2r-259/17 — exercitarea dreptului de gaj

dosarul nr. 2r-259/17

prima instanță - (Judecătoria Anenii-Noi) R. Popescu-Balta

instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) I. Cimpoi, N. Simciuc, L. Bulgac

D E C I Z I E

05 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de Ludmila Timofte,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Organizației de

Microfinanțare „Creditactiv” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui

Gheorghe Timofte și Ludmila Timofte cu privire la exercitarea dreptului de gaj,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2016, prin care a

fost respinsă cererea privind repunerea în termen a apelului și restituită cererea de

apel ca depusă tardiv,

c o n s t a t ă:

La 08 iunie 2015 OM „Creditactiv” SRL a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Gheorghe Timofte și Ludmila Timofte, prin care a solicitat deposedarea

lui Gheorghe Timofte și Ludmila Timofte și transmiterea silită în posesia OM

„Creditactiv” SRL a terenului pentru construcții cu nr. cadastral 1017115.475, cu

suprafața de 0,04 ha și a casei de locuit individuală cu nr. cadastral 1017115.475.01

cu suprafața de totală de 113,1 m.p., situate în r-nul Anenii Noi, s. Floreni, str.

Primăverii, 41, pentru înstrăinarea ulterioară și utilizarea mijloacelor bănești obținute

la stingerea datoriei, evacuarea pârâților și a membrilor familiei lor din bunul indicat

și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 07 aprilie 2016 s-a admis cererea de

chemare în judecată a OM „Creditactiv” SRL împotriva lui Gheorghe Timofte și

Ludmila Timofte cu privire la exercitarea dreptului de gaj.

S-a transmis silit în posesia OM „Creditactiv” SRL, bunul ipotecat și anume:

terenul pentru construcții cu nr. cadastral 1017115.475, cu suprafața de 0,04 ha și

casa de locuit individual cu nr. cadastral 1017115.475.01, cu suprafața de totală de

113,1 m.p., situate în r-nul Anenii Noi, s. Floreni, str. Primăverii, 41, pentru

înstrăinarea ulterioară și utilizarea mijloacelor bănești obținute la stingerea datoriei.

S-a evacuat Gheorghe Timofte și Ludmila Timofte cu toate persoanele care

locuiesc în casa de locuit individuală cu nr. cadastral 1017115.475.01 cu suprafața

1

totală de 113,1 m.p., situată în r-nul Anenii Noi, s. Floreni, str. Primăverii, 41, fără

acordarea altui spațiu locativ.

S-a încasat de la Gheorghe Timofte și Ludmila Timofte în beneficiul OM

„Creditactiv” SRL taxa de stat în mărime de 409,75 lei, în mod solidar.

La 13 octombrie 2016 Gheorghe Timofte și Ludmila Timofte au depus cerere

de apel nemotivată împotriva hotărîrii primei instanțe.

La 17 octombrie 2016 apelanții Gheorghe Timofte și Ludmila Timofte au

depus repetat cerere de apel nemotivată, solicitând restabilirea termenului de

depunere a cererii de apel, acordarea unui termen suplimentar pentru depunerea

cererii de apel motivată și casarea hotărârii Judecătoriei Anenii Noi din 07 aprilie

2016, cu trimiterea pricinii la rejudecare în prima instanță, în alt complet de judecată.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2016 s-a respins

cererea apelanților Gheorghe Timofte și Ludmila Timofte privind repunerea în

termen a apelului și s-a restituit cererea de apel, ca depusă în afara termenului legal.

La 15 februarie 2017, prin intermediul oficiului poștal (f.d. 165), Ludmila

Timofte a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii

Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2016 și a hotărârii Judecătoriei Anenii Noi

din 07 aprilie 2016, cu trimiterea pricinii la rejudecare.

În motivarea recursului, recurenta a exprimat dezacordul cu încheierea

contestată, considerând-o neîntemeiată și pasibilă de a fi casată.

A indicat că încheierea instanței de apel și dispozitivul hotărârii primei instanțe

sunt contrare circumstanțelor de fapt, totodată invocând că nu a fost citată legal la

examinarea pricinii în instanța de fond.

Conform prevederilor art. 425 Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Având în vedere că la materialele dosarului lipsește dovada legală de

recepționare de către recurenta Timofte Ludmila a copiei încheierii contestate,

recursul depus la 15 februarie 2017 se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea

admisibilității și fără participarea părților.

Analizînd legalitatea încheierii atacate, prin prisma argumentelor invocate în

cererea de recurs, Colegiul consideră recursul drept neîntemeiat și care urmează a fi

respins din următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și

să mențină încheierea.

Din materialele dosarului rezultă că la 15 decembrie 2016 instanța de apel a

respins cererea lui Gheorghe Timofte și Ludmila Timofte privind repunerea în

termenul de declarare a apelului, restituind cererea de apel ca fiind depusă în afara

termenului legal.

La emiterea încheierii nominalizate instanța de apel și-a întemeiat concluziile

pe prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă.

Drept motiv pentru aplicarea acestor prevederi instanța de apel a reținut că

lipsesc temeiuri de repunere a apelanților în termenul de apel, care a fost omis din

motive imputabile doar acestora.

2

În acest sens, a reținut că apelanții Gheorghe Timofte și Ludmila Timofte au

cunoscut despre examinarea pricinii, or, prin cererea din 03 februarie 2016 au

solicitat amânarea examinării ei. Astfel, instanța a invocat prevederile art. 102 alin.

(41) Codul de procedură civilă, în conformitate cu care, participanții la proces

înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de

procedură la o dată ulterioară.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, potrivit materialelor dosarului, la

08 aprilie 2016 apelanților le-a fost expediat dispozitivul hotărârii Judecătoriei Anenii

Noi din 07 aprilie 2016 prin scrisoare cu aviz de recepție, iar la 26 aprilie 2016,

ultimii au recepționat dispozitivul hotărârii primei instanțe.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră încheierea instanței de apel întemeiată, bazată pe

aprecierea justă a circumstanțelor de fapt și aplicarea corectă a normelor de drept

procedural, din următoarele considerente

În conformitate cu art. 362 alin. (1) și (3) Codul de procedură civilă, termenul

de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului

hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către

instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art. 116.

În conformitate cu art. 116 alin. (1) și (3) Codul de procedură civilă, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură

pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se

anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

La caz, se constată că apelanții nu au prezentat careva probe temeinice în

vederea motivării omiterii termenului de depunere a cererii apel.

În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanța

de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara

termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a

refuzat să efectueze repunerea în termen.

Raportând la caz normele sus-citate și circumstanțele constatate, Colegiul

conchide că concluzia instanței de apel privind depunerea apelului de către Gheorghe

Timofte și Ludmila Timofte în afara termenului legal, este justificată.

Materialele dosarului atestă că la 07 aprilie 2016 instanța de fond a pronunțat

dispozitivul hotărârii judecătorești, în lipsa Ludmilei Timofte (f.d. 85), însă la dosar

există suficiente probe ce demonstrează realizarea obligației instanței privind citarea

legală a participanților la proces pentru ședințele de judecată.

Astfel, prin cererea depusă la 24 iunie 2015 însuși recurenta recunoaște ca a

primit prin poștă cu aviz recomandat, copia încheierii de primire în procedură a

Judecătoriei Anenii Noi din 11 iunie 2015 și copia cererii de chemare în judecată,

solicitând un termen suplimentar pentru întocmirea referinței. (f.d. 21)

Sub acest aspect, instanța de recurs apreciază critic și argumentul recurentei

precum că, a primit dispozitivul hotărârii primei instanțe abia la 19 septembrie 2016.

Prin urmare, Ludmila Timofte urma să declare apel în termen de 30 de zile de

la data pronunțării dispozitivului hotărârii.

În acest context, nu poate fi reținut argumentul Ludmilei Timofte drept motiv

întemeiat de omitere a termenului de apel precum că, nu a fost prezentă la

pronunțarea dispozitivului hotărârii, și că nu a fost citată în mod legal, or, aceasta a

cunoscut de existența litigiului, astfel, era obligată să se folosească cu bună-credință

3

de drepturile procedurale, informându-se despre soluționarea litigiului în cauză și,

prin urmare, să depună cererea de apel în termenul stabilit de lege.

Totodată, Colegiul menționează că în conformitate cu art. 10 alin. (1) Codul de

procedură civilă, sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de

normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport

procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de

procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

Or, potrivit art. 56 alin. (3) Codul de procedură civilă, participanții la proces

sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul

abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiunilor procedurale, se aplică

sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.

Articolul 61 alin. (1) Codul de procedură civilă, la fel, prevede că părțile sunt

obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța

judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se

urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

În aceste condiții, este evident că Ludmila Timofte, având la cunoștință despre

existența prezentului litigiu și examinarea lui, trebuia să întreprindă toate măsurile

necesare de a proteja drepturile sale de acces la instanță.

Astfel, contrar celor menționate, Ludmila Timofte nu a dat dovadă de

promptitudine în vederea exercitării căii de atac în termen.

Prin urmare, nu pot fi reținute argumentele recurentei privind omiterea

termenului de declarare a apelului. Or, legislatorul expres a prevăzut că termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii.

Luând în considerație cele expuse, Colegiul reține că instanța de apel justificat

a concluzionat asupra netemeiniciei cererii privind repunerea în termenul de declarare

a apelului.

Totodată, Colegiul relevă că soluția instanței de apel privind restituirea cererii

de apel este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul

prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că ține de obligația apelantului de a

lua măsurile necesare privind protejarea dreptului său de acces la instanță (Cauza Van

Ham vs Germania nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

Astfel, Ludmila Timofte prin lege a fost obligată să respecte termenul legal de

contestare a hotărârii cu apel în 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului

hotărârii, potrivit art. 362 alin. (1) Codul de procedură civilă.

Instanța de recurs notează că Curtea de Apel Chișinău corect a restituit cererea

de apel declarată de Gheorghe Timofte și Ludmila Timofte, deoarece apelanții au

omis termenul legal de contestare a hotărârii judecătorești, iar motive întemeiate

privind repunerea în termen a apelului nu s-au constatat.

În această privință, Colegiul, de asemenea, menționează că prin prisma

jurisprudenței CEDO (Cauzele Melnic vs Republica Moldova din 14 noiembrie 2006

și Ceachir vs Republica Moldova din 15 ianuarie 2008), neprezentarea de către

instanța de judecată a motivelor pentru repunerea apelului în termen sau repunerea

neîntemeiată în termenul de apel reprezintă o încălcare a dreptului intimatului la un

proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO.

4

Avînd în vedere cele expuse mai sus, încheierea Curții de Apel Chișinău din 15

decembrie 2016 este legală, fiind adoptată cu aplicarea corectă a normelor de drept

material și cu respectarea normelor de drept procedural, și urmează a fi menținută.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Ludmila Timofte.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2016, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Organizației de Microfinanțare

„Creditactiv” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Gheorghe Timofte și

Ludmila Timofte cu privire la exercitarea dreptului de gaj.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

5