2rac-179/17 — incasarea sumei

Dosarul nr. 2rac-179/17

Prima instanță: Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău (jud. I. Secrieru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Vascan, V. Negru, E. Fistican)

Î N C H E I E R E

03 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Maria Ghervas

Judecătorii: Iurie Bejenaru

Oleg Sternioală

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

Societatea Comercială ”Comsales Grup” Societate cu Răspundere Limitată, prin

intermediul avocatului Igor Topală,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea

Comercială ”Comsales Grup” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societății

cu Răspundere Limitată ”Instaltermo Impex” cu privire la încasarea sumei,

împotriva deciziei din 16 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La data de 05 ianuarie 2016, SC „Comsales Grup” SRL s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva SC „Instaltermo Impex” SRL privind încasarea sumei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 12.12.2012 între SC

„Comsales Grup” SRL și SC „Instaltermo Impex” SRL a fost încheiat contractul

nr.2/12-12 conform căruia, reclamantul în calitate de antreprenor s-a obligat să execute

lucrarea de confecționare a unei cazangerii pentru pîrît. Ultimul în calitate de client s-

a obligat să achite prețul conform termenilor stabiliți. S-a mai indicat în cererea de

chemare în judecată că prețul lucrării a fost stabilit de 190000 lei.

Afirmă reclamantul că conform pct.2.4. al contractului s-a stabilit graficul

achitării prețului și anume 100000 lei în decurs de trei zile de la momentul încheierii

contractului; 50000 lei în decurs de șapte zile de la momentul achitării primului avans;

30000 lei în decurs de paisprezece zile de la momentul achitării primului avans și suma

de 10000 lei în decurs de trei zile de la momentul finisării lucrării.

Menționează reclamantul că pîrîtul și-a executat obligațiunile contractuale parțial

și a achitat doar suma de 100000 lei, acumulând o datorie în sumă de 90000 lei.

Susține că la data de 24.12.2015, a expediat în adresa pîrîtului, pretenția prin care

a solicitat onorarea obligațiunii de ridicare a lucrării și plății integrale a costului

acesteia în termen de trei zile. La data de 30.12.2015, pîrîtul a expediat o scrisoare în

adresa reclamantului indicând că nu și-a onorat obligațiunea de plată, deoarece

reclamantul nu și-a executat obligațiunea corelativă de finisare a lucrării și nu a fost

1

semnat un act de predare primire între părți și că contractul a fost reziliat în temeiul

pct.8.2. al contractului din motivul că de la încheierea lui au expirat trei ani.

Relatează reclamantul că de fapt, răspunsul dat este o eschivare a pîrîtului de la

executarea obligațiunilor și că acesta nu a avut nici un impediment să-și ridice lucrarea,

care era finisată din luna ianuarie 2012.

Totodată, susține reclamantul că, pct.8.2. al contractului invocat de pîrît nu are

relevanță, deoarece în baza acestuia clientul avea dreptul să rezilieze contractul în cazul

în care antreprenorul refuza să efectueze lucrarea sau fără temei nu a început executarea

lucrării. Mai mult ca atît pîrîtul nu a expediat nici o solicitare de reziliere a contractului,

iar lucrarea a fost finisată din luna decembrie 2012.

La fel, a făcut referire la termenul contractului și a indicat că acesta a fost semnat

la data de 12.12.2012, lucrarea urmând să fie efectuată în termen de 30 zile de la

momentul achitării avansului de 100000 lei. Avansul a fost achitat la data de

14.12.2012, respectiv lucrarea urma să fie finisată la data de 14.01.2013 de cînd și

urmează să se calculeze termenul de adresare în instanță pentru reclamant.

S-a mai indicat în cererea de chemare în judecată că dat fiind neexecutarea

obligației contractuale corespunzător, pîrîtul se află în întârziere pentru care conform

normelor legale urmează să achite dobânda de întârziere, iar conform normelor

contractuale urmează să achite penalitate de întârziere.

A solicitat reclamantul încasarea din contul pîrîtului, în beneficiul său a datoriei

conform contractului în sumă de 90000 lei, a penalității de întârziere în sumă de 34770

lei și a dobânzii de întârziere în sumă de 36825 lei, precum și cheltuielile de judecată -

taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 4848 lei și

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 8000 lei.

Prin hotărîrea din 26 aprilie 2016 Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, cererea de

chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 16 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de SC ”Comsales Grup” SRL, prin intermediul avocatului Igor Topală și a fost

menținută hotărîrea din 26 aprilie 2016 a judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău.

La data de 17 martie 2017, SC ”Comsales Grup” SRL, prin intermediul avocatului

Igor Topală, a declarat recurs împotriva deciziei din 16 noiembrie 2016 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de

fond cu pronunțarea unei hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a interpretat în mod eronat

legea, nu a aplicat legea care urma să fie aplicată, aplicând o lege care nu trebuia să fie

aplicată.

Susține recurentul că instanța de apel nu a examinat multiaspectual pricina, nu a

ținut cont de principiul egalității procesuale a părților și nu a respectat drepturile

procesuale ale acestora.

Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune

în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 16 noiembrie 2016. Conform

materialelor cauzei decizia instanței de apel a fost expediată recurentului la data de 31

ianuarie 2017. Recursul declarat la data de 17 martie 2017 se consideră a fi declarat în

termen.

2

Examinând temeiurile recursului declarat de SC ”Comsales Grup” SRL, prin

intermediul avocatului Igor Topală, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SC ”Comsales Grup” SRL, prin

intermediul avocatului Igor Topală, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

3

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de SC ”Comsales Grup” SRL, prin intermediul avocatului

Igor Topală, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea Comercială ”Comsales

Grup” Societate cu Răspundere Limitată, prin intermediul avocatului Igor Topală,

împotriva deciziei din 16 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Maria Ghervas

Judecătorii: Iurie Bejenaru

Oleg Sternioală

4