2rac-120/17 — incasarea datoriei

2rac-120/17 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2rac-120/17

Prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun.Chișinău (jud. C. Ursachi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. D. Manole, Șt. Niță, A. Bostan)

DECIZIE

05 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

Lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecători: Svetlana Filincova

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Agrimatco-

Service” Societate cu Răpundere Limitată și avocatul acesteia-Andrei Botnari,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea cu

Capital Străin „Agrimatco-Service” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

Societății pe Acțiuni „Zoovet” cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de

întârziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 23 februarie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 03 iulie 2015, ÎCS „Agrimatco-Service” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SA „Zoovet” solicitând încasarea datoriei în sumă de 15054, 00

lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 1292,37 lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că a livrat pârâtului marfa în

asortiment, conform facturilor fiscale. Pretenții privind calitatea și cantitatea mărfii

nu au fost înaintate.

Conform actului de verificare a evidenței contabile datat cu 31 octombrie

2014, s-a stabilit că pârâtul îi datorează reclamantului suma de 15054, 00 lei.

Susține că, pârâtul urmează să achite și dobânda de întârziere, calculată

conform art. 585, 619 Cod civil, deoarece nu și-a executat obligațiile pecuniare în

termen.

Menționează că, prin reclamația expediată în adresa pârâtului și recepționată

de ultimul la 17 octombrie 2014, i-a solicitat stingerea datoriei, însă reclamația a

fost ignorată.

Prin încheierea din 07 iulie 2015 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău a fost

aplicat sechestru asupra conturilor bancare și bunurilor materiale ce aparțin

pârâtului în limita valorii acțiunii în mărime de 16346, 37 lei.

Prin hotărârea din 16 noiembrie 2015 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

s-a respins ca fiind tardivă cererea de chemare în judecată depusă de ÎCS

1

„Agrimatco-Service” SRL împotriva SA „Zoovet”; s-a încasat de la ÎCS

„Agrimatco-Service” SRL în beneficiul SA „Zoovet” cheltuielile de asistență

juridică în sumă de 2000 lei; s-a anulat sechestrul aplicat prin încheierea din 07 iulie

2015 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău asupra conturilor bancare și bunurilor

materiale ale SA „Zoovet”.

Prin decizia din 23 februarie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de ÎCS „Agrimatco-Service” SRL și s-a menținut hotărârea din 16 noiembrie

2015 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.

La 06 decembrie 2016, ÎCS „Agrimatco-Service” SRL și avocatul acesteia-

Andrei Botnari au declarat recurs împotriva deciziei din 23 februarie 2016 a Curții

de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei din 23 februarie 2016 a Curții de Apel

Chișinău și a hotărârii din 16 noiembrie 2015 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău, cu pronunțarea unei noi hotărâri privind admiterea integrală a cererii de

chemare în judecată, inclusiv a cheltuielilor de judecată suportate în instanța de apel

și instanța de recurs.

În susținerea recursului s-a invocat că decizia instanței de apel este ilegală și

urmează a fi casată, deoarece cererea de chemare în judecată a fost depusă în cadrul

termenului de prescripție extinctivă care a început să curgă din 20 noiembrie 2014

și expiră la data de 20 noiembrie 2017.

Conform art. 272 alin. (1) Cod civil, termenul de prescripție extinctivă începe

să curgă de la data nașterii dreptului de acțiune, iar dreptul la acțiune se naște la data

când persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. Astfel, dreptul

la acțiune a reclamantului nu se naște la data livrării mărfii sau la data semnării

actului de verificare, dar după 7 zile din momentul în care a solicitat achitarea

datoriei de la pârât.

Relevă că, în asemenea circumstanțe este eronată concluzia instanței de apel,

precum și a instanței de fond precum că ÎCS „Agrimatco- Service” SRL a omis

termenul de prescripție, deoarece din natura raportului juridic litigios nu rezultă că

intimatul avea obligația de achita marfa la data livrării acesteia, iar dreptul subiectiv

la acțiune a luat naștere după expirarea acestui termen.

În acest sens a invocat și jurisprudența națională și anume decizia din 18 mai

2016 a Curții Supreme de Justiție, conform căreia s-a menționat că în cazul în care

raportul dintre părțile contractante este stabilit doar prin facturi fiscale atunci,

creditorul are dreptul de a pretinde oricând executarea obligației, iar debitorul este

îndreptățit să o execute oricând și dacă datoria de a executa imediat nu rezultă din

lege, contract sau din natura obligației, debitorul trebuie să execute obligația în

termen de 7 zile din momentul cererii creditorului. Curtea Supremă de Justiție s-a

expus în favoarea aplicabilității prevederilor art. 575 Cod civil în cazuri similare

speței din prezentul litigiu.

Referitor la termenul de declarare a recursului, s-a indicat că instanța de apel

nu le-a expediat în adresă decizia, însă au recepționat-o prin intermediul oficiului

poștal de la Judecătoria Buiucani, mun.Chișinău la data de 04 noiembrie 2016.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

2

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 23 februarie 2016, iar ÎCS

„Agrimatco-Service” SRL și avocatul acesteia-Andrei Botnari au declarat recurs 06

decembrie 2016.

Materialele pricinii atestă că decizia contestată a fost expediată părților la data

de 14 martie 2016, conform scrisorii de însoțire (f.d.76), însă date despre

recepționarea acesteia lipsesc.

La solicitarea avocatului Andrei Botnari, înregistrată la 31 octombrie 2016,

decizia instanței de apel a fost remisă în adresa acestuia la 04 noiembrie 2016 și

respectiv a fost recepționată la 08 noiembrie 2016.

Astfel, instanța de recurs consideră că recursul declarat la data de 06

decembrie 2016 de către ÎCS „Agrimatco-Service” SRL și avocatul acesteia-Andrei

Botnari împotriva deciziei din 23 februarie 2016 a Curții de Apel Chișinău, este în

termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 29 martie 2017 a Curții Supreme de Justiție completul din

3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de ÎCS „Agrimatco-Service” SRL și avocatul acesteia-Andrei Botnari și va

casa decizia instanței de apel, cu remiterea pricinii la rejudecare, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (2), (3), (4) Cod de procedură civilă, nici un fel

de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără

aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența,

admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor

reciprocă și suficiența pentru soluționarea pricinii. Ca rezultat al aprecierii probelor,

3

instanța judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale

privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea

preferinței unor probe față de altele.

În conformitate cu art. 373 alin. (1)-(4) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în

instanță de apel de către participanții la proces. În cazul în care motivarea apelului

nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanța de apel se pronunță în fond, numai

în temeiul celor invocate în primă instanță. Instanța de apel nu este legată de

motivele apelului privind legalitatea hotărârii primei instanțe, ci este obligată să

verifice legalitatea hotărârii în întregul ei.

Din materialele pricinii rezultă că ÎCS „Agrimatco-Service” SRL în perioada

2010-2011 a livrat marfă în asortiment SA „Zootvet”, conform facturilor fiscale:

Seria, nr. KX5780443 din 04 iunie 2010, Seria, nr. FV2079771 din 01 iunie 2011,

Seria, nr. FV 2941887 din 13 iunie 2011 și Seria, nr. FV2942528 din 11 iulie 2011

(f.d.7-10).

ÎCS „Agrimatco-Service” SRL a expediat în adresa SA „Zoovet” la 13

octombrie 2014, o reclamație prin care a solicitat stingerea datoriei în termen de 5

zile, până la data de 20 octombrie 2014 (f.d.12). Reclamația a fost recepționată de

către SA „Zoovet” la 17 octombrie 2014 (f.d.13), însă a rămas fără răspuns.

Ca rezultat al neexecutării de către SA „Zoovet” a solicitării conform

reclamației, ÎCS „Agrimatco-Service” SRL la 03 iulie 2015 a depus cerere de

chemare în judecată împotriva SA „Zoovet”, conform căreia a solicitat încasarea

datoriei în sumă de 15054, 00 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 1292,37 lei și

a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 16 noiembrie 2015 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

s-a respins ca fiind tardivă cererea de chemare în judecată depusă de ÎCS

„Agrimatco-Service” SRL împotriva SA „Zoovet”; s-a încasat de la ÎCS

„Agrimatco-Service” SRL în beneficiul SA „Zoovet” cheltuielile de asistență

juridică în sumă de 2000 lei; s-a anulat sechestrul aplicat prin încheierea din 07 iulie

2015 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău asupra conturilor bancare și bunurilor

materiale ale SA „Zoovet”.

Prin decizia din 23 februarie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de ÎCS „Agrimatco-Service” SRL și s-a menținut hotărârea din 16 noiembrie

2015 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.

Astfel, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ Lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de apel, verificând legalitatea și

temeinicia hotărârii primei instanțe, rezultând din prevederile art. 373 Cod de

procedură civilă, s-a limitat la menținerea acesteia ca rezultat al interpretării eronate

normelor de drept material în raport cu circumstanțele pricinii, prin ce se impune

4

casarea deciziei instanței de apel, cu restituirea pricinii la rejudecare în următoarele

circumstanțe.

Colegiul precizează că din textul cererii de chemare în judecată se identifică că

ÎCS „Agrimatco-Service” SRL pretinde încasarea datoriei formate conform

facturilor fiscale: Seria, nr. FV2079771 din 01 iunie 2011, Seria, nr. FV 2941887

din 13 iunie 2011 și Seria, nr. FV2942528 din 11 iulie 2011, ca rezultat al expedierii

în adresa pârâtului a reclamației nr. 240 din 13 octombrie 2014 (f.d.12).

Prin reclamația adresată pârâtului SA „Zoovet”, ÎCS „Agrimatco-Service” SRL

a solicitat achitarea integrală a datoriei, iar virarea sumei să fie efectuată până la 20

octombrie 2014 (f.d.12).

Conform art. 575 alin.(1) Cod civil, în cazul în care termenul de executare a

obligației nu este determinat și nici nu rezultă din natura acesteia, creditorul are

dreptul de a pretinde oricând executarea ei, iar debitorul este îndreptățit să o execute

oricând. Dacă datoria de a executa imediat nu rezultă din lege, contract sau din natura

obligației, debitorul trebuie să execute obligația în termen de 7 zile din momentul

cererii creditorului.

Conform art. 267 alin. (1) Cod civil, termenul general în interiorul căruia

persoana poate să-și apere, pe calea intentării unei acțiuni în instanță de judecată,

dreptul încălcat este de 3 ani.

Conform art. 272 alin.(3) Cod civil, în raporturile juridice în care nu este

stipulat termenul executării obligației sau în care executarea poate fi cerută oricând,

termenul de prescripție extinctivă începe să curgă de la data când debitorul trebuie

să execute obligația.

În atare circumstanțe, Colegiul menționează că termenul de prescripție, în

contextul prevederilor enunțate supra, a început să curgă pentru ÎCS „Agrimatco-

Service” SRL la 20 octombrie 2014, adică începând cu data când pârâtul urma să-și

execute obligația la solicitarea reclamantului. Referitor la somațiile telefonice și

verbale, pretinse a fi efectuate de reclamant, lipsesc careva confirmări în acest sens.

La acest capitol, Colegiul apreciază ca fiind eronate constatările instanțelor

ierarhice inferioare precum că obligația SA „Zoovet” de a achita pentru marfa livrată

imediat după livrare ar rezulta din natura acestei obligații în contextul prevederilor

art. 753 Cod civil și în consecință dreptul la acțiune s-ar naște din momentul livrării

mărfii.

Colegiul precizează că în speță lipsește un contract ce ar reglementa termenul

scadent a obligației de plată pentru mărfurile livrate, ceea ce denotă că speței deduse

judecății îi sunt aplicabile prevederile art. 575 alin.(1) Cod civil, deoarece factura

fiscală nu este decât un document justificativ, ce stă la baza înregistrărilor în

contabilitatea furnizorului și a cumpărătorului, ea fiind un mijloc de proba cu privire

la operațiunea facturată. În cazul dat termenul de trei ani de adresare în judecată

începe să curgă după expirarea a 7 zile din momentul solicitării reclamantului, adică

din 20 octombrie 2014.

Astfel, în contextul prevederilor art. 267 alin.(1) Cod civil coroborat cu

prevederile art. 272 alin.(3) Cod civil, dreptul la acțiune pentru ÎCS „Agrimatco-

Service” SRL s-a născut la 20 octombrie 2014-data când pârâtul urma să achite

5

datoria conform reclamației din 13 octombrie 2014, ceea ce denotă că termenul nu

a expirat, cum au concluzionat instanțele ierarhice inferioare.

Or, dacă termenul executării obligației nu este indicat sau este condiționat de

momentul cererii din partea creditorului, atunci debitorul este obligat din momentul

înaintării cererii de către creditor să-l execute.

La caz, Colegiul apreciază ca fiind întemeiate argumentele recurentului precum

că dreptul la acțiune pentru ÎCS „Agrimatco-Service” SRL s-a născut după expirarea

a celor 7 zile de la solicitarea achitării pentru marfa livrată.

În consecință, Colegiul conchide aplicarea termenului de prescripție conform

art. 267, 271 Cod civil, nu s-a produs decât ca rezultat al interpretării eronate de către

instanțele inferioare a normelor de drept referitor la prescripția extinctivă și

începutul curgerii acesteia.

În atare circumstanțe, pornind de la premisa precum că instanța de fond s-a

expus asupra acțiunii prin aplicarea termenului de prescripție, constatându-l ca fiind

omis de către reclamant, iar instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia

hotărârii primei instanțe rezultând din prevederile art. 373 Cod de procedură civilă,

a menținut soluția instanței de fond, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ Lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a casa

decizia instanței de apel cu remiterea pricinii la rejudecare pentru a examina acțiunea

sub aspectul temeiniciei.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare nu poate

fi corectată de instanța de recurs, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ Lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de ÎCS „Agrimatco-Service” SRL și avocatul acesteia-Andrei

Botnari și a casa integral decizia instanței de apel, cu remiterea pricinii civile la

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea pricinii, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul

temeiniciei/netemeiniciei cerințelor, urmează să verifice cerințele prin prisma

argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform cărora instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția

adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de

judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu argumentele părților, circumstanțele

pricinii, probele administrate și cercetate și normele de drept material aplicabile

raportului litigios.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) și alin.

(3) Cod de procedură civilă, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ Lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Agrimatco-

Service” Societate cu Răspundere Limitată și avocatul acesteia-Andrei Botnari.

6

Se casează decizia din 23 februarie 2016 a Curții de Apel Chișinău, adoptată

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea cu

Capital Străin „Agrimatco-Service” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

Societății pe Acțiuni „Zoovet” cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de

întârziere și a cheltuielilor de judecată, cu remiterea pricinii la rejudecare în Curtea

de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecători Svetlana Filincova

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

7