3ra-412/17 — contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-412/17

prima instanță – (Judecătoria Centru, mun. Chișinău) M. Mazur

instanța de apel – (Curtea de Apel Chișinău) V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița

ÎNCHEIERE

05 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

societatea pe acțiuni ”Institutul de Proiectări Drumuri Auto”,

în pricina civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de societatea pe

acțiuni ”Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” împotriva Serviciului Protecției

Civile și Situații Excepționale, Direcția Salvatori și Pompieri intervenienți

accesorii societatea cu răspundere limitată ”Restart-Business” și Mîndru Eduard,

privind anularea avizului Serviciului pompieri și salvatori nr. 5/320 din 24 iunie

2013, eliberat pentru bunul imobil/construcție din str. Bucuriei, 10, mun. Chișinău,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2016 prin care

s-a admis apelul declarat de societatea pe acțiuni ”Institutul pentru Proiectări

Drumuri Auto”, s-a casat hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 04

aprilie 2016 și s-a pronunțat o altă hotărîre prin care s-a încetat procesul civil,

c o n s t a t ă:

La 17 august 2013 societatea pe acțiuni ”Institutul pentru Proiectări Drumuri

Auto” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Protecției Civile

și Situații Excepționale, Direcția Salvatori și Pompieri prin care au solicitat

anularea avizului serviciului pompieri și salvatori nr. 5/320 din 24 iunie 2013

eliberat de către Serviciul Protecției Civile și Situații Excepționale, Direcția

Salvatori și Pompieri pentru bunul imobil/construcție din mun. Chișinău, str.

Bucuriei, 10, beneficiar ”Restart-Business” societate cu răspundere limitată.

În motivarea cererii de chemare în judecată au menționat că, societatea pe

acțiuni ”Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” este proprietarul complexului

imobiliar cu numărul cadastral 010518.141.02 situat în mun. Chișinău, str.

Bucuriei, 12A, fapt confirmat prin extrasul din Registrul bunurilor imobile.

Pe bunul imobil/teren de contrucții situat în mun. Chișinău, str. Bucuriei, 10,

din luna decembrie 2012 entitatea întreprinderea cu capital străin ”Restart-

1

Business” societate cu răspundere limitată a început lucrări de demolare a

construcțiilor vechi existente pe suprafața de teren în cauza, precum și de edificare

a unei contrucții noi de mari dimensiuni.

Recent, societatea pe acțiuni ”Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” a

aflat despre eliberarea de către Primăria mun. Chișinău a actelor administrative:

certificatul de urbanism pentru proiectare nr. 72i/12 din 20 decembrie 2012, și a

autorizației de construcții nr. 49-c/13 din 19 aprilie 2013 beneficiarului

întreprinderii cu capital străin ”Restart Business” societate cu răspundere limitată

pentru construirea unui bloc locativ cu parcare subterană în limita terenului privat

situat în mun. Chișinău, str. Bucuriei, 10.

A mai comunicat că, la 12 iulie 2013 la adresa societății pe acțiuni ”IPDA” a

parvenit scrisoarea nr. 02/41-1798 de la Centru Național Anticorupție prin care s-a

adus la cunoștință că Serviciul Protecției Civile și Situații Excepționale al

Ministerului Afacerilor Interne a eliberat entității întreprinderii cu capital străin

Restart-Business” societate cu răspundere limitată avizul pompieri și salvatori nr.

5/320 din 24 iunie 2013 prin care s-a aprobat documentația de proiect la blocul

locativ din str. Bucuriei, 10.

Reclamantul societate pe acțiuni ”IPDA” în calitate de proprietar al bunului

imobil din str. Bucuriei, 12,A, bun care se află în imediata apropriere de bunul

imobil din str. Bucuriei,10, consideră că avizul nr. 5/320 din 24 iunie 2013 eliberat

de pîrîtul Serviciul Protecției Civile și Situații Excepționale, Direcția Salvatori și

Pompieri, ca act administrativ s-a efectuat cu încălcări ale legii aplicabile, atît sub

aspect material cît și sub aspect procedural, fiind încălcat dreptul de proprietate și

dreptul de vecinătate al reclamantului și normele antiincediare prevăzute de lege.

În acest sens, a invocat că, societatea pe acțiuni ”IPDA” aduce la cunoștința

instanței că la eliberarea Certificatului de urbanism pentru proiectare nr. 722i/12

din 20 decembrie 2012, întreprinderea cu capital străin ”Restart-Business”

societate cu răspundere limitată nu a ținut cont de prevederile art. 6 alin. (2) din

Legea cu privire la autorizarea executării lucrărilor de construcție.

A mai invocat că, conform informației furnizate de instituțiile competente în

eliberarea avizelor, societatea cu răspundere limitată ”Restart-Business” pînă la

emiterea de către Autoritatea publică a actelor administrative contestate nu a dispus

de nici un aviz ecologic, aviz sanitar sau aviz al Serviciului pompieri și salvatori.

Mai mult ca atît, potrivit normelor de drept, avizul Direcției Pompieri și

Salvatori privind coordonarea terenului pentru amplasarea și proiectarea obiectului

se elibereaza înainte de inițierea procedurii de proiectare a obiectivului, la etapa de

pînă la eliberarea Certificatului de urbanism pentru proiectare.

În speță, însă au menționat că, avizul contestat a fost eliberat mai tîrziu de la

data emiterii certificatului de urbanism pentru proiectare nr. 722i/2 din 20

decembrie 2012 și a autorizației de construcție nr. 49-c/13 din 18 aprilie 2013 și

anume a fost eliberat la 24 iunie 2013.

De asemenea, au invocat că, pîrîtul nici nu a examinat documentația de

proiect și planificare în corespundere cu actele normative nu s-a conformat

normelor de drept antiincediare.

2

Totodată, au invocat că, la emiterea avizului nu s-a ținut cont de faptul că

blocul locativ să construiește la o distanță apropiată de alte clădiri vecine și cu

parcare subterană care pune în pericol clădirile din preajmă.

Suplimentar au menționat că, actul contestat a fost emis tardiv, ilegal după

ce deja lucrările de construcție a blocului locativ erau demarate.

În cadrul examinării cauzei societatea cu răspundere limitată ”Restart

Business” a înaintat cerere de introducere în proces a intervenienților accesorii și

anume a societății cu răspundere limitată ”Restart Business”.

Prin încheierea protocolară din 20 septembrie 2013 s-a atras în calitate de

intervenirn accesoriu societatea cu răspundere limitată ”Restart Business”.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 05

decembrie 2014, s-a atras în calitate de intervenient accesoriu Mîndru Eduard.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 4 aprilie 2016 s-a

respins ca neîntemeiată cererea societății pe acțiuni ”Institutul pentru Proiectări

Drumuri Auto” către Serviciul Proiecției Civile și Situații Excepționale Direcția

Salvatori și Pompieri, intervenienți accesorii întreprinderea cu capital străin

”Restart-Business” societate cu răspundere limitată, Mîndru Eduard privind

anularea avizului serviciului pompieri și salvatori nr. 5/320 din 24 iunie 2013

eliberat pentru bunul imobil/construcție din str. Bucuriei, 10, mun. Chișinău.

Nefiind deacord cu hotărârea primei instanțe la 28 aprilie 2016 societatea pe

acțiuni ”Institutul pentru Proiectări Auto” a depus cerere de apel prin care a

solicitat casarea hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 04 aprilie 2016,

iar prin cererea de apel din 04 octombrie 2016 a solicitat casarea hotărârii primei

instanțe cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de fond în alt complet de

judecată.

La 22 noiembrie 2016 Mîndru Eduard a depus cerere de apel prin care a

solicitat casarea hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care

cererea de chemare în judecată să fie admisă.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2016 s-a restituit

cererea de apel a apelantului Mîndru Eduard ca fiind depusă înafara termenului

legal.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2016 s-a admis

apelul declarat de reprezentantul societății pe acțiuni ”Institutul pentru Proiectări

Drumuri Auto” din alte motive decît cele invocate, s-a casat hotărârea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 04 aprilie 2016, cu emiterea unei noi hotărâri sub formă

de încheiere prin care s-a dispus încetarea procesului.

La 27 ianuarie 2017 societatea pe acțiuni ”Institutul pentru Proiectări

Drumuri Auto” a depus cerere de recurs prin care au solicitat casarea deciziei

instanței de apel prin care a fost dispusă încetarea procesului cu remiterea cauzei la

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău pentru examinarea cererii de apel înaintată

de recurent.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material.

3

Astfel, a menționat că, răspunsul Serviciului Protecției Civile și Situații

Excepționale nr. 5/320 din 24 iunie 2013 este un act juridic, unde legalitatea

acestuia se examinează în instanța de judecată în conformitate cu procesul civil.

A invocat că actul contestat urma să fie examinat de către instanța de

judecată prin prisma legislației civile sub aspectul nulității acestuia.

Respectiv, a menționat că, instanța de judecată urma să transmită examinarea

cauzei în instanța de drept comun dar nu să examineze în contencios administrativ.

Mai mult ca atît, a menționat că, actul contestat este un act administrativ și

instanța de apel a interpretat eronat art. 265 lit. a) din Codul de procedură civilă.

La 27 marie 2017 Serviciul Protecției Civile și Situații Excepționale a

depus referință prin care a solicitat respingerea cererii de recurs.

Potrivit prevederilor art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Instanța de recurs menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis

dispozitivul deciziei la 23 noiembrie 2016.

Potrivit scrisorii nr. 35102-4 copia deciziei a fost expediată părților la 29

noiembrie 2016 (f.d. 57, Vol. II), iar la materialele cauzei lipsește dovada

recepționării acesteia de către părți.

Cererea de recurs a fost depusă la 27 ianuarie 2017, respectiv recursul se

consideră depus în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

În cererea de recurs nu se indică o încălcarea esențială sau aplicarea eronată

a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța

de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or motivele

recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii,

asupra căror instanțele ierarhic inferioare de judecată s-au pronunțat.

4

De asemenea se reține că, dezacordul recurentului cu decizia instanței de

apel, relatarea situației nu constituie un temei de casare a deciziei recurate, or,

recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Suplimentar, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a încălcat flagrant regulile de

apreciere a probelor.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

Conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de societatea pe

acțiuni ”Institutul de Proiectări Drumuri Auto” nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare,

este inadmisibil.

5

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către societatea pe acțiuni ”Institutul de Proiectări

Drumuri Auto” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

6