2rc-445/17 — încasarea datoriei

2rc-445/17 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2rc-445/17

prima instanță: (judecătoria Botanica mun. Chișinău) V. Buhnaci,

instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol

D E C I Z I E

31 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, Valentina Clevadî

judecători Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Club

Royal Park Company”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu

răspundere limitată „Lincons” împotriva societății cu răspundere limitată „Club Royal

Park Company” privind încasarea datoriei,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2017, prin care s-a

restituit cererea de apel depusă de societatea cu răspundere limitată „Club Royal Park

Company”, ca fiind depusă în afara termenului legal,

c o n s t a t ă:

La 24 septembrie 2016 societatea cu răspundere limitată „Lincons” s-a adresat în

instanța de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva societății cu

răspundere limitată „Club Royal Park Company” solicitând încasarea datoriei în

mărime de 406726,50 lei și cheltuieli de plata taxei de stat în mărime de 12201,80 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată a reiterat că, în baza contractului

nr.21/2015 din 07 mai 2015, încheiat între societatea cu răspundere limitată „Lincons”

în calitate de prestator și societatea cu răspundere limitată „Club Royal Park

Company” în calitate de beneficiar, părțile au convenit că prestatorul va presta în

folosul beneficiarului lucrări de antrepriză.

Conform prevederilor contractuale durata lucrărilor este de 33 zile lucrătoare,

începând cu data semnării contractului, adică 07 mai 2015 până la 18 iunie 2015.

Totodată părțile au stabilit că plata se va face în termen de zece zile din

momentul semnării actului de predare-primire.

Relevă reclamantul că, în baza contractului a efectuat lucrări de antrepriză în

voalare de 1 106726,50 lei.

Ulterior prin acordul adițional din 17 august 2015 părțile au stabilit graficul de

achitare pentru lucrările efectuate, care prevede că începând cu luna septembrie 2015

1

și până în luna decembrie 2015 beneficiarul urmează să achite a cîte 100000 lei lunar,

ianuarie 2016 suma de 90000 lei și suma de 111306 lei până în septembrie 2016.

Invocă că, beneficiarul nu și-a onorat obligațiunile contractuale de plată în

volum deplin și la momentul actual datoria restantă constituie suma de 406726,50 lei.

În cadrul ședinței de judecată din 08 noiembrie 2016 reclamantul și-a concretizat

cerințele și a solicitat încasarea din contul societății cu răspundere limitată „Club

Royal Park Company” a datoriei în mărime de 396726,50 lei și cheltuieli de plata taxei

de stat în mărime de 12201,80 lei.

Prin hotărârea judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 08 noiembrie 2016 a fost

admisă acțiunea înaintată de societatea cu răspundere limitată „Lincons”.

S-a încasat din contul societății cu răspundere limitată „Club Royal Park

Company” în beneficiul societății cu răspundere limitată „Lincons” datoria în mărime

de 396726,50 lei și cheltuieli de plata taxei de stat în mărime de 12201,80 lei, în total

suma de 408928,83 lei.

Invocînd ilegalitatea hotărîrii judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 08

noiembrie 2016, la 14 decembrie 2016 societatea cu răspundere limitată „Club Royal

Park Company” a declarat apel împotriva hotărârii, solicitînd, repunerea în termen a

apelului, admiterea apelului, casarea hotărîrii instanței de fond și emiterea unei decizii

de respingere a cererii de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere

limitată „Lincons”.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2017, s-a respins ca

nefondată cererea societății cu răspundere limitată „Club Royal Park Company”

privind repunerea în termen de declarare a apelului și s-a restituit cererea de apel

declarată de societatea cu răspundere limitată „Club Royal Park Company”, ca depusă

tardiv.

La 18 aprilie 2017 societatea cu răspundere limitată „Club Royal Park

Company”, a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie

2017, solicitînd, admiterea cererii de recurs, repunerea în termenul de declarare a

apelului, casarea încheierii recurate și restituirea pricinii spre judecarea apelului.

Recurentul a reiterat că nu este de acord cu încheierea instanței de apel dat fiind

faptul că la examinarea cererii de apel, instanța nu a ținut cont de mai multe norme

naționale și internaționale care asigură persoanei dreptul la un remediu efectiv.

Susține recurentul că nu a fost prezent la ședința de judecată când a fost emisă

hotărârea judecătorească, făcând cunoștință cu conținutul acesteia la 16 noiembrie

2016.

În opinia recurentului, termenul de declarare a apelului începe să curgă din 17

noiembrie 2016 și astfel potrivit prevederilor art.116 alin.4) poate fi repus în termenul

de atac.

Susține că a respectat prevederile Codul de procedură civilă, care reglementează

modul și termenele de declararea a apelului, precum, modul și termenul de solicitare

de repunere în termen a apelului.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a emis încheierea la 04 aprilie 2017.

Potrivit prevederilor art. 425 din Codul de procedură civilă termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicării încheierii.

2

Cererea de recurs a fost depusă la 18 aprilie 2017, respectiv recursul este depus în

termenul prevăzut de art.425 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 426 alin.(3) Codul de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

Analizînd legalitatea încheierii atacate, prin prisma argumentelor invocate în

cererea de recurs, Colegiul consideră recursul drept neîntemeiat și care urmează a fi

respins din următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și

să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanța de

apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului

legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să

efectueze repunerea în termen.

Dispozitivul hotărârii judecătorie Botanica mun. Chișinău a fost pronunțat la 08

noiembrie 2016.

Pârâtul societatea cu răspundere limitată „Club Royal Park Company”, în ședința

de judecată din 08 noiembrie 2016 nu a fost prezent, deși a fost citat legal.

Prin scrisoare de comunicare din 09 noiembrie 2016 instanța a expediat societății

cu răspundere limitată „Club Royal Park Company” dispozitivul hotărârii (f.d.34).

Ulterior reclamanta/recurent a recepționat dispozitivul hotărârii, la 17 noiembrie

2016, fapt atestat prin avizul de recepționare (f.d.35).

În conformitate cu art.362 alin.(1) Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii,

dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, reieșind din norma citată, ultima zi în care apelantul era în drept de a ataca

hotărârea judecătorească a fost 08 decembrie 2016, inclusiv.

Prin urmare, soluția instanței de apel este legală și întemeiată, or societatea cu

răspundere limitată „Club Royal Park Company”, depunând apel, la 14 decembrie

2016 a demonstrat o neglijența a drepturilor procesuale.

Potrivit prevederilor alin. (2) art.362 Codul de procedură civilă termenul de apel

se întrerupe prin decesul participantului la proces care avea interes să facă apel sau

prin decesul mandatarului căruia i se comunicase hotărîrea. În astfel de cazuri, se face

o nouă comunicare la locul deschiderii succesiunii, iar termenul de apel începe să

curgă din nou de la data comunicării hotărîrii. Pentru moștenitorii incapabili și pentru

cei limitați în capacitatea de exercițiu sau pentru cei dispăruți fără urmă termenul curge

din ziua în care se numește tutorele sau curatorul.

(3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în

ordinea prevăzute de art.116.

Respectiv, conform prevederilor art. 116 Codul de procedură civilă repunerea în

termen este posibilă în caz dacă se depune cerere de către persoana, care a omis acest

termen din motive întemeiate cu anexarea probelor, ce argumentează această cerere.

3

La caz, apelantul nu au prezentat careva probe în vederea motivării omiterii

termenului de apel, or, în conformitate cu prevederile art.118 alin.(1) Codul de

procedură civilă fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă

drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Argumentul recurentului precum că, nu a cunoscut despre hotărârea instanței de

fond până la 16 noiembrie 2016, deoarece la pronunțarea dispozitivului nu a fost

prezent, instanța de recurs îl consideră neîntemeiat.

Or, faptul că nu a fost prezent în ședința de judecată cînd s-a pronunțat hotărârea

judecătorească nu este o împrejurarea de natură să justifice repunerea în termen,

totodată din data de 16 noiembrie și până la 08 decembrie 2016, data cînd a expirat

termenul de atac, pârâtul a cunoscut și a avut suficient timp de a depune apel pentru a

respecta termeni de atac în conformitate cu dispozițiile procedurale.

Astfel, instanța de recurs a constatat că în mod legal instanța de apel a stabilit că

nu există motive temeinice de repunere a apelantului în termenul de declarare a

apelului și conchide că, încheierea Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2017 este

legală și întemeiată.

În conformitate cu art.110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Instanța de recurs reține că, susținerile recurentului precum că termenul de atac

curge de la data când au luat cunoștință cu dispozitivul hotărîri, adică din 16 noiembrie

2016, nu pot fi reținute, întrucât, prevederile art. 362 alin.1) Codul de procedură civilă

prevede expres începerea curgerii termenului de contestare, cât și motivele obiective

de repunere în termen.

Instanța a apreciat că pentru a se putea cere repunerea în termenul de declarare a

apelului, partea care nu si-a exercitat dreptul procedural în termenul legal, trebuie sa

facă dovada existentei unei împrejurări mai presus de voința sa, deci a unei împrejurări

care să excludă culpa părții respective. Or, în speță, nu s-a constatat o asemenea

situație de fapt.

Apelul urma fi depus pînă la 08 decembrie 2016, însă a fost depus la 14

decembrie 2016, în acest sens afirmațiile recurentului, precum că cererea de apel este

depusă în termenul legal de 30 zile sunt lipsite de suport legal.

Potrivit art. 6 § 1 din Convenție orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil a cauzei sale, de către o instanță, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și

obligațiilor sale cu caracter civil.

Noțiunea „drepturi și obligații cu caracter civil” nu poate fi interpretată doar

printr-o trimitere la dreptul intern al statului pârât; este vorba de o noțiune

„autonomă”, care reiese din Convenție. Art. 6 § 1 se aplică indiferent de calitatea

părților sau de natura legislației de reglementează modul de stabilire a „contestației” și

a autorității competente să judece (Georgiadis împotriva (Greciei, pct. 34).

Potrivit jurisprudenței CtEDO Contestația poate avea, ca obiect atât existența

dreptului, cît și întinderea sa sau modalitățile de exercitare (Benthem împotriva Țărilor

de Jos, pct. 32).

4

Dreptul de acces la instanță trebuie să fie „concret și efectiv” (Bellet împotriva

Franței pct. 38). Efectivitatea dreptului de acces impune ca un individ „să beneficieze

de a posibilitate clară și concretă de a contesta un act ce constituie o ingerință în

drepturile sale Bellet împotriva Franței, pct. 36; Nunes Dias împotriva Portugaliei

(dec.) în privința normelor privind citare de a compărea în instanță.

Dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acest este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Dreptul de acces la o instanță poate fi astfel supus, în anumite circumstanțe,

unor restricții legitime, cum ar fi termenele legale pentru prescripție (Stubbings și alții

împotriva Regatului Unit, pct. 51-52), ordinele care stabilesc plata unei cauțiuni pentru

garantarea cheltuielilor de judecată (Tolstoi Miloslavsky împotriva Regatului Unit,

pct.62-67, cerința privind reprezentarea (R.P. și alții împotriva Regatului Unit, pct.

63-67).

Colegiul menționează că, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea

oricărui alt act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când

legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o

împrejurare mai presus de voința ei.

Prin urmare, decăderea este o sancțiune legală de respectare a termenelor de

procedură, rațiunea și importanța decăderii fiind determinată tocmai de imperativul

stabilirii unor termene imperative de natură a disciplina activitatea procesuală.

De asemenea, colegiu reține că, instituirea unor termene servește unei mai bune

administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și

garanțiilor procesuale ale părților. Obligația părților de a-și exercita drepturile în

termenele stabilite de lege dau conținut ordinii de drept și reprezintă expresia

celerității și fermității în ceea ce privește respectarea termenului de atac.

Astfel, soluția instanței de apel privind respingerea cererii de repunere în termen

și restituirea cererii de apel, ca depus în afara termenului legal, este compatibilă cu

respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art.6 § 1 din

Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, avînd în vedere că, ține de obligația apelantului de a lua măsurile

necesare privind protejarea dreptului său de acces la instanță (cazul Van Hani versus

Germania nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

Curtea Europeană a Dreptului Omului a evidențiat că accesul la justiție trebuie

să fie asigurat în mod efectiv și eficace. Principiul accesului liber la justiție implică și

respectarea termenelor în care justițiabilii își pot exercita drepturile lor procesuale.

Colegiul constată că, motivele invocate de recurent nu întrerupe termenul de

declarare a apelului, or art. 362 alin. (2) Codul de procedură civilă, stabilește temeiuri

de întrerupere a termenului de apel, astfel motivul vizat de recurent nu este prevăzut în

această normă.

În această privință, Colegiul de asemenea menționează că, prin prisma

jurisprudenței CEDO (Cauza Melnic împotriva Republicii Moldova (Hotărârea din 14

noiembrie 2006), Cauza Ceachir împotriva Republicii Moldova (Hotărârea din 15

5

ianuarie 2008), neprezentarea de către instanța de judecată a motivelor pentru

repunerea apelului în termen sau repunerea neîntemeiată în termenul de apel reprezintă

o încălcare a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO.

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că, încheierea instanței

de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt

neîntemeiate, Colegiul ajunge la concluzia de a respinge recursul și a menține

încheierea Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2017.

În conformitate cu art. 427 lit.a) art. 428 Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Club Royal

Park Company”.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2017, prin care s-a

restituit apelul societății cu răspundere limitată „Club Royal Park Company”, ca fiind

depusă în afara termenului legal.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, Valentina Clevadî

judecători Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

6