3ra-450/17 — contestarea actului administrativ.

dosarul nr. 3ra-450/17

prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău

Judecător: L. Holivețcaia

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

ÎNCHEIERE

26 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Nicolae Craiu și Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Vitalii Popa și Liubovi

Popa,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vitalii Popa și

Liubovi Popa împotriva Comisiei pentru Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din

Republica Moldova cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2016 prin care a

fost respins apelul declarat de Vitalii Popa și Liubovi Popa, fiind menținută hotărârea

Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 05 iulie 2016,

c o n s t a t ă

La 18 ianuarie 2016, Vitalii Popa și Liubovi Popa au depus cerere de chemare în

judecată împotriva Comisiei pentru Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din

Republica Moldova cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamanții au indicat că la 05 noiembrie 2015, au depus

plîngere în adresa Comisiei pentru Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din

Republica Moldova, prin care au solicitat intentarea procedurii disciplinare împotriva

avocatului Dragoș Chetraru și atragerea acestuia la răspundere disciplinară sub formă

de retragere a licenței nr.2020 din 13 octombrie 2010 privind exercitarea profesiei de

avocat, iar ulterior, la 02 decembrie 2015 au completat plîngerea din 05 noiembrie

2015, invocînd temeiuri suplimentare pentru atragerea la răspundere disciplinară a

avocatului Dragoș Chetraru.

Prin răspunsul Comisiei pentru Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din

Republica Moldova, care a fost recepționat de reclamanți la 21 decembrie 2015,

plîngerile au fost declarate inadmisibile, întrucît acestea au fost deja obiect al

dezbaterilor în comisie potrivit petiției nr. G/074 din 18 ianuarie 2013 depusă de

Vitalii Popa și Liubovi Popa.

1

Susțin reclamanții că, în anul 2013 Comisia pentru Etică și Disciplină a Uniunii

Avocaților din Republica Moldova a examinat petiția reclamanților referitor la

comportamentul nedemn și neadecvat al avocatului Dragoș Chetraru în cadrul

examinării unei pricini civile, însă în petițiile din 05 noiembrie 2015 și 02 decembrie

2015, au indicat despre mai multe abateri disciplinare comise de avocatul Dragoș

Chetraru și referitor la faptul că avocatul Dragoș Chetraru s-a prezentat în ședințele

instanțelor de judecată, inclusiv și Curtea de Apel Chișinău, nefiind împuternicit de a

reprezenta interesele pîrîtului. Totodată, au solicitat aplicarea în privința avocatului

Dragoș Chetraru a sancțiunii disciplinare pentru inducerea în eroare, atît a instanțelor

de judecată, cît și reclamanților referitor la faptul că la materialele dosarului a fost

anexat mandatul său.

Relatează reclamanții că, studiind materialele dosarului au constatat că la

judecarea cauzei civile de către Curtea de Apel Chișinău, avocatul Dragoș Chetraru

nu a prezentat mandatul eliberat conform prevederilor legislației în vigoare.

Consideră reclamanții că Comisia pentru Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților

din Republica Moldova în mod abuziv și ilegal a respins plîngerile depuse de către

Vitalii Popa și Liubovi Popa la 05 noiembrie 2015 și 02 decembrie 2015 și nu le-a

examinat detaliat, întrucît acestea se referă la alte încălcări decît cele menționate în

petiția nr. G/074 din 18 ianuarie 2013.

Solicită Vitalii Popa și Liubovi Popa anularea ca fiind ilegal a răspunsului

Comisiei pentru Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din Republica Moldova din

07 decembrie 2015, prin care a fost refuzată examinarea plângerilor nr. 1-252 din 05

noiembrie 2015 și nr. 1-304 din 02 decembrie 2015, obligarea Comisiei pentru Etică

și Disciplină a Uniunii Avocaților din Republica Moldova să examineze în fond

plângerile nr. 1-252 din 05 noiembrie 2015 și nr. 1-304 din 02 decembrie 2015 cu

privire la atragerea la răspundere disciplinară a avocatului Dragoș Chetraru.

La 24 mai 2016, reclamanții au depus cerere de completare a acțiunii, invocînd

suplimentar că la 18 ianuarie 2016 au depus cerere prealabilă în adresa Comisiei

pentru Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din Republica Moldova cu privire la

anularea răspunsului Comisiei pentru Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din

Republica Moldova din 07 decembrie 2015, prin care a fost refuzată examinarea

plângerilor nr. 1-252 din 05 noiembrie 2015 și nr. 1-304 din 02 decembrie 2015

(f.d.33-37).

Prin răspunsul Comisiei pentru Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din

Republica Moldova nr. 1/017 din 18 ianuarie 2016 cererea prealabilă a fost respinsă.

Menționează reclamanții că, cererea prealabilă a fost respinsă de către

Președintele Comisiei pentru Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din Republica

Moldova, fără a fi pronunțată o hotărârea a Comisiei pentru Etică și Disciplină a

Uniunii Avocaților din Republica Moldova.

Consideră reclamanții că Președintele Comisiei pentru Etică și Disciplină a

Uniunii Avocaților din Republica Moldova nu are competență de a examina cererile

prealabile împotriva Comisiei.

Indică reclamanții că petițiile referitoare la acțiunile avocaților, precum și

informația cu privire la abaterile disciplinare comise de avocat în timpul exercitării

atribuțiilor profesionale, se examinează de către Comisia pentru etică și disciplină, iar

în cazul existenței unor temeiuri suficiente, comisia dispune efectuarea unui control.

2

Controlul se efectuează de către membrii comisiei sau se pune în sarcina baroului.

Comisia pentru etică și disciplină adoptă una din următoarele decizii: privind

aplicarea sancțiunii disciplinare; privind efectuarea unui control suplimentar; privind

lipsa încălcărilor în acțiunile avocatului.

Relevă reclamanții că, la 04 septembrie 2013, avocatul Dragoș Chetraru a depus

apel în interesele ÎP „Grăd-Constructor”, fără a fi împuternicit de ultimul. De

asemenea indică reclamanții că, procura din 08 mai 2013 eliberată avocatului Dragoș

Chetraru de către ÎP „Grăd-Constructor” cu împuterniciri, nu este valabilă, deoarece

nu corespunde Hotărîrii Guvernului nr. 1175 din 21 decembrie 2010 cu privire la

aprobarea formularului și modului de utilizare a mandatului avocatului,

împuternicirile avocatului sau ale avocatului stagiar stabilite în procură fiind valabile

doar dacă aceasta se prezintă împreună cu mandatul. Consideră reclamanții că,

avocatul Dragoș Chetraru nu avea dreptul de a depune apel.

Solicită reclamanții Vitalii Popa și Liubovi Popa anularea ca fiind ilegal a

răspunsului Comisiei pentru Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din Republica

Moldova din 07 decembrie 2015, prin care a fost refuzată examinarea plângerilor nr.

1-252 din 05 noiembrie 2015 și nr. 1-304 din 02 decembrie 2015, obligarea Comisiei

pentru Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din Republica Moldova să examineze

în fond plângerile nr. 1-252 din 05 noiembrie 2015 și nr. 1-304 din 02 decembrie 2015

cu privire la atragerea la răspundere disciplinară a avocatului Dragoș Chetraru.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 05 iulie 2016 acțiunea a

fost respinsă ca fiind nefondată (f.d. 89-91).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2016 a fost respins apelul

declarat de Vitalii Popa și Liubovi Popa, fiind menținută hotărârea Judecătoriei

Rîșcani municipiul Chișinău din 05 iulie 2016 (f.d. 126-139).

La 22 decembrie 2016, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei adoptate (f.d. 145).

La 10 februarie 2017 Vitalii Popa și Liubovi Popa au declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și hotărîrii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărîri privind admiterea

acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat în

termen, deoarece la materialele pricinii nu există dovada recepționării de către

recurenți a copiei deciziei contestate.

Recurenții, Vitalii Popa și Liubovi Popa, în motivarea recursului au indicat că

atît instanța de apel la adoptarea deciziei contestate, cît și prima instanță au aplicat și

interpretat eronat normele dreptului material aplicabile raportului juridic litigios.

Recurenții menționează că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor

invocate în cererea de apel, precum și nu s-a expus asupra cererii de apel suplimentare.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

3

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

La 14 martie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Comisiei

pentru Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din Republica Moldova cererea de

recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Pînă la examinarea pricinii, Comisia pentru Etică și Disciplină a Uniunii

Avocaților din Republica Moldova nu a depus referință la cererea de recurs declarată,

prin care să-și exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate, iar alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului menționează că, Vitalii Popa și Liubovi Popa, în cererea

de recurs nu au invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432

alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio

referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „ ... art.6

parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse

4

de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și

aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului care sînt

similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios, la

judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Vitalii Popa și Liubovi Popa, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Vitalii Popa și Liubovi Popa se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

5