2ra-54/17 — recuperarea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

2ra-54/17 — recuperarea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: V. Hrapacov dosarul nr. 2ra-54/17

instanța de apel: S. Gubenco, A. Curdov, G. Colev

D E C I Z I E

08 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursurile declarate de către Aladov Gheorghi și Ministerul Justiției

al Republicii Moldova,

în pricina civilă la cerea de chemare în judecată a lui Aladov Gheorghi împotriva

Ministerului Justiției al Republici Moldova, intervenient accesoriu Procuratura

Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin

acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală și ale procuraturii și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 25 mai 2016, prin care au fost

admise apelurile declarate de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

Procuratura Generală a Republicii Moldova, casată hotărârea Judecătoriei Comrat din

21 martie 2016, în partea ce ține de încasarea prejudiciului moral și în această parte

emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii, în rest hotărârea primei instanțe

a fost menținută,

c o n s t a t ă :

La 17 iulie 2015, Aladov Gheorghi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire la repararea prejudiciului moral

cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală și ale procuraturii și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 26 decembrie 2005 de către procuratura

mun. Comrat a fost începută urmărirea penală pe cauza penală nr. 20005198100

conform semnelor infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (1) Cod penal.

Ulterior, la 17 martie 2006, 13 aprilie 2006 și 06 mai 2006 de către organul de

urmărire penală a IPR Comrat a fost începută urmărirea penală pe cauzele penale nr.

2006190066, nr. 2006190067, nr. 2006190068, nr. 2006190069, nr. 2006190088, nr.

200690089, nr. 200690090, nr. 2006190108, nr. 2006190109, nr. 2006190110, nr.

2006190115 și nr. 2006190116, pe faptul săvârșirii infracțiunii, prevăzute de art. 196

alin. (3) Cod penal, iar prin ordonanța procurorului din 04 mai 2006, cauzele penale

respective au fost conexate într-o sigură procedură cu atribuirea nr. 2006190066.

La 09 mai 2006, organul de urmărire penală a IRP Comrat a început urmărirea

penală pe faptul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal, cauza

penală nr. 2006190145.

La 30 mai 2006, organul de urmărire penală a IRP Comrat a început urmărirea

penală pe faptul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (3) Cod penal, cauza

penală nr. 2006190164.

Prin ordonanța procurorului din 31 mai 2006 cauzele penale cu nr.

2005198100, nr. 2006190066, nr. 2006190164 și nr. 2006190145 au fost conexate

într-o procedură, cu atribuirea nr. 2005198100.

La 03 ianuarie 2007 de către organul de urmărire penală a DUP MAI a fost

începută urmărirea penală pe faptul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 361 alin.

(2) Cod penal, cauza penală nr. 2007990002.

Prin ordonanța procurorului din 15 ianuarie 2007 cauzele penale cu nr.

2005198100 și nr. 2007990002 au fost conexate într-o procedură, cu atribuirea nr.

2005198100.

Remarcă că prin ordonanța din 17 ianuarie 2006, dânsul a fost recunoscut în

calitate de bănuit în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (1) Cod penal,

pe cauza penală nr. 2005198100.

În temeiul ordonanței privind efectuarea percheziției din 13 mai 2006 la

domiciliul său a fost înfăptuită percheziția.

Prin ordonanța din 31 octombrie 2006 a fost recunoscut în calitate de bănuit în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) Cod penal pe cauza penală nr.

2005198100.

Iar prin ordonanța din 30 ianuarie 2007, a fost atras în calitate de învinuit pe

cauza penală nr. 2005198100, și i-a fost înaintată învinuirea în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 196 alin. (4) și art. 312 alin. (1) Cod penal.

Ulterior, prin ordonanța din 17 aprilie 2007 i-a fost înaintată o nouă învinuire

privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 196 alin. (4) și art. 312 alin. (1) Cod

penal, concomitent prin ordonanța din 17 aprilie 2007, fiindu-i aplicată măsură

preventivă în formă de obligație de nepărăsire a țării.

La 28 aprilie 2007 i-a fost înmânată rechizitoriul pe faptul comiterii

infracțiunilor prevăzute de art. 196 alin. (4) și art. 312 alin. (1) Cod penal, iar cauza

penală a fost expediată în instanța de judecată, Judecătoria Comrat pentru examinare.

Astfel, prin sentința judecătoriei Comrat din 24 aprilie 2010 a fost achitat de

sub învinuire în baza art. art. 27, 196 alin. (4) Cod penal din motivul lipsei în

acțiunile sale a elementelor infracțiunii și în baza art. 42 alin. (4), 312 alin. (1) Cod

penal din motivul lipsei faptei infracțiunii

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2014, au fost respinse

cererile de apel depuse de procuror și părțile vătămate și a fost menținută sentința

primei instanțe, iar prin decizia Curții Supreme de Justiție din 25 noiembrie 2014, a

fost respins ca inadmisibil recursul depus de procuror.

În context, invocând prevederile art. 1398 alin. (1), 1405 alin. (1), 1422 Cod

civil, și art. 3 alin. (1) lit. a), c) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, susține reclamantul că în rezultatul efectuării ilegale a

urmăririi penale în privința sa, aplicării ilegale a măsurii preventive sub formă de

declarație de a nu părăsi țara, tragerii ilegale la răspundere penală și efectuării ilegale

a percheziției, i-au fost cauzate suferințe morale considerabile, astfel încât, fiindu-i

cauzată și o daună considerabilă.

Prin urmare, afirmă că statul care în baza legii este subiectul răspunderii ce

compensează dauna morală cauzată prin acțiunile ilegale ale organului de urmărire

penală, procuraturii care în mod ilegal i-au încălcat drepturile lui nepatrimoniale

(cinstea, demnitatea, integritatea personală) și care i-au pricinuit astfel suferințe

morale considerabile este obligat să compenseze dauna morală cauzată în forma

stabilită de legislație prin intermediul acordării unei compensații materiale în

echivalent bănesc.

Iar, la evaluarea importanței daunei morale cauzate și stabilirii cuantumului

daunei morale care urmează a fi compensată urmează de ținut cont de factorii care

condiționează gradul și caracterul daunei morale cauzate și anume gravitatea

infracțiunii de care a fost învinuit, întinderea urmăririi penale și dezbaterilor

judiciare, rezonabilitatea cu care fapta a fost primită de societate privind informația

ce ține de învinuirea lui și consecințele ei, natura drepturilor încălcate și locul

acestora în sistemul valorilor umane precum și caracterul și gravitatea suferințelor

psihologice.

Totodată, consideră reclamantul că la aprecierea cuantumului reparării daunei

morale urmează să se țină cont și de aspectul psihofiziologic a statutului său în

momentul săvârșirii acțiunilor ilegale menționate mai sus.

Menționează că prejudiciul moral cauzat poartă un caracter nepatrimonial, care

însă i-a afectat lumea interioară și i-a distrus starea psihologică, iar tulburarea stării

emoționale a fost atinsă prin faptul conștientizării imposibilității de a se opune

mijloacelor accesibile de drept în cazul unui asemenea gen de samavolnicie din

partea organelor de drept.

Mai susține reclamantul că suferințele care i-au fost cauzate în urma influenței

psihologice au dus la înrăutățirea relațiilor cu familia și persoanele care îl înconjoară.

În urma acțiunilor ilegale îndreptate intenționat spre discreditarea personalității

sale, înjosirea și pierderea reputației, i-au fost cauzate suferințe morale considerabile

și consideră că compensația bănească în cuantum de 200 000 lei va fi proporțională

acelor suferințe, prejudicieri și disconfort, care a fost el nevoit să-1 suporte în urma

săvârșirii acțiunilor ilegale față de sine.

În drept își întemeiază cerințele în baza art. 1398, 1405, 1422-1424 Cod civil

art. 3 alin. (1) lit. a), c) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești.

Solicită repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organului

de urmărire penală și ale procuraturii în mărime de 200 000 lei și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea protocolară din 22 octombrie 2015 a fost atras în proces în

calitate de intervenient accesoriu Procuratura Generală a RM.

Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 21 martie 2016, acțiunea a fost admisă

parțial, fiind încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției

al RM în beneficiul lui Aladov Gheorghi cu titlu de prejudiciul moral suma de

25 000 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 3 000 lei, în rest acțiunea a

fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 25 mai 2016, au fost admise apelurile

declarate de Ministerul Justiției al RM și Procuratura Generală a RM, casată parțial

hotărârea primei instanțe, în partea ce ține de încasarea daunei morale și pronunțată în

partea casată o nouă hotărâre prin care s-a încasat din contul bugetului de stat prin

intermediul Ministerului Justiției al RM în beneficiul lui Aladov Gheorghi suma de

10 000 lei cu titlu de prejudiciul moral, în rest hotărârea primei instanțe a fost

menținută.

La 07 iulie 2016, Aladov Gheorghi a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat că decizia instanțe de apel este ilegală și

neîntemeiată, iar concluziile instanței vizavi de caracterul exagerat al cuantumului

prejudiciului moral și necorespunderea acestuia suferințelor suportate nu se

întemeiază pe careva explicații obiective și contravin circumstanțelor cauzei cercetate

în cadrul examinării pricinii.

Indică că instanța de apel a examinat unilateral circumstanțele cauzei, nu a

ținut cont de argumentele invocate în susținerea cerințelor înaintate și a lăsat fără

apreciere caracterul acțiunilor pârâtului durata acestora și gravitatea, precum și

consecințele suferințelor cauzate.

La 05 august 2016, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată, sau modificarea deciziei instanței de apel în

sensul diminuării mărimii prejudiciului moral acordat.

În motivarea recursului a invocat că decizia instanței de apel este neîntemeiată

și pasibilă de a fi casată, deoarece instanța verificând legalitatea și temeinica hotărârii

primei instanțe a interpretat eronat dreptul material care reglementează aprecierea

prejudiciului material și moral.

Astfel, indică că în sensul art. 3 alin. (1) lit. a), c) din Legea privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, angajarea răspunderii statului pentru

prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de urmărire penală este necesară existența

faptei ilicite și ilegalitatea actului.

Sub acest aspect, menționează că Aladov Gheorghi nu a fost atras ilegal la

răspundere penală și nici nu i-a fost acordat statutul de „condamnat”, fiind doar în

calitate de bănuit/ învinuit de comiterea unei infracțiuni în baza probelor acumulate în

cadrul urmăririi penale, iar reclamantul nu a prezentat careva probe concludente prin

care să ateste faptul că bănuiala sa ar fi avut careva efecte negative asupra reputației

sale.

Mai indică că conform legislației procesual penale, organul de urmărire penală

este în drept să efectueze acțiuni de urmărire penală necesare pentru stabilirea

adevărului și apărarea intereselor altor persoane inclusiv interesele statului.

Din materialele cauzei rezultă că acțiunile întreprinse de organul de urmărire

penală nu au fost declarate ilegale, respectiv, la caz nu sunt întrunite condițiile

impuse imperativ de lege - atragerea ilegală la răspundere penală, motiv din care

pretențiile urmează a fi respinse.

Remarcă că în conformitate cu prevederile art. 254 alin. (1) CPP, organul de

urmărire penală este obligat să ia toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea

sub toate aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei pentru stabilirea

adevărului, iar în această ordine de idei remarcă că este important și necesar să se

constate ilegalitatea actului procedural emis de către organul de drept.

Prin urmare, afirmă că dacă se demonstrează printr-un act judecătoresc de

dispoziție irevocabil că acțiunile întreprinse de către organul de urmărire penală

sunt/au fost ilegale, atunci dreptul la despăgubire apare indiferent de faptul dacă este

vinovată sau nu persoana.

Insistă că la stabilirea cuantumului despăgubirii acordate cu titlu de prejudiciu

moral instanța de judecată a aplicat eronat normele dreptului material ce țin de

soluționarea prezentului litigiu, apreciind arbitrar argumentele participanților la

proces.

Totodată, consideră că și concluziile privind încasarea sumei de 3 000 lei cu

titlu de cheltuieli de asistență juridică, sunt neîntemeiate, în condițiile în care,

prezenta acțiune nu întrunește toate condițiile de aplicabilitate a Legii privind modul

de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost recepționată de

Ministerul Justiției al RM la data de 21 iunie 2016 și de Aladov Gheorghi la 23 iunie

2016, fapt confirmat prin Avizele de recepție CN 07din 17 iunie 2017 (f. d. 198, 199

Vol. I).

Respectiv, instanța de recurs consideră că recurenții s-au conformat

prevederilor legale și au declarat recursurile la 07 iulie 2016 și respectiv 05 august

2016, împotriva deciziei instanței de apel din 25 mai 2016, în termen.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Ministerul Justiției al RM neîntemeiat și care urmează a fi respins, iar recursul

declarat de Aladov Gheorghi întemeiat și care urmează a fi admis cu casarea integrală

a deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe din considerentele

ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să

mențină hotărârea primei instanțe.

Fiind investită cu examinarea pricinii în cauză, având ca obiect repararea

prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilegale ale organului de urmărire penală și

ale procuraturii și încasarea cheltuielilor de judecată, prima instanță a ajuns la

concluzia temeiniciei acțiunii înaintate, dispunând admiterea parțială a cerințelor

înaintate de Aladov Gheorghi și încasând din contul bugetului de stat al RM prin

intermediul Ministerului Justiției al RM a prejudiciului moral în mărime de 25 000 lei

și a cheltuielilor de judecată în sumă de 3 000 lei.

Întru susținerea poziției sale, prima instanță a subliniat că Aladov Gheorghi a

fost ilegal acuzat de comiterea a mai multor epizoade de infracțiuni pe o perioadă de

nouă ani, care fără îndoială a avut o perioadă lungă de presiune psihologică asupra

reclamantului, iar suma de 25 000 lei va fi o compensație echitabilă a prejudiciului

moral cauzat în urma aplicării ilegale a măsurii preventive sub formă de obligare de a

nu părăsi țara, efectuării percheziției ilegale și atragerii ilegale la răspundere penală.

Judecând apelul declarat de Ministerul Justiției al RM și Procuratura Generală

a RM, instanța de apel a ajuns la concluzia, admiterii acestuia și casând hotărârea

primei instanțe în partea încasării prejudiciului moral a emis o nouă hotărâre în partea

dată prin care a micșorat cuantumul prejudiciului moral încasat în beneficiul lui

Aladov Gheorghi până la 10 000 lei, în rest menținând hotărârea primei instanțe.

În susținerea soluției date, instanța de apel, s-a referit la faptul că suma încasată

de prima instanță în mărime de 25 000 lei cu titlu de prejudiciu moral este exagerată,

ținând cont de faptul că în perioada urmăririi penale reclamantul nu a fost supus

cărorva acțiuni ce țin de abuzul din partea persoanelor cu funcție de răspundere, care

ar fi dus la încălcarea gravă a drepturilor acestuia garantate de Constituția RM.

Astfel, instanța de apel a stabilit că suma de 10 000 lei este o sumă reală și

echitabilă pentru dauna cauzată lui Aladov Gheorghi în urma acțiunilor ilegale

privind aplicarea măsurii preventive în formă de declarație de nepărăsire a localității,

efectuării ilegale a percheziției și tragerii ilegale la răspundere penală.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră însă, că deși la soluționarea pricinii au fost stabilite pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru judecarea cauzei în fond, concluziile

instanței de apel cu privire la casarea hotărârii primei instanțe și micșorarea

cuantumului prejudiciului moral încasat în beneficiul lui Aladov Gheorghe pînă la

10 000 lei sunt incorecte, rezultate din aplicarea greșită și interpretarea eronată de

către instanța de apel a normelor de drept material aplicabile la caz, precum și

aprecierea incorectă a probelor prezentate.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs reține actele cauzei, prin care

se constată că la 26 decembrie 2005 în baza plângerii lui Coinac Alexandru de către

Procuratura mun. Comrat a fost începută urmărirea penală pe cauza penală nr.

20005198100 în baza elementelor infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (4), 312 alin.

(1) Cod penal (f. d. 1 Vol. I).

Tot materialul probator atestă că ulterior, prin ordonanța de conexare a

cauzelor penale din 04 mai 2006, cauzele penale nr. 2006190066, nr. 2006190067, nr.

2006190068, nr. 2006190069, nr. 2006190088, nr. 200690089, nr. 200690090, nr.

2006190108, nr. 2006190109, nr. 2006190110, nr. 2006190115 și nr. 2006190116,

intentate la 17 februarie 2006, 13 martie 2006, 03 aprilie 2006 și respectiv 06 aprilie

2006 pe faptul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (3) Cod penal, au fost

conexate într-o singură procedură, cu atribuirea numărului 2006190066 (f.d. 9-11).

Iar prin ordonanța de conexare a cauzelor penale și prelungirea termenului de

urmărire penală din 31 mai 2006 cauzele penale nr. 20005198100 și 2006190066 au

fost conexate într-o singură procedură cu cauza penală nr. 2006190145 intentată la 09

mai 2006 pe faptul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal, și

cauza penală nr. 2006190164, intentată la 30 mai 2006 în baza elementelor

infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (3) Cod penal, cu atribuirea nr. 2005198100 (f.

d. 14-17 Vol. I).

La fel, din înscrisurile cauzei rezultă că prin ordonanța privind pornirea

urmăririi penale din 03 ianuarie 2007, s-a dispus începerea urmăririi penale conform

semnelor infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) Cod penal, cauza penală nr.

2007990002 (f.d. 18 Vol. I) după care, prin ordonanța de conexare a cauzelor penale

din 15 ianuarie 2007 cauzele penale cu nr. 2005198100 și nr. 2007990002 au fost

conexate într-o singură procedură, cu atribuirea nr. 2005198100 (f. d. 19 Vol. I).

Ulterior, prin ordonanța din 17 ianuarie 2006, Aladov Gheorghi a fost

recunoscut în calitate de bănuit în săvârșirea infracțiunii prevăzute de 42 alin. (4) art.

312 alin. (1) Cod penal (f. d. 20 Vol. I).

Ca urmare, prin ordonanța privind efectuarea percheziției din 13 mai 2006 s-a

dispus efectuarea percheziției la domiciliul lui Aladov Gheorghi din str. Zapadnaia

12, or. Comrat (f. d. 21 Vol. I).

Este cert și faptul că prin ordonanța din 31 octombrie 2006, Aladov Gheorghi a

fost recunoscut în calitate de bănuit în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361

alin. (2) Cod penal, iar prin ordonanța din 30 ianuarie 2007, Aladov Gheorghi a fost

atras în calitate de învinuit pe cauza penală nr. 2005198100, fiindu-i înaintată

învinuirea în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 196 alin. (4), 42 alin. (4) și art.

312 alin. (1) Cod penal (f. d. 23 Vol. I).

În continuare, prin ordonanța din 17 aprilie 2007 lui Aladov Gheorghi i-a fost

înaintată o nouă învinuire pe faptul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 196 alin.

(4) și art. 312 alin. (1) Cod penal (f. d. 25-26 Vol. I) și tot atunci, în privința

învinuitului Aladov Gheorghi a fost aplicată măsura preventivă - obligarea de a nu

părăsi țara (f. d. 27 Vol. I).

Prin sentința Judecătoriei Comrat din 24 aprilie 2010, Aladov Gheorghi a fost

achitat de sub învinuire în baza art. art. 27, 196 alin. (4) Cod penal din motivul lipsei

în acțiunile sale a elementelor infracțiunii și în baza art. 42 alin. (4), 312 alin. (1) Cod

penal din motivul lipsei faptei infracțiunii (f. d. 29-47 Vol. I).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2014, au fost respinse

cererile de apel depuse de către acuzatorul de stat și părțile vătămate și a fost

menținută fără modificări sentința primei instanțe (f. d. 49-79 Vol. I), iar prin decizia

Curții Supreme de Justiție din 25 noiembrie 2014, a fost respins ca inadmisibil

recursul ordinar depus de procuror și menținută decizia Curții de Apel Chișinău (f. d.

80-91 Vol. I).

Reieșind din cele expuse, completul Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanțele ierarhic

inferioare justificat au concluzionat, că în urma acțiunilor ilicite ale organelor de

urmărire penală și în special prin: intentarea urmăririi penale, efectuarea percheziției

la domiciliu, prin aplicarea măsurilor preventive sub formă de obligația de a nu părăsi

țara și localitatea precum și prin învinuirea ilegală de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 196 alin. (4), art. 42 alin. (4), 312 alin. (1) Cod penal lui Aladov

Gheorghi i-au fost cauzate consecințe determinate de retrăiri, încordarea psihică, stres

și alți factori care derivă suferințe morale.

Iar acest fapt, atestă temeinicia motivelor ce acordă lui Aladov Gheorghi

dreptul și posibilitatea de a-și valorifica dreptul său la acțiune în temeiul prevăzut de

art. art. 3, 6, 11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998 și de art. art. 1422 alin. (1) și (3), 1423

alin. (1) și (2) Cod civil.

Astfel, conform art. 3 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, este reparabil

prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: reținerii

ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declarație de a

nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală.

Conform art. 1405 alin. (1) Cod civil, prejudiciul cauzal persoanei fizice prin

condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii

preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declarației scrise de a nu

părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancțiune administrativă a

arestului, muncii neremunerate în folosul comunității se repară de către stat integral,

indiferent de vinovăția persoanelor cu funcții de răspundere ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii sau ale instanțelor de judecată.

Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunțate,

este evident că, prin emiterea în privința lui Aladov Gheorghi a sentinței de achitare

de sub învinuire în baza art. 27, 196 alin. (4) Cod penal din motivul lipsei în acțiunile

sale a elementelor infracțiunii, precum și în baza art. 42 alin. (4), 312 alin. (1) Cod

penal din motivul lipsei faptei infracțiunii, s-a demonstrat încălcarea drepturilor

constituționale ale lui Aladov Gheorghi privind dreptul la libertate și siguranța

persoanei, dreptul la viața intimă și familială, dreptul la proprietatea privată și ale

prevederilor art. 5 și 8 ale Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale.

Or, în sensul prevederilor art. 3 lit. a) al Legii privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, este

reparabil prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma

reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de declarație de a

nu părăsi localitatea sau țara, cât și tragerii ilegale la răspundere penală.

Prin urmare, instanța de recurs constată că deși, la caz, instanțele judecătorești

corect au constatat faptul încălcării drepturilor reclamantului la siguranța personală,

la respectarea vieții familiale și private, la libera circulație și dreptul la proprietatea

privată și au aplicat justificat prevederile normelor de drept material și anume a Legii

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545-XIII din 25

februarie 1998, instanța de apel eronat a stabilit cuantumul prejudiciului moral care

urma a fi încasat în beneficiul reclamantului Aladov Gheorghi.

Aici, Colegiul consideră necesar de a evidenția că, prejudiciul moral constituie

o formă distinctă a prejudiciului civil care declanșează răspunderea delictuală.

Conform art. 1422 alin. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un

prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei

personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de

judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin

echivalent bănesc.

Conform art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensației pentru prejudiciu

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al

autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în

care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în

considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social

al persoanei vătămate.

Art. 11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești

nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 stipulează că, mărimea compensației pentru

repararea prejudiciului moral se stabilește de instanța de judecată în modul prevăzut

de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensației se determină luându-se în considerare

gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana respectivă;

caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală și la

examinarea cauzei penale în instanța de judecată; rezonanța pe care a avut-o în

societate informația despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum și

durata examinării cauzei penale în instanța de judecată; natura dreptului personal

lezat și locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferințele fizice, caracterul și

gradul suferințelor psihice; măsura în care compensația bănească poate atenua

suferințele fizice și psihice cauzate; durata aflării nelegitime a persoanei în detenție.

Cu referire la prevederile enunțate și reieșind din specificul acțiunii, instanța de

recurs constată că prima instanță, cu aplicarea corectă a legii materiale care

guvernează raportul juridic litigios, creând condiții obiective participanților la proces,

corect a determinat mărimea compensației pentru prejudiciul moral cauzat lui Aladov

Gheorghi ca urmare a acțiunilor ilicite a procuraturii și instanțelor judecătorești în

cuantum de 25 000 lei, dând o evaluare adecvată, în principal criteriilor referitoare la

consecințele suferite pe plan psihic de către ultimul, generate de retrăiri, de gravitatea

și caracterul acestora precum și de sentimentul de afectare a personalități

reclamantului.

Pe când, instanța de apel fără a indica careva motive justificative a casat

hotărârea primei instanțe în partea încasării prejudiciului moral și a emis o nouă

hotărâre în această parte prin care a micșorat cuantumul prejudiciului moral stabilit

de prima instanță până la 10 000 lei, sumă care în opinia Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, nu poate fi

considerată ca o compensare ce ar aduce satisfacție persoanei vătămate, la caz lui

Aladov Gheorghi.

În susținerea concluziei date instanța de recurs reține că materialul probator

anexat la actele cauzei denotă incontestabil faptul că lui Aladov Gheorghi i-au fost

cauzate suferințele psihice grave prin faptul că: o perioadă de 9 ani (din 26 decembrie

2005 când a fost începută urmărirea penală pe cauza nr. 20005198100, ulterior fiind

intentate încă 15 cauzei penale care au fost conexate într-o singură cauză și până la 25

noiembrie 2014 când s-a finisat examinarea cauzei penale) a fost ilegal acuzat de

comiterea unor infracțiuni pe care nu le-a săvârșit, pe întreaga perioadă a examinării

cauzei penale au avut loc mai mult de 60 de ședințe de judecată dintre care mai mult

de jumătate în municipiul Chișinău, în timp ce dânsul locuiește în or. Comrat, prin

efectuarea perchezițiilor la domiciliul acestuia, precum și aplicarea în privința

ultimului a măsurilor preventive – declarația de a nu părăsi țara, până la intrarea în

vigoare a sentințe Judecătoriei Comrat din 24 septembrie 2010 (f. d. 27, 48 Vol. I),

astfel încât, Aladov Gheorghi în perioada respectivă a fost limitat în dreptul la libera

circulație.

Așa fiind, față de considerentele expuse, la caz nu au relevanță argumentele

invocate în recursul Ministerului Justiției al RM, precum că Aladov Gheorghi nu

întrunește condițiile din normele de drept aplicabile la caz, respectiv, nu este temei de

a genera obligațiunea statului de a repara prejudiciu moral ultimului, deoarece acestea

se combat prin constatările suscitate.

Totodată, la caz au incidență și prevederile art. 94 alin. (1) CPC, care indică că

instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere,

părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată.

Confirm art. 96 CPC, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut

procesul să compenseze părții care a avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistență

juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile.

Prin urmare, instanța de recurs constată că prima instanță, având în susținere

normele enunțate, justificat a dispus încasarea din bugetul statului, prin intermediul

Ministerului Justiției al RM în beneficiul lui Aladov Gheorghi a sumei de 3 000 lei ce

constituie cheltuieli pentru asistență juridică, suportate de ultimul la examinarea

litigiului în speță și confirmate prin bonul de plată Nr. 526238 din 20 octombrie 2015

(f.d. 100).

În conexiunea celor relatate se constată că instanța de apel nu a calificat corect,

din punct de vedere juridic, acțiunea cu care a fost investită, ce a dus la emiterea unei

soluții greșite, pe când prima instanță în mod temeinic și legal a admis parțial

acțiunea înaintată de Aladov Gheorghi.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Ministerul Justiției al RM neîntemeiat, iar recursul lui Aladov Gheorghi întemeiat și

care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea

hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii

Moldova.

Se admite recursul declarat de către Aladov Gheorghi.

Se casează integral decizia Curții de Apel Comrat din 25 mai 2016 și se

menține hotărârea Judecătoriei Comrat din 21 martie 2016, în pricina civilă la cerea

de chemare în judecată a lui Aladov Gheorghi împotriva Ministerului Justiției al

Republici Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii

Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organului de urmărire penală și ale procuraturii și încasarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva