3ra-355/17 — anularea actului administrativ

Prima instanță: Judecătoria Strășeni Dosarul nr. 3ra-355/17

Judecător: I. Chiroșca

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: D. Manole, I. Cotruță, V. Negru

Î N C H E I E R E

29 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Valeriu Doagă

Judecători Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Consiliul sătesc Cojușna,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul

Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului sătesc Cojușna

privind anularea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2016, prin care

a fost menținută hotărârea Judecătoriei Strășeni din 25 martie 2016,

c o n s t a t ă

La 20 octombrie 2015, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului sătesc Cojușna, privind

anularea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că pîrîtul a aprobat decizia nr. 5.3 din 07

septembrie 2015 „Cu privire la instituirea funcțiilor de viceprimar în Primăria

Cojușna”. Reclamantul, în conformitate cu art. 68 alin. (2) din Legea privind

administrația publică locală nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 a efectuat un

control sub aspectul legalității deciziei în cauză și a constatat că a fost adoptată cu

încălcarea prevederilor legislației în vigoare.

Consideră că decizia nr. 5.3 din 07 septembrie 2015 a fost adoptată contrar

prevederilor legale din motiv că în conformitate cu art. 9 alin. (2) din Legea nr.

317 din 18 iulie 2003 privind actele normative ale Guvernului și ale altor

autorități ale administrației publice centrale și locale, actele normative ale

autorităților publice locale trebuie să corespundă întocmai prevederilor

constituționale, legilor, precum și hotărâriilor și ordonanțelor Guvernului.

Indică reclamantul că potrivit Legii nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la

statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, art. 14 prevede că salarizarea

persoanelor cu funcții de demnitate publică se efectuează în modul, în condițiile și

în mărimile prevăzute de Legea nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la

sistemul de salarizare în sectorul bugetar sau de Legea salarizării nr. 847-XVI din

14 februarie 2002. Iar potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 355 din 23

decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, persoanele

care dețin funcții de demnitate publică (cu excepția celor cu statutul de magistrat)

au dreptul, pentru activitatea desfășurată în conformitate cu prevederile legislației

în vigoare, la un salariu lunar stabilit conform anexelor nr. 2 și 3, care reprezintă

unica formă de salarizare a lor. Conform prevederilor anexei nr. 2 al Legii

menționate, funcția de viceprimar de oraș, sat (comună) este salarizată în

dependență de numărul locuitorilor.

Totodată, menționează că comuna Cojușna are o populație cu un număr sub

9 500 locuitori, ceea ce nu ar permite salarizarea încă a unui viceprimar și

respectiv, consideră decizia în cauză adoptată contrar procedurii prevăzute de

cadrul legal citat. Anexa nr. 2 a legii pre citate stabilește că viceprimarul de oraș,

sat (comună) (cu 5001-9500 locuitori) poate beneficia de un salariu lunar în

cuantum de 5 400 lei. Respectiv, în cadrul unui sat (comună) poate fi instituită

doar o funcție de viceprimar în cazul existenței între 5001 și 9500 locuitori.

Deoarece satul Cojușna nu depășește numărul maxim de locuitori de 9 500, în

cadrul primăriei nu pot fi instituite două funcții de viceprimar, ci doar una.

Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni din 25 martie 2016, acțiunea înaintată de

Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a fost admisă și s-a dispus

anularea deciziei Consiliului sătesc Cojușna nr. 5.3 din 07 septembrie 2015 cu

privire la instituirea funcțiilor de viceprimar în Primăria Cojușna r. Strășeni

(f.d.48 – f.d. 50).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2016, s-a respins

apelul declarat de Consiliul sătesc Cojușna și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Strășeni din 25 martie 2016.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 08 februarie 2017 Consiliul sătesc

Cojușna a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărâriii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărârii de

respingere a acțiunii înaintate.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate

pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atît

decizia instanței de apel cît și hotărârea primei instanțe sunt ilegale și

neîntemeiate, fiind emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material și

procedural. De asemenea, invocă recurentul că instanțele inferioare au apreciat

arbitrar probele anexate la materialele cauzei.

La 13 martie 2017 Oficiul Teritorial Chișinău a prezentat referință pe

marginea recursului declarat, solicitând respingerea acestuia.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa părților la 16 decembrie 2016 (f.d. 88), cît și faptul că la

materialele cauzei lipsesc careva probe ce ar demonstra momentul comunicării

acesteia, recursul Consiliului sătesc Cojușna se consideră declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Consiliul sătesc

Cojușna nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor

judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de

casare a actelor judecătorești recurate.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub

aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod

arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind

încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct

starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Consiliul sătesc Cojușna ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Consiliul sătesc Cojușna se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță