2ra-702/17 — încasarea datoriei

prima instanță: A. Negru dosarul nr. 2ra-702/17

instanța de apel: N. Cernat, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

03 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Întreprinderea Mixtă ,,Incaso” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de

avocatul Covaliov Natalia,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte

,,Incaso” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Zinaidei Chirica cu privire la

încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Întreprinderea Mixtă ,,Incaso” Societate cu

Răspundere Limitată și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din

06 aprilie 2016, prin care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă :

La 10 februarie 2016, ÎM ,,Incaso” SRL a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Zinaidei Chirica cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 12 noiembrie 2013 dintre ÎCS ,,Iute

Credit” SRL, în calitate de creditor și Chirica Zinaida în calitate de debitor a fost

încheiat contractul de împrumut nr. 557976 și executat la sediul creditorului.

Susține că pentru nerespectarea graficului de rambursare a împrumutului,

debitorul s-a angajat pe lângă valoarea împrumutului principal, taxa aferentă

contractului de împrumut, dobânda și o penalitate contractuală care se raportează

duratei de întârziere.

Menționează că la data de 03 martie 2014, ÎCS ,,Iute Credit” SRL și-a onorat

obligațiunea sa, transferând debitorului împrumutul acordat.

Afirmă că pârâta până în prezent nu și-a onorat obligațiile în conformitate cu

contractul de împrumut sus menționat.

În acest context, relevă că debitorul Chirica Zinaida a fost înștiințată despre

faptul nerespectării clauzelor contractuale prin intermediul notificărilor recomandate.

Totodată, afirmă că în adresa debitorului a fost expediată și reclamația prin care

a fost informat repetat despre nerespectarea clauzelor contractuale și despre rezilierea

anticipată a contractului și obligația acestuia de a restitui împrumutul, dobânzi

calculate, taxa aferente contractului și a penalității.

Indică că datoria pârâtului față de ÎCS ,,Iute Credit” SRL constituia 31 153,28

lei, fiind calculată conform prevederilor contractului de împrumut enunțat și anume

suma împrumutului 12 468,94 lei, taxa aferentă contractului în mărime de 3007,06 lei,

dobânda contractuală în suma de 1091,22 lei și penalitatea în mărime de 14 586,06 lei.

Mai relevă că reieșind din faptul că pârâta Chirica Zinaida a achitat suma de

6 452 lei, la data înaintării cererii de chemare în judecată, datoria acesteia constituie

suma de 24 701,28 lei.

Precizează că prezenta cerere de chemare în judecată este înaintată de către

ÎM ,,Incaso” SRL având calitatea de creditor în baza contractului de cesiune nr. 1 din

01 iunie 2010 încheiat dintre ÎCS ,,Iute Credit” SRL și ÎM ,,Incaso” SRL, în temeiul

căruia a fost transmis dreptul de creanță către ÎM ,,Incaso” SRL.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 525 alin. (1), art. 556 alin. (1),

art. 557, art. 624 alin. (1) și alin. (3), art. 867 alin. (1) din Codul civil.

Solicită încasarea de la Chirica Zinaida în beneficiul ÎM ,,Incaso” SRL a sumei

de 24 701,28 lei, cheltuielile de asistență juridică în mărime de 800 lei și 780 lei cu

titlu de taxa de stat.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 06 aprilie 2016, acțiunea

a fost admisă parțial, fiind încasat de la Chirica Zinaida în beneficiul ÎM ,,Incaso” SRL

suma de 10 115,22 lei cu titlu de datorie, 303,46 lei cu titlu de taxa de stat și

cheltuielile de asistență juridică în mărime de 400 lei, în rest acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2016, a fost respins apelul

declarat de către ÎM ,,Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Covaliov Natalia și

menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut prevederile art. 512 alin. (1), art.

514, art. 572 alin. (2), art. 624 alin. (1) și alin. (3), art. 625, art. 867, art. 871, art. 712,

art. 717 alin. (1) și alin. (2), art. 719 lit. f), art. 220 din Codul civil, art. 5 din Legea

privind contractele de credit cu consumatorii nr. 202 din 12 iulie 2013, care

reglementează aspecte ce țin de temeiurile nașterii obligațiilor, executarea obligațiilor,

clauza penală, contractul de împrumut, restituirea împrumutului, clauzele contractuale

standard, nulitatea clauzelor contractuale standard, interdicția clauzelor contractuale

standard fără posibilitatea de evaluare, nulitatea actului juridic ce contravine legii,

ordinii publice sau bunelor moravuri, informații precontractuale.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța de

apel a considerat întemeiată concluzia primei instanțe privind admiterea parțială a

acțiunii și încasarea datoriei în baza contractului de împrumut nr. 557976 din 12

noiembrie 2013, în mărime de 10 115,22 lei.

Totodată, instanța de apel a reținut că prima instanță întemeiat a conchis că

pct. 6.1 prin care împrumutatul s-a obligat să achite împrumutătorului clauze penale de

0,5 % și respectiv de 30 % din valoarea împrumutului în caz de neexecutare a

obligației asumate sau în caz de rezilierea contractului de către împrumutător, sunt

clauze contractuale standard ce nu pot fi aplicate, or acestea sunt abuzive și lovite de

nulitate.

La 07 februarie 2017, prin intermediul oficiului poștal, ÎM ,,Incaso” SRL,

reprezentată de avocatul Covaliov Natalia a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel solicitând, admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și modificarea

hotărârii primei instanțe cu încasarea de la intimat a penalității contractuale în mărime

de 14 568,06 lei, taxa de stat în mărime de 476,54 lei și taxa de stat pentru depunerea

cererii de apel în suma de 585 lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 400

lei.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel

considerând-o neîntemeiată.

Susține că contractul de împrumut din speță nu prevede clauze abuzive sau

clauze standard, deoarece toate clauze acestui contract sunt ușor înțelese, lizibile și

expuse într-un limbaj clar, care au fost negociate și acceptate de către părți.

Afirmă că la semnarea contractului de împrumut părțile au evaluat anticipat

prejudiciul, iar contractul corespunde condițiilor de validitate ale actului juridic civil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanței de apel din 27 octombrie

2016 a fost expediată în adresa participanților la proces, inclusiv recurentului

ÎM ,,Incaso” SRL la data de 20 noiembrie 2016, fapt ce se confirmă prin copia

scrisorii de însoțire nr. 32644-4 (f. d. 79), însă date care ar confirma și recepționarea

acesteia la materialele cauzei lipsesc.

Astfel instanța de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la data de 07 februarie 2017, prin intermediul oficiului

poștal în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către ÎM ,,Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Covaliov Natalia este inadmisibil din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către ÎM ,,Incaso” SRL,

reprezentată de avocatul Covaliov Natalia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica

la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către ÎM ,,Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Covaliov Natalia asemenea aspecte

nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către ÎM ,,Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Covaliov Natalia ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Întreprinderea Mixtă ,,Incaso” Societate cu

Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Covaliov Natalia se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva