2rac-187/17 — încasarea datoriei

prima instanță: A. Balan (Judecătoria Rezina) dosarul nr. 2rac-187/17

instanța de apel: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru

(Curtea de Apel Chișinău)

ÎNCHEIERE

12 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Maria Ghervas

Judecătorii: Oleg Sternioală, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Societatea

Comercială „Inamstro” Societate cu Răspundere Limitată,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Sticlămont” împotriva Societății Comerciale „Inamstro” Societate cu

Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de Societatea Comercială „Inamstro” Societate cu

Răspundere Limitată și modificată hotărîrea Judecătoriei Rezina din 03 mai 2016,

c o n s t a t ă:

La 22 februarie 2016 Societatea pe Acțiuni „Sticlămont” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Societății Comerciale „Inamstro” Societate cu

Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 02.07.2015 între SA

„Sticlămont” și SC „Inamstro” SRL, a fost încheiat contractul de vînzare

cumpărare nr. 164, prin care SA „Sticlămont” s-a obligat la comanda SC

„Inamstro” SRL, să vîndă și să livreze materiale de construcție, iar SC „Inamstro”

SRL se obligă să achite contravaloarea acestor mărfuri în termen limită de 30 zile

de la data livrării lotului corespunzător de materiale în baza facturilor fiscale.

Susține că pîrîta nu a achitat integral costul mărfii încălcînd obligațiile.

Astfel, datoria acumulată de către SC „Inamstro” SRL față de SRL „Sticlămont”

pentru bunurile recepționate este de 210 744, 48 lei, suma dobînzii de întîrziere în

mărime de 25 878,18 lei, penalitate în mărime de 31 400,93 lei.

De asemenea, reclamantul a menționat că soluționarea prealabilă a pricinii pe

cale extrajudiciară a fost respectată, la data de 19.01.2016 pîrîtei fiindu-i expediată

notificarea privind restituirea datoriei, recepționată la data de 17.02.2016.

Ulterior, reclamantul și-a modificat pretențiile, solicitînd încasarea de la

pîrît SC „Inamstro” SRL a sumei dobânzii de întîrziere în mărime de 25 878,18 lei,

penalitatea în mărime de 31 400,93 lei, taxa de stat în mărime de 8041 lei și

cheltuieli reale și rezonabile de asistență juridică în mărime de 16000 lei, invocînd

la data de 24.03.2016 pîrîtul a achitat suma de bază a datoriei contractuale în

mărime de 210744,48 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Rezina din 03 mai 2016 a fost respinsă cererea

SC „Inamstro” SRL cu privire la scoaterea de pe rol a cererii de chemare în

judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rezina din 03 mai 2016 acțiunea a fost admisă

parțial. S-a încasat de la SC „Inamstro” SRL în beneficiul SA „Sticlămont” suma

dobînzii de întîrziere în mărime de 25 878,18 lei, penalitate - 31 400,93 lei, taxa de

stat – 8041 lei, cheltuieli de asistență juridică – 10 000 lei, în total 75 320,11 lei.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, SC „Inamstro” a declarat apel,

solicitînd casarea hotărîrii primei instanțe și emiterea unei noi hotărîri prin care a

respinge acțiunea.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016 și încheierea de

corectare a greșelii din 25 ianuarie 2017 a fost admis apelul declarat de SC

„Inamstro” SRL și modificată hotărîrea primei instanțe, în partea în care a fost

încasat de la SC „Inamstro” SRL în beneficiul SA„Sticlămont” cheltuielile de

asistență juridică în mărime de 10 000 lei cu micșorarea acestei sume pînă la 5000

lei. În rest hotărîrea primei instanțe a fost menținută, precum și încheierea

Judecătoriei Rezina din 03.05.2016. S-a încasat de la SC „Inamstro” SRL în

beneficiul SA „Sticlămont” cheltuieli de asistență juridică în instanța de apel în

mărime de 2 000 lei.

Instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată concluzia primei instanțe

precum că penalitatea în speța dedusă judecății este calculată din valoarea datoriei

restante de 210 744,48 lei pentru 149 de zile, care constituie 31 400,93 lei și deci

conform prevederilor contractului din 02.07.2015 cu nr. 164 urmează a fi încasată

de SC „Inamstro” SRL în folosul SA „Sticlămont”, în conformitate cu prevederile

art.619 alin.(l) Cod Civil, care stipulează că obligațiilor pecuniare li se aplică

dobînzi pe perioada întârzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5 % peste rata

dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

La fel, instanța de apel a concluzionat că prima instanță întemeiat a stabilit că

dobînda de întârziere în sumă de 25878,18 lei urmează de încasat de la SC

„Inamstro” SRL în folosul SA „Sticlămont”, iar argumentele reprezentantului

apelantei, precum că datoria SC „Inamstro”SRL față de SA „Sticlămont” este stinsă

și că creditorul care și-a primit executarea obligației nu mai poate cere plata

penalităților stabilite pentru cazurile de neexecutare a obligației, dreptul de a

pretinde plata penalităților doar dacă și-a rezervat acest drept la primirea executării,

nu poate fi reținută, dat fiind faptul că poartă un caracter declarativ și este lipsită de

suport faptic și juridic.

La fel, din considerentul că acțiunea a fost admisă parțial, instanța de apel a

apreciat ca fiind întemeiată concluzia prime instanțe de încasarea de la SC

„Inamstro” SRL a cheltuielilor pentru taxa de stat achitate de către reclamanta SA

„Sticlămont” la depunerea acțiunii și anume în sumă de 8041 lei, conform ordinului

de plată nr. 1001 din 17.02.2016.

În favoarea micșorării cheltuielilor pentru asistență juridică încasate de prima

instanță în mărime de 10 000 lei, instanța de apel a menționat că prin prisma

realității, necesității și rezonabilității plății solicitate, această sumă este exagerată în

raport cu complexitatea cauzei și aportului avocatului în prestarea serviciilor de

2

asistență juridică. Or, avocatul a efectuat consultații juridice reclamantei, a întocmit

cererea de chemare în judecată, a participat doar în ședința de judecată din

03.05.2016, însuși litigiul fiind examinat din două ședințe judecată, durata integrală

a procedurii de examinare fiind de la 25.02.2016 pînă la 03.05.2016, adică

aproximativ 3 luni de zile.

La data de 21 noiembrie 2016 SC „Inamstro” SRL a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitînd casarea hotărîrilor judecătorești în partea ce ține

de încasarea de la SC „Inamstro” SRL în beneficiul SA „Sticlămont” a sumei cu

titlu de penalitate prin micșorarea sumei încasate de 314000,93 lei pînă la

3140,93lei și în partea încasării taxei de stat prin micșorarea cuantumului de la 8041

lei pînă la 435 lei.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa recurentului

copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada

recepționării acesteia, din care considerente recursul se consideră a fi depus în

termen.

Recurentul consideră decizia instanței de apel neîntemeiată și ilegală în partea

menținerii capătului de cerere cu privire la încasarea penalității, fiind emisă cu

aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural cît și a circumstanțelor

real existente pe acest caz.

Susține că suma pretinsă de intimat cu titlu de penalitate nu poate fi calificată

ca atare, deoarece penalitatea presupune o evaluare prealabilă a eventualelor

prejudicii cauzate ca urmare a refuzului de executare a obligaților de plată, iar în

speță de către intimat nu au fost demonstrat faptul refuzului recurentului de a plăti

prețul mărfii și nici nu au fost cauzate careva prejudicii intimatului.

Recurentul solicită aplicarea prevederilor art. 630 Cod Civil, deoarece

consideră că, încasarea sumei de 31400,93 lei cu titlu de penalitate este exagerată în

raport cu prejudicial cauzat prin neexecutarea obligației de bază. Or, suma

penalităților încasată de prima instanță și menținută de instanța de apel este

exagerată și disproporțional de mare în raport cu faptul că, datoria de bază a fost

achitată benevol de către recurent. Mai mult ca atît, intimatul suplimentar a

solicitat și încasarea dobînzii de întîrziere în sumă de 25 878,18 lei

Invocă că la aprecierea disproporționalității clauzei penale, instanța de judecată

va porni în fiecare caz concret de la astfel de împrejurări precum: durata

neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligației, procentul excesiv de

înalt al clauzei penale, depășirea substanțială a posibilelor prejudicii rezultate din

neexecutarea obligațiilor, refuzul de a executa obligația, dar și vinovăția debitorului,

etc.

Determinant pentru aprecierea disproporționalității, conform normei ce

reglementează instituția micșorării clauzei penale, constituie faptul că intimatului nu

i s-a cauzat nici un prejudiciu material prin executare neesențială a obligațiilor din

contract, or, acesta din urmă, adică intimatul nu a probat un atare prejudiciu.

3

În acest sens menționează că debitorul - recurentul SC „Inamstro” SRL s-a

aflat în întârziere o perioadă scurtă de timp (din 20 septembrie 2015 pînă la 15

februarie 2016), SA „Sticlămont” adresându-se cu prezenta acțiune în judecată la 22

februarie 2016 și imediat după adresare în instanța de judecată datoria a fost stinsă

integral (23 martie 2016), ceea ce denotă buna-credință a recurentului.

În circumstanțele relevate, recurentul SC „Inamstro” SRL consideră că

cuantumul penalității necesită a fi micșorat în temeiul prevederilor art. 630 alin.(l)

din Codul Civil pînă la suma de 3140 lei, adică cu achitarea penalității în mărime de

0,01% din suma neachitată pentru fiecare zi de întîrziere, ținînd cont de durata mică

a neexecutării obligației de bază, de procentul excesiv de înalt al clauzei penale

prevăzute în contract și de proporționalitatea dintre clauza penală și datoria stinsă.

Examinînd temeiurile recursului declarat de Societatea Comercială

„Inamstro” Societate cu Răspundere Limitată în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea Comercială

„Inamstro” Societate cu Răspundere Limitată nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

4

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Societatea Comercială „Inamstro”

Societate cu Răspundere Limitată.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului Civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea Comercială

„Inamstro” Societate cu Răspundere Limitată împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 09 noiembrie 2016.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Oleg Sternioală

Iurie Bejenaru

5