3ra-546/17 — anularea ordinului de concediere
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea ordinului de concediere
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
3ra-546/17 — anularea ordinului de concediere (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 3ra-546/17
Prima instanță: Judecătoria Centru, mun.Chișinău (jud. Vl. Brașoveanu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Ciugureanu, A. Minciuna, L.Popova)
ÎNCHEIERE
12 mai 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecător Tatiana Vieru
Judecători Nicolae Craiu
Oleg Sternioală
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ștefan
Ștefanco, prin intermediul avocatului Iurie Oancea,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ștefan Ștefanco
împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu
privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcția deținută anterior și
încasarea plăților salariale,
împotriva deciziei din 25 ianuarie 2017 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă:
La 18 decembrie 2014, Ștefan Ștefanco, prin intermediul avocatului Pavel
Zamfir, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al
Poliției al Ministerului Afacerilor Interne solicitând anularea ca fiind ilegal în fond
ordinul nr. 721 ef din 19 noiembrie 2014 al Inspectoratului General al Poliției al
Ministerului Afacerilor Interne „Cu privire la sancționarea disciplinară a ofițerului
de sector al Postului de Poliție Sofia al Sectorului de Poliție nr. 2 Pelinia al
Inspectoratului de Poliție Drochia al Inspectoratului General al Poliției al
Ministerului Afacerilor Interne, locotenent de poliție Ștefanco Ștefan Ion”,
repunerea în funcția de ofițer de sector al Postului de Poliție Sofia al Sectorului de
Poliție nr.2 Pelinia al Inspectoratului de Poliție Drochia al Inspectoratului General
al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, încasarea plăților salariale pentru
perioada absenței forțate de la serviciu.
În motivarea acțiunii s-a invocat că prin Ordinul Șefului Inspectoratului
General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, nr.721 ef din 19 noiembrie
2014, ofițerul de sector al Postului de Poliție Sofia al Sectorului de Poliție nr.2
(Pelinia) al Inspectoratului de Poliție Drochia, a fost sancționat disciplinar cu
concediere pentru lipsa de la serviciu la data de 04 noiembrie 2014, în temeiul art. 9
alin. (2) lit.b), d) Codul muncii, art. 47 alin.(1) lit.k) al Legii cu privire la activitatea
Poliției și a statutului polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012 și pct. 8 al
contractului individual de muncă.
Susține că, conform conținutului Ordinului nr.721 ef din 19 noiembrie 2014,
s-a reținut că la data de 04 noiembrie 2014, de către conducerea Inspectoratului de
1
Poliție Drochia al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor
Interne a fost dispusă inițierea anchetei de serviciu pe faptul abaterilor disciplinare
comise de către angajatul Inspectoratului de Poliție Drochia-Ștefan Ștefanco. În
rezultatul controlului efectuat de către șeful sectorului de poliție nr.2 (Pelinia) al
Inspectoratului de Poliție Drochia, locotenent-colonel de poliție -Leonid Morcov, s-
a stabilit că la 04 noiembrie 2014, Ștefan Ștefanco nu a fost prezent la serviciu, iar
apelurile telefonice efectuate pe numărul său au rămăs fără răspuns. În explicația
șefului de post al Postului de Poliție Sofia, căpitan de poliție –Sergiu Tetelea, se
confirmă faptul că la 04 noiembrie 2014, Ștefan Ștefanco nu a fost prezent la
serviciu, iar la apelurile telefonice, nu a reacționat. De asemenea, s-a specificat că în
explicațiile sale, reclamantul a recunoscut că a lipsit de la serviciu fără motive
întemeiate. În aceste circumstanțe, s-a constatat că prin acțiunile sale, inclusiv prin
neanunțarea șefilor despre motivul neprezentării, Ștefan Ștefanco a încălcat
disciplina de serviciu, ceea ce constituie o încălcare gravă a normelor Codului
Muncii și a clauzelor contractului de muncă.
Menționează că, circumstanțele expuse în ordinul contestat contravin în parte
evenimentelor produse la 04 noiembrie 2014. Astfel, conform ordinului contestat, ar
fi comis mai multe abateri disciplinare, fără însă a fi specificat caracterul lor, data
comiterii și alte date relevante. Nu este specificată încadrarea juridică a „abaterilor
disciplinare” și dacă acestea stau la baza deciziei de concediere. Angajatorul nu a
menționat în ordinul de concediere perioada de absență de la serviciu, invocând
„absența fără motive întemeiate de la lucru în timpul zilei”. Efectuarea controlului
la Postul de Poliție Sofia de către șeful Sectorului de poliție nr.2 –Leonid Morcov
nu denotă lipsa la locul de muncă la data și ora respectivă, nu este probată
contactarea telefonică de către șeful Sectorului de Poliție nr.2, ora de apelare,
numerele de telefon, locul aflării.
Declară că, nu poate fi considerată relevantă explicația ofițerului de sector al
Postului de Poliție Sofia referitor la „absența la serviciu” a lui Ștefan Ștefanco, iar
„neanunțarea șefilor despre motivul neprezentării la serviciu” nu constituie abatere
disciplinară, care se sancționează cu concedierea. Or, nu s-a constatat că a avut în
posesie un telefon celular și intenționat a ignorat apelurile șefilor.
Precizează că, angajatorul nu și-a motivat soluția privind aplicarea sancțiunii
disciplinare - concedierea - prin prisma prevederilor Capitolului X, pct. 80-83, din
Statutul disciplinar polițistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.502 din 09
iulie 2013, inclusiv nu a invocat „gravitatea faptei” și „existența consecințelor grave,
survenite în rezultatul abaterii disciplinare”.
Prin hotărârea din 19 mai 2015 a Judecătoriei Centru, mun.Chișinău s-a
respins cererea de chemare în judecată depusă de Ștefan Ștefanco împotriva
Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la
anularea ordinului de concediere nr. 721 ef din 19 noiembrie 2014, repunerea în
funcție și achitarea plăților salariale.
Prin încheierea din 19 mai 2015 a Judecătoriei Centru, mun.Chișinău s-a
corectat eroarea admisă în dispozitivul hotărârii din 19 mai 2015 a Judecătoriei
Centru, mun.Chișinău referitor la anul emiterii hotărârii, fiind indicat corect anul
„2015” în loc de „2014”.
2
Prin decizia din 25 ianuarie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul
depus de Ștefan Ștefanco, prin intermediul avocatului Pavel Zamfir și s-a menținut
hotărârea din 19 mai 2015 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău.
La 23 martie 2017, Ștefan Ștefanco, prin intermediul avocatului Iurie Oancea,
a declarat recurs împotriva deciziei din 25 ianuarie 2017 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 19 mai 2015 a Judecătoriei Centru,
mun.Chișinău, emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă: anularea ordinului
nr. 721 ef din 19 noiembrie 2014 al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului
Afacerilor Interne „Cu privire la sancționarea disciplinară a ofițerului de sector al
Postului de Poliție Sofia al Sectorului de Poliție nr.2 Pelinia al Inspectoratului de
Poliție Drochia al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor
Interne, locotenent de poliție Ștefanco Ștefan Ion”, repunerea în funcția de ofițer de
sector al Postului de Poliție Sofia al Sectorului de Poliție nr. 2 Pelinia al
Inspectoratului de Poliție Drochia al Inspectoratului General al Poliției al
Ministerului Afacerilor Interne, încasarea de la pârât a plăților salariale pentru
perioada absenței forțate de la serviciu.
În susținerea recursului s-a invocat că la pronunțarea hotărârii instanța a
încălcat normele de drept material, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a
aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea, ce în
consecință a dus la încălcarea dreptului său la un proces echitabil prevăzut de art.6
CEDO.
Consideră că, la pronunțarea hotărârii pârâtul nu a prezentat instanței dovezi
ce ar confirma faptul că reclamantul anterior ar fi comis anumite abateri disciplinare.
Or, instanța de apel era obligată să verifice dacă există sau nu abateri disciplinare
comise anterior.
Opinează că, ordinul contestat contravine normelor legale, deoarece la
emiterea acestuia nu s-a ținut cont de prevederile pct.80-83 din Hotărârea
Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Statutului disciplinar al
polițistului nr. 502 din 09 iulie 2013 și anume nu au fost verificate circumstanțele
care au stat la baza stabilirii gradului de gravitate a abaterii disciplinare comise,
inclusiv și consecințele acesteia.
În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 25 ianuarie 2017, iar Ștefan
Ștefanco, prin intermediul avocatului Iurie Oancea, a declarat recurs la 23 martie
2017, ceea ce denotă că este în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de Ștefan Ștefanco, prin intermediul
avocatului Iurie Oancea, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
3
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ștefan Ștefanco, prin
intermediul avocatului Iurie Oancea, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele
de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,
suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului
instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,
din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor
de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu
se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza
Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie
1995, nr.26561/1995).
4
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera inadmisibil recursul declarat de Ștefan Ștefanco, prin intermediul
avocatului Iurie Oancea.
În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ștefan Ștefanco, prin intermediul
avocatului Iurie Oancea, împotriva deciziei din 25 ianuarie 2017 a Curții de Apel
Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecător Tatiana Vieru
Judecători Nicolae Craiu
Oleg Sternioală
5