22 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă

La 20 aprilie 2016, Lavric Ion Vasile, Lavric Ion Ion și Sîrbu Maria au depus cerere

de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău și Direcției Generale

Economie, Reforme și Relații Patrimoniale a Consiliului municipal Chișinău,

intervenient accesoriu Barbos Diana, cu privire la repunerea în termen și obligarea

operării modificărilor în actul administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamanții au invocat că prin hotărârea Comisiei de

privatizare a fondului de locuințe nr. 456 din 08 august 2002, s-a dispus transmiterea în

proprietate privată la preț comercial de 70160,20 lei a apartamentului nr. 12 din str.

Albișoara, 86/2, mun. Chișinău, către membrii familiei lui Lavric Ion Vasile, soția

Lavric Maria (Sîrbu), fiica soției Lavric Diana (Barbos) și fiul Lavric Ion Ion. Până-n

prezent costul apartamentului nu a fost achitat și nici nu a fost încheiat contractul de

transmitere-primire a imobilului, dreptul de proprietate asupra acestuia nefiind

înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial. La 30 noiembrie 2009 a fost desfăcută

căsătoria dintre Lavric Ion Vasile și Sîrbu Maria, prin hotărâre judecătorească fiind

stabilit domiciliul fiului Lavric Ion Ion împreună cu tatăl în apartamentul nominalizat.

1

Indică Lavric Ion Vasile, Lavric Ion Ion și Sîrbu Maria că ultima împreună cu fiica

Barbos Diana nu locuiesc în apartamentul nr. 12 din str. Albișoara, 86/2, mun. Chișinău

din luna mai 2009 și respectiv, septembrie 2007, ambele stabilindu-se cu traiul în

apartamentul nr. 23 din bd. Traian, 13/1, mun. Chișinău. Mai mult ca atât, intervenientul

accesoriu Barbos Diana nu a avut niciodată înregistrată viza de reședință în apartamentul

în litigiu.

Afirmă reclamanții că la începutul lunii februarie 2016, Sîrbu Maria le-a comunicat

că fiica Barbos Diana nu are bani și nu poate participa la achitarea prețului comercial al

apartamentului, renunțând astfel să participe la privatizare. La 23 februarie 2016, s-au

adresat cu cerere prealabilă către Consiliul municipal Chișinău și Direcția Generală

Economie, Reforme și Relații Patrimoniale, solicitând modificarea hotărârii Comisiei de

privatizare a fondului de locuințe nr. 456 din 08 august 2002 prin excluderea Dianei

Barbos din lista persoanelor cu dreptul de a primi în proprietate la preț comercial

apartamentul nr. 12 din str. Albișoara, 86/2, mun. Chișinău. Prin răspunsul nr. 07-11/243

din 04 martie 2016, Direcția Generală Economie, Reforme și Relații Patrimoniale a

respins cererea prealabilă din motivul omiterii termenului de prescripție prevăzut de art.

14 din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Consideră Lavric Ion Vasile, Lavric Ion Ion și Sîrbu Maria neîntemeiat și ilegal

răspunsul primit, deoarece Barbos Diana nu locuiește de timp îndelungat în apartament

și a renunțat la primirea în proprietate la preț comercial a unei cote-părți din imobil,

considerente din care necesită a fi exclusă din hotărârea nr. 456 din 08 august 2002.

Despre încălcarea dreptului de a dobândi în proprietate bunul imobil au aflat la începutul

lunii februarie 2016, când intervenientul accesoriu a renunțat să participe la privatizare,

cererea prealabilă fiind depusă în termen la 23 februarie 2016. Totodată, cererea de

chemare în judecată a fost depusă inițial la 21 martie 2016, însă a fost restituită prin

încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 06 aprilie 2016 în conformitate cu art.

170 alin. (1) lit. i) CPC.

Solicită reclamanții repunerea în termenul de prescripție de 30 zile prevăzut pentru

înaintarea acțiunii în judecată conform art. 17 din Legea contenciosului administrativ și

obligarea Consiliului municipal Chișinău de a opera modificări în hotărârea Comisiei de

privatizare a fondului de locuințe nr. 456 din 08 august 2002 prin excluderea Dianei

Barbos din lista persoanelor cu dreptul de a primi în proprietate la preț comercial

apartamentul nr. 12 din str. Albișoara, 86/2, mun. Chișinău.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 21 noiembrie 2016, a fost

admisă cererea Mariei Sîrbu de renunțare la acțiune și încetat procesul în partea acțiunii

Mariei Sîrbu împotriva Consiliului municipal Chișinău și Direcției Generale Economie,

Reforme și Relații Patrimoniale, intervenient accesoriu Barbos Diana, cu privire la

repunerea în termen și obligarea operării modificărilor în actul administrativ.

Pe parcursul examinării pricinii, Lavric Ion Vasile și Lavric Ion Ion au depus cerere

de majorare a pretențiilor din acțiune, indicând-o pe Maria Sîrbu în calitate de

intervenient accesoriu.

Solicită reclamanții repunerea în termenul de prescripție prevăzut pentru înaintarea

acțiunii și obligarea Consiliului municipal Chișinău de a opera modificări în hotărârea

Comisiei de privatizare a fondului de locuințe nr. 456 din 08 august 2002 prin

2

excluderea Mariei Sîrbu și Dianei Barbos din lista persoanelor cu dreptul de a primi în

proprietate la preț comercial apartamentul nr. 12 din str. Albișoara, 86/2, mun. Chișinău,

din motiv că nu locuiesc de timp îndelungat în imobil.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 22 noiembrie 2016, acțiunea

a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 februarie 2017, au fost respinse

apelurile declarate de către Lavric Ion Vasile și Lavric Ion Ion și menținută hotărârea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 22 noiembrie 2016.

Instanțele ierarhic inferioare au concluzionat că acțiunea a fost înaintată în termen,

deoarece la 21 martie 2016 Lavric Ion Vasile și Lavric Ion Ion au depus cerere de

chemare în judecată la Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău, fiind astfel întreruptă

curgerea termenului de prescripție în temeiul art. 277 din Codul civil, iar după restituirea

cererii de chemare în judecată prin încheierea din 06 aprilie 2016 a început a curge un

nou termen. Totodată, instanțele de judecată au conchis asupra respingerii acțiunii ca

fiind neîntemeiată, deoarece faptul că Sîrbu Maria și Barbos Diana nu mai locuiesc în

apartamentul în litigiu nu servește drept temei de excludere din hotărârea comisiei de

privatizare, iar un renunț expres la dreptul de a privatiza bunul imobil nu a fost

prezentat, ultimele declarând în ședința de judecată că nu au refuzat să participe la

privatizare.

La 07 aprilie 2017, în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) CPC, Lavric Ion

Vasile și Lavric Ion Ion au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 februarie 2017 și

hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 22 noiembrie 2016, cu pronunțarea unei

noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului, Lavric Ion Vasile și Lavric Ion Ion au invocat

interpretarea în mod eronat a legii de către instanțele ierarhic inferioare, precum și

aprecierea arbitrară a probelor.

Indică recurenții că Barbos Diana, fiica Mariei Sîrbu din prima căsătorie, nu a avut

niciodată înregistrată viză de domiciliu pe adresa mun. Chișinău, str. Albișoara, 86/2, ap.

12 și ambele nu mai locuiesc în acest imobil de 9 și respectiv, 7 ani, în toată această

perioadă necontribuind la întreținerea apartamentului și plata serviciilor comunale. Prin

urmare, intimatele au pierdut dreptul la exploatarea spațiului locativ și urmează a fi

excluse din hotărârea Comisiei de privatizare a fondului de locuințe.

Menționează Lavric Ion Vasile și Lavric Ion Ion că instanțele ierarhic inferioare

urmau să aplice prevederile art. 63 din Codul cu privire la locuințe, care stabilesc că

dreptul de folosire a încăperilor de locuit se menține persoanei absente timp de șase luni,

iar constatarea faptului că persoana a pierdut dreptul la folosirea încăperii de locuit în

virtutea lipsei acestei persoane peste temeiurile stabilite se efectuează pe cale judiciară.

La 04 mai 2017, în adresa intimaților Consiliul municipal Chișinău, Direcția

Generală Economie, Reforme și Relații Patrimoniale, Barbos Diana și Sîrbu Maria a fost

expediată copia recursului declarat de către Lavric Ion Vasile și Lavric Ion Ion cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 26 mai 2017, Sîrbu Maria și Barbos Diana au depus referință, solicitând

declararea recursului ca inadmisibil, deoarece nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

3

art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, invocarea de către recurenți a interpretării în mod

eronat a legii de către instanțele ierarhic inferioare fiind declarativă.

Alte referințe nu au parvenit.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile

expuse în referință, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Lavric Ion Vasile și

Lavric Ion Ion este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin.

(2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Lavric Ion Vasile și Lavric

Ion Ion nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurenților cu soluția

pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut ca temei al admisibilității recursului, argumentul invocat de către

Lavric Ion Vasile și Lavric Ion Ion precum că Sîrbu Maria și Barbos Diana nu locuiesc

în apartamentul nr. 12 din str. Albișoara, 86/2, mun. Chișinău de 7 și respectiv, 9 ani,

4

deoarece faptul dat nu servește drept temei de excludere a ultimelor din hotărârea

Comisiei de privatizare a fondului de locuințe nr. 456 din 08 august 2002.

Astfel, atâta timp cât nici una din persoanele indicate în hotărârea Comisiei de

privatizare a fondului de locuințe cu dreptul de a privatiza apartamentul în litigiu, nu au

renunțat la acest drept în mod expres, dreptul de a participa la privatizare există până la

materializarea lui și excluderea persoanelor din hotărâre nu este posibilă. Or, deși în

cererea de chemare în judecată a fost invocat refuzul Mariei Sîrbu și Dianei Barbos de a

privatiza bunul imobil, la materialele cauzei un asemenea înscris adresat Direcției

Generale Economie, Reforme și Relații Patrimoniale a Consiliului municipal Chișinău

nu a fost prezentat, iar în ședința de judecată intimatele au declarat că nu renunță la acest

drept.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurenților precum că în speță sunt aplicabile

prevederile art. 63 din Codul cu privire la locuințe, deoarece codul dat a fost abrogat la

29 noiembrie 2015. Mai mult ca atât, obiectul prezentului litigiu nu constituie pretenția

privind pierderea dreptului la spațiul locativ al intimatelor Sîrbu Maria și Barbos Diana.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural,

verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu și temeinicia în fapt a

acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu

privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță

sunt similare celor indicate în procesul judecării cauzei, asupra cărora instanța de apel s-

a pronunțat deja în modul corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Lavric

Ion Vasile și Lavric Ion Ion ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440, CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Lavric Ion Vasile și Lavric Ion Ion se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Oleg Sternioală

Mariana Pitic

5