2rac-61/17 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-61/17

Instanța de fond: Judecătoria Ciocana mun. Chișinău – I. Mânăscurtă

Instanța de apel: CA Chișinău – A. Panov, A. Nogai, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

22 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Svetlana Filincova,

judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas,

soluționând chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de

către Cooperativa de Construcție a Garajelor nr. 12,

în pricina civilă la acțiunea Consiliului Municipal Chișinău împotriva

Cooperativei de Construcție a Garajelor 12 privind încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 26 octombrie 2016,

C O N S T A T Ă:

Consiliul Municipal Chișinău la data de 19 octombrie 2015 s-a adresat cu

cerere de chemare în judecată împotriva CCG nr. 12 privind încasarea sumei de

43 125 lei plata pentru folosirea terenului (f.d. 3-4).

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că Consiliului Municipal Chișinău

prin deciziile nr. 3/23 din 04 aprilie 2013 a aprobat Regulamentul privind

gestionarea resurselor funciare municipale, iar prin decizia nr. 3/24 din 02 aprilie

2013 a aprobat Metodologia calculării prețului estimativ al terenurilor din

intravilanul municipiul Chișinău.

Lotul de pământ cu numărul cadastral 0100310.214, cu suprafața de 2,9341 ha

situat în mun. Chișinău str. N. Milescu Spătaru 18, constituie proprietate

municipală, fiind folosit de CCG nr. 12.

Conform prevederilor art. 10, 10/1 al Legii privind prețul normativ și modul

de vânzare – cumpărare a pământului, proprietarii și imobilele amplasate pe

terenurile autorităților administrației publice locale, urmează în mod obligatoriu să-

și legifereze drepturile asupra trenurilor ca urmare a arendării lor sau procurării în

urma vânzării- cumpărării.

1

În cazul în care persoanele refuză de a încheia contractele sus – numite,

Consiliul Municipal Chișinău în mod unilateral stabilește plățile pentru folosirea

terenurilor.

La caz, plata pentru utilizarea terenului dat constituie suma de 109 119 lei pe

an, datoria CCG nr. 12 față de organul local pentru perioada 16 februarie 2015 – 10

iulie 2015 constituie suma de 43 125 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din data de 01 martie 2016

s-a admis acțiunea înaintată de către Consiliul Municipal Chișinău, s-a încasat de la

CCG nr. 12 în beneficiul Consiliului Municipal Chișinău suma de 43 125 lei pentru

folosirea terenului cu numărul cadastral 0100310.214, cu suprafața de 2,9341 ha

situat în mun. Chișinău str. N. Milescu Spătaru 18, s-a încasat de la CCG nr. 13 în

beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1 293,75 lei ( f.d. 91,93-94).

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la data de 25 martie 2016 CCG

nr. 12 a depus cerere de apel, prin care a solicitat casarea hotărârii primei instanțe

cu emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii ( f.d. 99,105-108).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 26 octombrie 2016 s-a

respins apelul declarat de CCG nr. 12, s-a menținut hotărârea Judecătoriei Ciocana

mun. Chișinău din 01 martie 2016 ( f.d. 134,135-138).

În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut, că potrivit extrasului din

registrul cadastral al deținătorilor de teren din 24 februarie 2015, eliberat de OCT

Chișinău, se confirmă că lotul de pământ cu numărul cadastral 0100310.214, cu

suprafața de 2,9341 ha, situat în mun. Chișinău str. N. Milescu Spătaru 18,

constituie proprietate municipală, domeniu privat ( f.d. 7).

Potrivit art. 101 alin. 1 al Legii nr. 1308-XIII din 25 iulie 1997 privind prețul

normativ și modul de vânzare – cumpărare a pământului, în cazul în care

proprietarii obiectivelor privatizate sau ai întreprinderilor și obiectivelor private nu

au cumpătat sau nu au arendat terenul aferent obiectivelor și întreprinderilor

menționate de la aceștea, în modul și termenele fixate în conformitate cu legislația,

se va încasa anual plata pentru folosirea terenurilor, stabilită în mod unilateral de

consiliile locale, nu mai mică decât plata anuală de arendă, calculată conform art.

10 alin. 11 și nu mai mare de 10 % prin prețul normativ al pământului, calculat

pentru destinația respectivă.

Astfel, plata pentru lotul de pământ cu numărul cadastral 0100310.214, cu

suprafața de 2,9341 ha, situat în mun. Chișinău str. N. Milescu Spătaru 18, a fost

stabilită în mărime de 109 119 lei anual.

Colegiul a constatat, că CCG nr, 12 a acumulat o datorie pentru perioada 16

februarie 201 6- 10 iulie 2015 în mărime de 43 125 lei.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 20 decembrie 2016

CCG nr.12 a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

2

recurate cu remiterea cauzei la rejudecate în prima instanță ( f.d.141-143). În

motivarea recursului recurenta a indicat, că instanțele de judecată au încălcat

normele de drept material și procedural, nu a introdus în proces proprietarii

garajelor privatizate, cât și proprietarul stâlpilor de tensiune înaltă, care folosește o

parte din terenul litigios, precum și faptul că plata de arendă nu a fost negociată cu

titularul dreptului de posesie a terenului.

La data de 21 februarie 2017 Consiliul mun. Chișinău a depus referință asupra

cererii de recurs, prin care a solicitat respingerea acestuia, menținerea decizie

instanței de apel și hotărârii primii instanțe ( f.d. 156-158).

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 26 octombrie 2016, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la data de

15 noiembrie 2016, confirmarea despre recepționarea acesteia de către recurenți la

materialele dosarului lipsește.

Recursul depus de către CCG nr. 12 la data de 20 decembrie 2016 este depus

în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către CCG nr. 12

este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, Colegiul atestă, că

recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța de apel a

apreciat înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi

reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea

probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează, că recursul în cauză conține obiecții de fapt și

de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele de

judecată primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul

în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate. Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procesual, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

3

Astfel, Colegiul constată, că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar al. 4 stabilește că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate

la al. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică

să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe cînd în recursul

declarat de către CCG nr. 12 asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către CCG nr. 12 inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Cooperativa de Construcție a

Garajelor nr. 12 împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016

în pricina civilă la acțiunea Consiliului Municipal Chișinău împotriva Cooperativei

de Construcție a Garajelor 12 privind încasarea datoriei.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

judecători Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

4