2ra-315/17 — încasarea restanței la salariu, penalității, inflației, cheltuielilor de judecată

2ra-315/17 — încasarea restanței la salariu, penalității, inflației, cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: M. Galupa dosarul nr. 2ra-315/17

instanța de apel: G. Vavrin, R. Patrov și I. Dănăilă

D E C I Z I E

15 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Maria Ghervas, Ion Druță

Mariana Pitic și Sveatoslav Moldovan

examinând recursul declarat de avocatul Josu Gheorghe în interesele societății

cu răspundere limitată „Suinimpex”, în pricina civilă la cererea de chemare în

judecată depusă de Veștiman Valeriu împotriva societății cu răspundere limitată

„Suinimpex” cu privire la încasarea restanței la salariu, penalității, ratei inflației și

cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 01 noiembrie

2016, prin care s-a respins apelul declarat de avocatul Josu Gheorghe în interesele

societății cu răspundere limitată „Suinimpex” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Leova din 23 mai 2016

c o n s t a t ă:

La 27 iunie 2014 Veștiman Valeriu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva societății cu răspundere limitată „Suinimpex” cu privire la încasarea

restanței la salariu, penalității, ratei inflației și cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată Veștiman Valeriu a indicat că în

luna noiembrie 2007 a fost angajat la întreprinderea cu capital străin „Compino”

societate cu răspundere limitată în calitate de director tehnic.

Prin ordinul din 18 iulie 2008 toți angajații întreprinderii cu capital străin

„Compino” societate cu răspundere limitată, inclusiv și el, a fost transferat la

societatea cu răspundere limitată „Suinimpex” în aceiași calitate.

Din cauza că nu i s-a achitat salariul pentru în luna decembrie 2010 și ianuarie

2011-august 2011, la 31 august 2011 s-a concediat.

Societatea cu răspundere limitată „Suinimpex” pentru perioada menționată a

acumulat datorie la salariu în mărime de 21621 lei.

Pe parcursurilor anilor 2011-2012 s-a adresat de mai multe ori verbal și scris

administrației societății cu răspundere limitată „Suinimpex” solicitând achitarea

salariului, însă primea refuz pe motivul lipsei mijloacelor financiare.

În luna ianuarie 2012 s-a adresat cu plângere Inspecției Muncii.

Inspectoratul Teritorial de Muncă Cimișlia prin răspunsul nr.15 din 16 februarie

2012 i-a comunicat că faptele invocate în plângere privitor la neachitarea salariului în

termenul stabilit de societatea cu răspundere limitată „Suinimpex” s-au adeverit

încălcânsu-i-se dreptul prevăzut la art.142 alin.(1) Codul muncii.

1

Societatea cu răspundere limitată „Suinimpex” prin răspunsul nr.4 din 27

februarie 2012 a recunoscut restanța la salariu pentru perioada 2010-2011 în sumă de

21621 lei și s-a obligat să o achite în cel mai scurt timp.

De la 27 februarie 2012 până în prezent societatea cu răspundere limitată

„Suinimpex” nu i-a achitat restanța la salariu în sumă de 21621 lei.

Conform art.330 Codul muncii, pentru neachitarea salariului în termen,

societatea cu răspundere limitată „Suinimpex” este obligată să-i achite suplimentar

pentru fiecare de zi de întârziere 0,1% din suma neachitată pentru perioada de la 01

septembrie 2011 până la 12 iunie 2014 în sumă de 21954, 45 lei.

Conform datelor Biroului Național de Statistică, rata inflației pentru perioada

ianuarie 2010 – noiembrie 2013 constituie 20,7%.

Pentru perioada de la 01 septembrie 2011 până la 30 noiembrie 2013 suma

inflației constituie 2585 lei care trebuie să o achite societatea cu răspundere limitată

„Suinimpex” conform art.145 Codul muncii.

Cere Veștiman Valeriu încasarea de la societatea cu răspundere limitată

„Suinimpex” restanței la salariu pentru perioada decembrie 2010 – august 2011 în

sumă de 21621 lei, penalității pentru perioada 01 septembrie 2011 – 12 iunie 2014 în

mărime de 21954 lei, inflației pentru perioada 01 septembrie 2011 – 30 noiembrie

2013 în sumă de 2585 lei și cheltuielile pentru asistență juridică în mărime de 5000

lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Leova din 23 mai 2016 s-a admis parțial acțiunea.

S-a încasat de la societatea cu răspundere limitată „Suinimpex” în beneficiul

lui Veștiman Valeriu restanța la salariu în mărime de 21621 lei, plata suplimentară în

sumă de 21954 lei, cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 5000 lei.

S-a încasat de la societatea cu răspundere limitată „Suinimpex” în beneficiul

statului taxa de stat în mărime de 1307, 25 lei.

În rest acțiunea a fost respinsă (f.d.97, 102-105).

Prin mandatul nr.0553676 din 16 mai 2016 avocatul Josu Gheorghe a fost

împuternicit de societatea cu răspundere limitată „Suinimpex” să-i acorde asistență

juridică cu dreptul de a ataca hotărârea judecătorească etc. (f.d.120).

La 23 iunie 2016 avocatul Josu Gheorghe a depus în interesele societății cu

răspundere limitată „Suinimpex” apel nemotivat, iar la 05 iulie 2016 apel motivat

împotriva hotărârii Judecătoriei Leova din 23 mai 2016 (f.d.109, 122-123).

Curtea de Apel Cahul prin decizia din 01 noiembrie 2016 a respins apelul

declarat de avocatul Josu Gheorghe în interesele societății cu răspundere limitată

„Suinimpex” și a menținut hotărârea Judecătoriei Leova din 23 mai 2016 (f.d.154-

162).

La 26 decembrie 2016 avocatul Josu Gheorghe a depus în interesele societății

cu răspundere limitată „Suinimpex” recurs împotriva deciziei Curții de Apel Cahul

din 01 noiembrie 2016 solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel, emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea recursului avocatul Josu Gheorghe a invocat că Veștiman Valeriu

în cadrul unui alt proces de judecată a recunoscut că a primit de la Canalî Dumitru

suma de 21500 lei pe care o datora societății cu răspundere limitată „Suinimpex”

pentru livrarea cărnii în cantitate de 34,60 kg în sumă totală de 49900 lei.

2

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 21 decembrie 2016 s-a stabilit că

Veștiman Valeriu a primit de la Canalî Dumitru suma de 21500 care nu i-a introdus în

casa societății cu răspundere limitată „Suinimpex”, deoarece întreprinderea avea

datorie față de acesta la plata salariului.

Veștiman Valeriu nu a respectat procedura prealabilă de soluționare a litigiului

pe cale extrajudiciară, cererea prealabilă anexată la dosar nu este datată și

recepționată de administratorul societății cu răspundere limitată „Suinimpex”, dar de

o persoană necunoscută.

Instanțele de judecată la soluționarea litigiului nu au luat în considerație

prevederile art.354 și art.355 Codul muncii, acțiunea a fost depusă la 27 iunie 2014 și

putea fi solicitat salariul pentru 3 zile, însă prima instanță a încasat salariul pentru

perioada decembrie 2010 – august 2011.

Potrivit certificatului de salariu, restanța la salariu este în mărime de 20323, 74

lei cu reținerea în fondul de pensii suma de 1297, 26 lei.

Prima instanță eronat a încasat plata suplimentară în mărime de 21954 lei, mai

mare decât pretinsa datorie la salariu.

Articolul 330 alin.(2) Codul muncii prevede că plățile suplimentare se achită

doar în caz de reținere a salariului din vina angajatorului.

Salariul nu a fost reținut din vina angajatorului societatea cu răspundere

limitată „Suinimpex”, dar s-a demonstrat că Veștiman Valeriu a primit de la Canalî

Dumitru suma de 21500 care nu i-a introdus în casa întreprinderii, deoarece avea

datorie la plata salariului.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție prin încheierea din 01 martie 2017 a considerat recursul admisibil

fără a prejudicia fondul și a dispus judecarea acestuia de către completul din 5

judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate

în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Examinând recursul declarat în limitele invocate pe baza materialelor din

dosar, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul depus în termen, întemeiat și urmează a fi

admis cu casarea deciziei Curții de Apel Cahul din 01 noiembrie 2016 și hotărârii

Judecătoriei Leova din 23 mai 2016 în partea încasării penalității de întârziere și

emiterea în această parte a unei noi hotărâri de respingere a pretenției din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La 07 decembrie 2016 Curtea de Apel Cahul a expediat în adresa părților copia

deciziei din 01 noiembrie 2016 (f.d.163).

3

Prin urmare, recursul declarat la 26 decembrie 2016 de avocatul Josu Gheorghe

în interesele societății cu răspundere limitată „Suinimpex” este depus în termen.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțînd o nouă

hotărîre.

Din actele pricinii rezultă că prin ordinul societății cu răspundere limitată

„Suinimpex” nr.05 din 17 august 2008 Veștiman Valeriu a fost angajat în calitate de

director (f.d.13 verso).

Prin ordinul societății cu răspundere limitată „Suinimpex” nr.32 din 05

septembrie 2011 Veștiman Valeriu a fost concediat din propria inițiativă (f.d.14).

La 13 iunie 2014 Veștiman Valeriu s-a adresat societății cu răspundere limitată

„Suinimpex” cu cerere prealabilă solicitând achitarea restanței la salariu în sumă de

21621 lei pentru perioada decembrie 2010-august 2011, penalității în mărime de

21954 lei, inflației în mărime de 2582 lei (f.d.20, 24).

La 27 iunie 2014 Veștiman Valeriu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva societății cu răspundere limitată „Suinimpex” cu privire la încasarea

restanței la salariu pentru perioada decembrie 2010 – august 2011 în sumă de 21621

lei, penalității pentru perioada 01 septembrie 2011 – 12 iunie 2014 în mărime de

21954 lei, inflației pentru perioada 01 septembrie 2011 – 30 noiembrie 2013 în sumă

de 2585 lei și cheltuielile pentru asistență juridică în mărime de 5000 lei.

Prima instanță a admis parțial acțiunea și a încasat de la societatea cu

răspundere limitată „Suinimpex” în beneficiul lui Veștiman Valeriu restanța la salariu

în mărime de 21621 lei, plata suplimentară în sumă de 21954 lei și cheltuielile pentru

asistență juridică în sumă de 5000 lei, iar în rest a respins.

Instanța de apel a fost de acord cu soluția prime instanțe.

Judecând pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a constatat că prima instanță și

instanța de apel eronat au încasat penalitatea de întârziere prevăzută la art.330 alin.(2)

Codul muncii.

Conform art.330 alin.(1) lit.e), alin.(2) Codul muncii, angajatorul este obligat să

compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate cazurile privării

ilegale de posibilitatea de a munci. Această obligație survine, în particular, în caz de

reținere a plății salariului.

În caz de reținere, din vina angajatorului, a salariului (art.142), a indemnizației

de concediu (art.117), a plăților în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăți (art.123,

124, 127, 139, 186, 227 lit.j), 228 alin.(8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se

plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întîrziere, 0,1 la sută din suma neplătită în

termen.

Salariatului i se achită compensația de întîrziere în mărime de 0,1% ce se

calculează pentru fiecare sumă neachitată în termen din vina angajatorului, începînd

de la data cînd suma reținută a devenit certă, exigibilă și scadentă.

Curtea Supreme de Justiție în decizia din 21 decembrie 2016 a constatat că

Veștiman Valeriu nu a transmis societății cu răspundere limitată „Suinimpex” suma

de 21500 lei primită de la Canalî Dumitru pentru procurarea cărnii de porc la 22

februarie 2010 (f.d.178-182).

4

În conformitate cu art.123 alin.(2) și art.254 alin.(3) Codul de procedură civilă,

faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă

soluționată anterior în instanță de drept comun sau în instanță specializată sînt

obligatorii pentru instanța care judecă pricina și nu se cer a fi dovedite din nou și nici

nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleași

persoane.

După ce hotărîrea rămîne irevocabilă, părțile și ceilalți participanți la proces,

precum și succesorii lor în drepturi, nu pot înainta o nouă cerere de chemare în

judecată cu aceleași pretenții și în același temei, nici să contesteze în alt proces

faptele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea judecătorească irevocabilă.

Neachitarea salariului a avut loc din vina lui Veștiman Valeriu care nu a transmis

la timp societății cu răspundere limitată „Suinimpex” banii primiți de la Canalî

Dumitru pentru carnea procurată.

Așadar, salariul nu a fost reținut din vina societății cu răspundere limitată

„Suinimpex” și aceasta nu este obligată să achite lui Veștiman Valeriu plată

suplimentară.

Prin urmare, pretenția lui Veștiman Valeriu cu privire la încasarea penalității de

întîrziere urmează a fi respinsă.

Conform art.10 alin.(2) lit.h) Codul muncii, angajatorul este obligat să plătească

integral salariul în termenele stabilite de prezentul cod, de contractul colectiv de

muncă și de contractele individuale de muncă.

Conform art.128 alin.(1) Codul muncii, salariul reprezintă orice recompensă sau

cîștig evaluat în bani, plătit salariatului de către angajator în temeiul contractului

individual de muncă, pentru munca prestată sau care urmează a fi prestată.

Conform art.141 alin.(1) și (3), art.142 alin.(1) lit. b) Codul muncii, salariul se

plătește în monedă națională.

Plata salariului în natură este interzisă.

Salariul se plătește periodic, nemijlocit salariatului sau persoanei împuternicite

de acesta, în baza unei procuri autentificate, la locul de muncă al salariatului, în zilele

de lucru stabilite în contractul colectiv sau individual de muncă, dar nu mai rar decît

o dată pe lună pentru salariații remunerați în baza salariilor lunare ale funcției.

Articolul 143 alin.(1) lit.a) Codul muncii prevede că dacă nu se contestă

cuantumul tuturor sumelor ce se cuvin salariatului de la unitate, efectuarea achitărilor

se face în caz de încetare a contractului individual de muncă cu un salariat care

continuă să lucreze pînă în ziua eliberării din serviciu – în ziua eliberării.

Societatea cu răspundere limitată „Suinimpex” nu a achitat lui Veștiman Valeriu

restanța la salariu în ziua eliberării.

Inspecția Muncii prin răspunsul nr.15 din 16 februarie 2012 a comunicat lui

Veștiman Valeriu că societatea cu răspundere limitată „Suinimpex” nu i-a achitat

salariul în termenul stabilit de legislația în vigoare (f.d.16).

Administratorul societății cu răspundere limitată „Suinimpex” prin recipisa

eliberată lui Veștiman Valeriu la 27 februarie 2012 a recunoscut restanța la salariu

pentru anii 2010-2011 în sumă de 21621 lei și s-a obligat să o achite în timpul

apropiat când vor fi mijloace financiare (f.d.17).

Din certificatul de salariu eliberat de societatea cu răspundere limitată

„Suinimpex” rezultă că întreprinderea are restanță la salariu față de Veștiman Valeriu

pentru perioada decembrie 2010 – august 2011 în sumă de 21621 lei (f.d.19).

5

Așadar, prima instanță corect a încasat de la societatea cu răspundere limitată

„Suinimpex” în beneficiul lui Veștiman Valeriu salariul pentru munca prestată în

perioada decembrie 2010 – august 2011 în sumă de 21621 lei.

Argumentele avocatului Josan Gheorghe că acțiunea lui Veștiman Valeriu este

prescrisă nu pot fi reținute din următoarele motive.

Conform art.355 alin.(1) lit.b) Codul muncii, cererea privind soluționarea

litigiului individual de muncă se depune în instanța de judecată în termen de 3 ani de

la data apariției dreptului respectiv al salariatului, în situația în care obiectul litigiului

constă în plata unor drepturi salariale sau de altă natură, ce i se cuvin salariatului.

Veștiman Valeriu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată la 27 iunie 2014.

Conform art.277 alin.(1) lit.b) și alin.(2) Codul civil, cursul prescripției

extinctive se întrerupe în cazul în care debitorul săvîrșește acțiuni din care rezultă că

recunoaște datoria.

După întreruperea cursului prescripției extinctive, începe să curgă un nou

termen. Timpul scurs pînă la întreruperea cursului prescripției extinctive nu se

include în noul termen de prescripție extinctivă.

Prin recipisa din 27 februarie 2012 societatea cu răspundere limitată

„Suinimpex” a recunoscut restanța la salariu în sumă de 21621 lei și s-a obligat să o

achite în timpul apropiat când vor fi mijloace financiare (f.d.17).

Astfel, de la 27 februarie 2012 cursul prescripției extinctive s-a întrerupt și a

început să curgă un nou termen, acțiunea fiind depusă în termen.

În conformitate cu art.94 alin.(1) Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care

a avut cîștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost

admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții

admise din pretenții, iar pîrîtului – proporțional părții respinse din pretențiile

reclamantului.

În conformitate cu art.96 alin.(1) și (1') Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut

cîștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost

reale, necesare și rezonabile.

Cheltuielile menționate la alin.(1) se compensează părții care a avut cîștig de

cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

Din conținutul normei de drept menționate rezultă că părții care a avut cîștig de

cauză i se restituie cheltuielile de asistență juridică dacă aceasta a fost reprezentată în

judecată de un avocat și numai în cazurile cînd acestea sunt reale, necesare și

rezonabile.

Dat fiind că acțiunea este admisă parțial, cheltuielile de judecată suportate de

Veștiman Valeriu urmează să fie compensate proporțional părții admise.

Pe parcursul examinării pricinii Veștiman Valeriu a fost reprezentat de

avocatul Barbă Tudor.

Prin ordinul de plată DX nr.689593 din 20 iunie 2014 se confirmă că Veștiman

Valeriu a achitat onorariul pentru serviciile de asistență juridică prestate de către

Cabinetul Avocatului „Tudor Barbă” în sumă de 5000 lei (f.d.11).

Astfel, societatea cu răspundere limitată „Suinimpex” urmează să compenseze

lui Veștiman Valeriu cheltuielile de asistență juridică suportate pentru judecarea

pricinii în mărime de 2500 lei, care este o sumă reală și rezonabilă.

6

Din considerentele menționate și având în vedere că prima instanță și instanța de

apel au stabilit circumstanțele pricinii, că nu este necesară verificarea suplimentară și

administrarea de noi dovezi, însă eronat au aplicat normele de drept material,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră necesar de a admite recursul declarat de avocatul Josu Gheorghe în

interesele societății cu răspundere limitată „Suinimpex”, de a casa decizia Curții de

Apel Cahul din 01 noiembrie 2016 și hotărârea Judecătoriei Leova din 23 mai 2016

în partea încasării penalității de întârziere și emiterea în această parte a unei noi

hotărâri de respingere a pretenției.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de avocatul Josu Gheorghe în interesele societății

cu răspundere limitată „Suinimpex”.

Se casează decizia Curții de Apel Cahul din 01 noiembrie 2016 și hotărârea

Judecătoriei Leova din 23 mai 2016, în pricina civilă la cererea de chemare în

judecată depusă de Veștiman Valeriu împotriva societății cu răspundere limitată

„Suinimpex” cu privire la încasarea restanței la salariu, penalității, ratei inflației și

cheltuielilor de judecată în partea încasării penalității de întârziere și se emite în

această parte o nouă hotărâre prin care:

Se respinge pretenția lui Veștiman Valeriu cu privire la încasarea penalității de

întârziere în mărime de 21954 (douăzeci și una mii nouă sute cincizeci și patru) lei.

Se micșorează cuantumul cheltuielilor pentru serviciile de asistență juridică de

la 5000 (cinci mii) lei la 2500 (două mii cinci sute) lei.

În rest se menține decizia Curții de Apel Cahul din 01 noiembrie 2016 și

hotărârea Judecătoriei Leova din 23 mai 2016.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Maria Ghervas

Ion Druță

Mariana Pitic

Sveatoslav Moldovan

7