2ra-3004/16 — cu privire la incasarea prejudiciului moral si material

2ra-3004/16 — cu privire la incasarea prejudiciului moral si material (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul nr. 2ra-186/17

prima instanță – (Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău) S. Papuha

instanța de apel – (Curtea de Apel Cahul) V. Movilă, Ev. Dvurecenschii, N. Veleva

D E C I Z I E

08 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial de contencios și administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Iuliana Oprea

judecători Galina Stratulat Ion Druță Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de avocatul Leu Vasile în interesele societății cu

răspundere limitată ”Norma Telecom”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societății comerciale

„Norma Telecom” societate cu răspundere limitată împotriva Ministerului Finanțelor

al Republicii Moldova, intervenienți accesorii Ministerul Justiției, Ministerul

Tehnologiei Informației și a Comunicațiilor, Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor, întreprinderea de stat ”Calea Ferată din Moldova” cu

privire la repararea prejudiciului material și prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 14 septembrie 2016 prin care s-a

respins apelul declarat de reclamantul societatea cu răspundere limitată ”Norma

Telecom”, s-a admis apelurile declarate de pîrîtul Ministerul Finanțelor, intervenienții

accesorii Ministerul Justiției, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor,

s-a casat integral hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 25 iulie 2013 și s-a

încetat pricina civilă,

împotriva încheierii Curții de Apel Cahul din 14 sepembrie 2016 prin care s-a

dispus reluarea dezbaterilor judiciare la examinarea în ordine de apel a pricinii civile la

acțiunea reclamantului societate cu răspundere limitată ”Norma Telecom” împotriva

Ministerului Finanțelor cu privire la repararea prejudiciului material și moral,

c o n s t a t ă:

La 30 martie 2012, societatea cu răspundere limitată „Norma” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Ministerului Finanțelor al RM cu privire la repararea

prejudiciului material și prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că prin hotărârea nr. 38503/08 din 03 noiembrie

2011, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a declarat admisibilă cererea

depusă de societatea cu răspundere limitată „Norma Telecom”, constatând violarea

articolului 6 al Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului și a

1

libertăților fundamentale precum și a art. 1 al Protocolului 1 adițional la Convenție.

Chestiunea privind satisfacția echitabilă fiind rezervată pentru o hotărâre separată.

Indică că la 18 martie 2005 între societatea cu răspundere limitată „Norma” și

întreprinderea de stat „Calea Ferată din Moldova” a fost încheiat contractul nr.

8500507, care are ca obiect proiectarea, construcția și exploatarea liniilor de fibră

optică în zona de expropriere a căii ferate din RM pe segmentul Chișinău - Ungheni -

Frontiera de Stat.

Menționează că deoarece deținea licențele și autorizațiile necesare, obținute în

strictă conformitate cu legislația în vigoare a Republicii Moldova pentru practicarea

activității, a început executarea obligațiilor contractuale.

Afirmă că contractul nr. 8500507 a fost executat parțial de ambele părți

contractante și anume: a fost construită rețeaua de transport de date prin fibră optică

pe segmentul Frontiera de Stat cu România - Ungheni și finalizate lucrările de

proiectare pe segmentul Ungheni - Cornești - Chișinău.

Totodată relatează că la 26 mai 2006, întreprinderea de stat „Calea Ferată din

Moldova”, prin scrisoarea nr. 236/Hmax, i-a cerut sistarea executării lucrărilor de

construcție a rețelei de transport de date din motivul „apariției unor circumstanțe”.

Ulterior, prin scrisoarea nr. H-4/327 din 22 iunie 2006, întreprinderea de stat

„Calea Ferată din Moldova” explică acțiunile sale de sistare a lucrărilor prin

interdicția impusă de procesul-verbal din 12 iunie 2006 al consfătuirii comune a

Miniștrilor Transporturilor, Gospodăriei Drumurilor și Dezvoltării Informaționale.

Relevă că în urma adresării sale către Ministerul Transporturilor și Gospodăriei

Drumurilor și Ministerul Dezvoltării Informaționale, reprezentanții cărora au

participat la adoptarea procesului-verbal din 12 iunie 2006, precum și către Agenția

Națională pentru Reglementare în Telecomunicații și Informatică, a primit

următoarele răspunsuri: nr. 01/1679 din 01 august 2006 și nr. 01/2007 din 14

septembrie 2006, potrivit cărora Ministerul Dezvoltării Informaționale explică că

relațiile dintre agenții economici în cauză nu țin de competența funcțională a

Ministerului și contractul dat nu contravine legislației în vigoare, însă prin constatarea

faptului lipsei legislației în domeniu, aceste nereguli precum și faptul că situația creată

și anume realizarea contractului în perspectivă va afecta interesele comerciale ale

societatea pe acțiuni „Moldtelecom”, de către întreprinderea de stat „Calea Ferată din

Moldova” au fost sistate toate lucrările prevăzute în contract, iar prin scrisoarea nr.

01/57 din 12 ianuarie 2007 se eschivează de la soluționarea problemei în cauză.

Mai indică că prin scrisoarea nr. 02-3-4/215 din 31 iulie 2007, Ministerul

Transporturilor și Gospodăriei Drumurilor a comunicat că după indicațiile Guvernului

lucrările vor fi reluate după aprobarea unui Regulament, iar prin scrisoarea Agenției

Naționale pentru Reglementare în Telecomunicații și Informatică nr. 02-DRL/101 din

18 ianuarie 2007 a fost confirmat că toate lucrările de construcție au fost efectuate cu

respectarea legislației în vigoare.

Indică societatea cu răspundere limitată „Norma” că la 19 decembrie 2007 s-a

adresat în instanța de judecată cu o cerere de contestare a procesului-verbal din 12

iunie 2006 al consfătuirii comune a Ministerului Transporturilor și Gospodăriei

Drumurilor și Ministerului Dezvoltării Informaționale, solicitând obligarea

Ministerului Transporturilor și Gospodăriei Drumurilor și Ministerul Dezvoltării

Informaționale de a nu crea obstacole la executarea contractului.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2008 a fost admisă

acțiunea societății cu răspundere limitată „Norma” și anulat procesul-verbal din 12

2

iunie 2006 al 3 consfătuirii comune a Ministerului Transporturilor și Gospodăriei

Drumurilor și Ministerului Dezvoltării Informaționale, ca fiind act administrativ ilegal

în fond și emis contrar prevederilor legii, obligat Ministerul Transporturilor și

Gospodăriei Drumurilor și Ministerul Dezvoltării Informaționale de a nu crea

obstacole la executarea contractului de către întreprinderea de stat „Calea Ferată din

Moldova”, obligat Ministerul Transporturilor și Gospodăriei Drumurilor și

întreprinderea de stat „Calea Ferată din Moldova” să procedeze la executarea imediată

a contractului.

Susține reclamantul că prin hotărârea menționată, instanța de judecată a

constatat că prin adoptarea procesului-verbal din 12 iunie 2006 au fost încălcate art. 9

al Legii cu privire la protecția concurenței nr. 1103-XIV din 30 iunie 2000, unde

autorităților administrației publice expres li se interzice să dea agentului economic

indicații privitor la încheierea prioritară de contracte și art. 1 al Protocolului Adițional

la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

fundamentale, invocând și practica Curții Europene a Drepturilor Omului în cazurile

„Bimer” SA c. Moldovei și „The Tractorer” contra Suediei. Afirmă că hotărârea

Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2008 fiind imediat executorie, s-a adresat cu

mai multe scrisori către întreprinderea de stat „Calea Ferată din Moldova”, Ministerul

Transporturilor și Gospodăriei Drumurilor și Ministerul Dezvoltării Informaționale cu

privire la executarea contractului însă, prin scrisoarea nr. 79 din 26 ianuarie 2008,

întreprinderea de stat „Calea Ferată din Moldova” a refuzat executarea, invocând că ei

consideră contractul reziliat și executarea lui este imposibilă din motive întemeiate și

care nu depind de ei.

Mai subliniază că hotărârea Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2008 a fost

atacată cu recurs de către întreprinderea de stat „Calea Ferată din Moldova”,

Ministerul Transporturilor și Gospodăriei Drumurilor și Ministerul Dezvoltării

Informaționale, care fiind examinate de Curtea Supremă de Justiție, prin decizia din

05 martie 2008 au fost respinse, cu menținerea în vigoare a hotărârii.

Remarcă că Curtea Supremă de Justiție în conținutul deciziei adoptate, de

asemenea a constatat că prin adoptarea procesului-verbal din 12 iunie 2006 au fost

încălcate art. 9 al Legii cu privire la protecția concurenței nr. 1103-XIV din 30 iunie

2000 și art. 1 al Protocolului Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale, iar practica Curții Europene a

Drepturilor Omului invocată de către instanța de fond, este relevantă cazului dat.

Afirmă societatea cu răspundere limitată „Norma” că după ce hotărârea Curții

de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2008 a rămas definitivă și irevocabilă, la 19 martie

2008 a depus o cerere de intentare a procedurii de executare, ca apoi la 21 martie 2008

de către executorul judecătoresc al Oficiului Centru al Departamentului de executare a

Ministerului Justiției să fie emisă încheierea nr. 14-463/08 cu privire la primirea și

intentarea procedurii de executare.

Relatează că încheierea respectivă a fost expediată în adresa întreprinderii de

stat „Calea Ferată din Moldova”, care la 14 aprilie 2008 a expediat o scrisoare în

adresa Oficiului Centru al Departamentului de executare a Ministerului Justiției prin

care a informat că hotărârea Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2008 și 4 decizia

Curții Supreme de Justiție din 05 martie 2008 au fost atacate cu cereri de revizuire de

către întreprinderea de stat „Calea Ferată din Moldova”, Ministerul Transporturilor și

Gospodăriei Drumurilor și Ministerul Dezvoltării Informaționale.

3

Astfel, după ce cererile de revizuire au fost respinse ca inadmisibile prin

încheierea Curții Supreme de Justiție din 16 aprilie 2008, executorul judecătoresc al

Oficiului Centru al Departamentului de executare a Ministerului Justiției, la 21 aprilie

2008 a emis o încheiere de stabilire a termenului repetat de executare benevolă, iar

prin încheierea din 08 mai 2008 a stabilit un nou termen repetat de executare benevolă

a hotărârii judecătorești.

Insistă că aceste încheieri au fost emise contrar prevederilor art. 67 alin. (3) al

Codului de executare, care stipulau, că executarea silită se face după expirarea

termenului acordat debitorului pentru executare benevolă. La fel, este de opinia că

executorul judecătoresc după expirarea termenului acordat pentru executarea

benevolă, nu a procedat conform prevederilor art. 68 al Codului de executare în

vederea executării silite.

Consideră că Statul, prin instituțiile sale, a făcut tot posibilul ca hotărârea

judecătorească să rămână neexecutată. Reclamantul subliniază și faptul că Guvernul,

prin intermediul Procurorului General, a depus la Curtea de Apel Economică o cerere

privind recunoașterea nulității contractului nr. 8500507 din 11 martie 2005 (în fapt din

18 martie 2005) încheiat între societatea cu răspundere limitată „Norma” și

întreprinderea de stat „Calea ferată din Moldova” privind proiectarea, edificarea și

exploatarea construcțiilor de linii în cablu, a liniei de telecomunicații cu fibre optice

pe sectorul Chișinău - Ungheni - Frontiera de Stat.

Afirmă că cererea Procurorului nu se încadra în temeiurile prevăzute de art. 71

alin. (3) lit. d) din Codul de procedură civilă, deoarece contractul contestat nu

afectează interesele Statului, ci dimpotrivă a adus foloase statului prin faptul că

întreprinderii de stat „Calea ferată din Moldova” i s-a transmis la bilanț gratis linia cu

8 fibre optice pe segmentul Frontiera de stat - Ungheni.

Mai mult ca atât, Procurorul General a cerut declararea nulității contractului a

cărui legalitate a fost deja stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă și

irevocabilă. Or, hotărârea Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2008 și decizia

Curții Supreme de Justiție din 05 martie 2008, fiind definitive și irevocabile, sunt

executorii și au puterea lucrului judecat. Cu toate acestea, prin încheierea Curții de

Apel Economice din 22 mai 2008 a fost admis demersul procurorului și suspendată

executarea lucrărilor ce reies din contractul nr. 8500507 din 11 martie 2008 încheiat

între societatea cu răspundere limitată „Norma” și întreprinderea de stat „Calea Ferată

din Moldova”, motivând prin faptul că „este mai rațional de a fi suspendate

continuarea lucrărilor întrucât la moment nu se poate de apreciat rezultatul hotărârii ce

va fi emisă”.

Indică că încheierea Curții de Apel Economice din 22 mai 2008 a fost atacată

cu recurs de către societatea cu răspundere limitată „Norma”, însă prin decizia Curții

Supreme de Justiție din 12 iunie 2008 cererea de recurs a fost respinsă cu menținerea

încheierii contestate. Susține societatea cu răspundere limitată „Norma” că la 14 iulie

2008 a înaintat un demers privind obligarea depunerii cauțiunii sau anularea măsurilor

de asigurare, pe motiv că măsurile de asigurare aplicate prin încheierea din 22 mai

2008, prejudiciază considerabil interesele sale economice, menționând că în urma

efectuării calculelor suma prejudiciului era de 26928000 lei. Remarcă că examinarea

demersului nu a avut loc la momentul depunerii, ci a fost amânată pentru data de 22

septembrie 2008 din motivul neprezentării reprezentantului Guvernului, care în proces

are calitatea de reclamant.

4

Menționează societatea cu răspundere limitată „Norma” că în urma acestor

acțiuni, constatând că i se încalcă dreptul la proprietate constituit din prejudiciul

material direct adus prin neexecutarea hotărârilor judecătorești definitive și executorii,

la 04 august 2008 a adresat la CEDO o cerere cu privire la violarea dreptului la

proprietate, cerând și o satisfacție echitabilă.

Ca urmare, prin hotărârea definitivă nr. 38503/08 din 03 noiembrie 2011,

Curtea a declarat cererea ”Norma” societatea cu răspundere limitată admisibilă și a

constatat că a avut loc violarea articolului 6 al Convenției și a articolului l al

Protocolului 1, chestiunea privind satisfacția echitabilă fiind rezervată pentru o

hotărâre separată.

Cu referire la prevederile art. 6 § 1 al Convenției, menționează că dreptul

persoanei la judecarea cauzei într-un termen rezonabil, este garantat. Iar Curtea la

acest capitol a accentuat că este responsabilitatea fiecărui Stat contractant să creeze un

arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive

care îi revin (Ruianu vs România nr. 34647/97).

Totodată, dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanță, așa cum

este garantat de articolul 6 § 1 al Convenției, trebuie interpretat în lumina

Preambulului Convenției, care, în partea sa relevanta, declară preeminența dreptului

ca parte a moștenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale

ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere,

printre altele, ca atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei

chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție. Securitatea raporturilor

juridice presupune respectarea principiului res judecata adică principiul caracterului

irevocabil al hotărârilor judecătorești (Oferta Plus SRL v. Moldova nr. 14385/04).

Consideră că împiedicarea executării contractului nr. 8500507 din 18 martie

2005 prin adoptarea procesului-verbal din 12 iunie 2006 și ulterioara primire a cererii

depusă de către Procuratura Generală a RM de către Curtea de Apel Economică cu

asigurarea nelegitimă a acțiunii și suspendarea executării contractului, demonstrează

ingerința Statului în relațiile agenților economici, care a fost constatat și explicat în

cazul Megadat.com SRL c. Moldovei (cererea nr. 21151/04).

Atenționează și faptul că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la

respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, iar cheltuielile

suportate la executarea parțială a contractului prin sine pot constitui un „bun” în

sensul art. 1 al Protocolului 1 al Convenției, dacă ele sunt suficient de certe pentru a fi

executorii (Prodan v. Moldova nr. 49806/99 din 18 mai 2004).

Totodată, neexecutarea contractului nr. 8500507 din 18 martie 2005 și stoparea

lucrărilor de construcție pe parcursul a mai mult de doi ani, a condus la suportarea

prejudiciului considerabil precum și interesul economic și de legitimă speranță

(Megadat.com SRL c. Moldovei, cererea nr. 21151/04). Relevă că în conținutul

hotărârii sale, la § 24 Curtea a constatat că „imposibilitatea unui creditor de a executa

în integru și într-un termen rezonabil a unei decizii emise in favoarea sa constituie

prin sine o încălcare a articolului 6 al Convenției precum și a dreptului de a dispune

liber de bunurile sale garantate prin articolului 1 al Protocolului 1 (Prodan c.

Moldavie, nr. 49806/99, §§ 56 et 62, CEDH 2004-III (extraits); Sîrbu et autres c.

Moldavie, nr. nr. 73562/01, 73565/01, 73712/01, 73744/01, 73972/01 et 73973/01, §

40, 15 juin 2004; Bourdov c. Russie, nr. 59498/00, § 34, CEDH 2002-III; Lupacescu

et autres c. Moldavie, nr. nr. 3417/02, 5994/02, 28365/02, 5742/03, 8693/03,

31976/03, 13681/03, 32759/03, § 24, 21 mars 2006).

5

Subliniază că perioada de ingerință a Statului în dreptul de proprietate a

societății cu răspundere limitată „Norma” este din 12 iunie 2006, când ÎS „Calea

Ferată din Moldova” a sistat lucrările prin interdicția impusă de procesul-verbal din

12 iunie 2006, până la 29 octombrie 2009 când a fost emisa decizia Curții Supreme de

Justiție privind declararea valabilă a contractului din 18 martie 2005, în toată această

perioadă, Statul efectuând diferite acțiuni, care au dus la întreruperea și

imposibilitatea activității, constatate de către instanțele judecătorești prin deciziile și

hotărârile sale, precum și la neexecutarea deciziilor judiciare, emise de instanțele

judecătorești naționale.

Specifică că ingerința în dreptul de proprietate, ce constituie violarea articolului

1 al Protocolului al Convenției începând cu 12 iunie 2006, a fost constatată de către

instanțele judecătorești naționale, fapt ce a făcut imposibilă executarea contractului

pentru perioada indicată și ca consecință imposibilitatea desfășurării activității

întreprinderii. La fel, indică că intervenția directă a statului este demonstrată și prin

scrisoarea secretă nr. 023 din 14 aprilie 2008 (www.secret.gov.md/file/Hot_

desecret/demersuri/Procuratura. PDF), în care ÎS „Calea Ferată din Moldova” solicită

Primului-ministru (Z. Greceanîi) implicarea statului în revizuirea hotărârii Curții

Supreme de Justiție din 05 martie 2008 și anularea hotărârii instanței de fond.

Mai relatează că în hotărârea sa, Înalta Curte, la § 30 menționează că „aceste

elemente sunt suficiente Curții pentru a concluziona că neexecutarea de lungă durată a

deciziilor definitive emise în favoarea societății reclamante a fost lipsită de

respectarea dreptului la un proces echitabil, garantat de articolul 6 al Convenției,

precum și de dreptul de a dispune liber de bunurile sale garantate prin articolul 1 al

Protocolului 1”. Totodată, în § 29 al aceleiași hotărâri, Înalta Curte a constatat cu

referire la comportamentul societății reclamante „că interesatul cooperând cu

autoritățile competente, a luat inițiativa de a se angaja într-o procedură de executare

forțată și nu a contribuit la întârzierea executării”.

Menționează că perioada de ingerință a Statului în activitatea societății cu

răspundere limitată „Norma” nu poate fi calculată numai pentru perioada menționată

de Guvern (19 martie 2008 – 22 mai 2008), deoarece la baza încălcării este contractul

nr. 8500507 din 18 martie 2005, executarea căruia a fost suspendată prin procesul-

verbal din 12 iunie 2006 al consfătuirii comune a Miniștrilor Transporturilor și

Gospodăriei Drumurilor și Dezvoltării Informaționale și până la 29 octombrie 2009,

când a fost emisa decizia Curții Supreme de Justiție privind declararea valabilă a

contractului nr. 8500507 din 18 martie 2005.

Mai relatează că societatea cu răspundere limitată „Norma” a suportat daune

materiale sub formă de venit ratat și dobânda la venitul ratat.

În acest sens, la 10 noiembrie 2009 a adresat la CEDO o cerere suplimentară

privind pretențiile materiale, care au fost estimate la suma de 10832181 EURO, iar

ulterior, la 22 septembrie 2010 a depus o altă cerere privind satisfacția materială și

morală echitabilă (în ordinea art. 41 din Convenție) luând ca bază Raportul de

constatare tehnico-științifică nr. 15.09/2010, micșorând astfel suma despăgubirilor

solicitate pînă la suma de 6 085 857 EURO.

Relatează că prejudiciul a fost calculat reieșind din următoarele componente:

valoarea prejudiciului material: - venitul ratat, cauzat FP „Norma” SRL în perioada

octombrie 2006 - octombrie 2009 ce constituie 89879122 lei, adică 5518458 EURO

(calculat la cursul BNM la data de 30 octombrie 2009; 16,287 lei/euro); - dobînda la

venitul ratat, suportat de FP „Norma” SRL în perioada 30 octombrie 2009 – 01

6

septembrie 2010, ce constituie 8556985 lei, adică 553399 EURO (calculat la cursul

BNM la data de 01 septembrie 2010; 15,4626 lei/euro); - valoarea prejudiciului moral

de 10000 EURO, - costurile și cheltuielile de 4000 EURO, ce reprezintă cheltuielile

suportate pentru efectuarea expertizei economico-financiare.

Indică că reprezentantul Guvernului a contestat cheltuielile suportate pentru

efectuarea expertizei, pe motiv că plata pentru serviciile de expertiză sunt exagerate,

din care considerent, societatea cu răspundere limitată „Norma” a depus o cerere către

Centrul Național de Expertize Judiciare de pe lângă Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, pentru determinarea și calcularea daunelor materiale.

Relevă că prin Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 1831 din 22 august

2011, întocmit de Centrul Național de Expertize Judiciare de pe lângă Ministerul

Justiției al Republicii Moldova calculele efectuate de expertul judiciar A. Malai,

practic, au fost confirmate.

Astfel, conform calculelor acestor experți venitul ratat pentru perioada

octombrie 2006 - octombrie 2009 al FP „Norma” SRL constituie 89 879 122 lei, adică

5518458 EURO (calculat la cursul BNM la data de 30 octombrie 2009, 16,287

lei/euro), iar suma dobânzii la venitul ratat pentru perioada 01 noiembrie 2009 - 31

august 2010 a fost diminuată și calculată în sumă de 8 534 822,92 lei, adică 551 966

EURO (calculat la cursul BNM la data de 01 septembrie 2010, 15,4626 lei/euro).

Menționează că dobînda la venitul ratat a fost calculată doar până la 31 august

2010, deși urma a fi calculată pînă la achitarea reală a venitului ratat de către Guvern.

8 Astfel, remarcă că conform metodei de calcul propusă de experții judiciari, reieșind

din ratele de refinanțare stabilite de Banca Națională a Moldovei, dobânda la venitul

ratat pentru perioada 01 septembrie 2010 – 31 martie 2012 ar constitui 18526179 lei,

adică 1171186 EURO (calculat la cursul BNM la data de 29 martie 2012; 15,8183

lei/euro).

Totodată, indică că prejudiciu material, solicitat de la Guvern, calculat la data

de 31 martie 2012, este de 7241610 EURO (venitul ratat 5518458 EURO plus

dobânda la venitul ratat pentru perioada 01 noiembrie 2009 – 31 august 2010 -

551966 EURO și dobînda la venitul ratat pentru perioada 01 septembrie 2010 – 31

martie 2012 - 1171186 EURO (calculat la cursul BNM la data de 29 martie 2012;

15,8183 lei/euro).

Cu referire la daunele morale, reiterează că Curtea a constatat că, în

conformitate cu practicile sale, persoana juridică, inclusiv o societate comercială,

poate suporta și un altfel de prejudiciu decât cel material, care necesită compensații

bănești. (Comingersoll SA v. Portugalia cerere nr. 35382/97, CEDO 2000-IV, §§31-

37).

Susține că societatea cu răspundere limitată „Norma” i s-a adus un prejudiciu

moral nu doar prin faptul că a avut loc o neexecutare a unui contract, a unei decizii

judecătorești, dar și prin faptul că neexecutarea s-a produs prin implicarea directă a

primelor persoane din stat, a avut loc o sfidare a actului de justiție, evaluând astfel

prejudiciul moral la suma de 10000 EURO.

Cât privește capitolul costuri și cheltuieli, menționează că acestea se evaluează

la suma de 4256 EURO, ce reprezintă doar cheltuielile suportate pentru efectuarea

expertizelor economico financiare, dintre care cheltuielile pentru efectuarea expertizei

nr. 15.09/2010 constituie 4000 EURO, iar costurile expertizei nr. 1831 din 22 august

2011 constituie 4160 lei, adică 256 EURO (calculat la cursul BNM la data de 05

august 2011; 16,2794 lei/euro).

7

Mai cere și restituirea cheltuielilor pentru plata taxei de stat în sumă de 50000

lei, ce ar constitui 316 EUR (la cursul BNM din 29 martie 2012, 15,8183 lei/euro).

Solicită repararea prejudiciului material, moral și cheltuielile suportate pentru a obține

aceste despăgubiri, inclusiv taxa de stat, în sumă totală de 7256122 EURO, ce

constituie 114779514 lei (15,8185 lei/EUR la cursul BNM din 29 martie 2012). La 05

iunie 2012, Ministerul Finanțelor al RM a depus o cerere cu privire la atragerea în

calitate de intervenient accesoriu din partea pârâtului a ÎS „Calea Ferată a Moldovei”

și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor al RM.

Prin încheierea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 05 iunie 2012 a fost

admisă cererea reprezentantului Ministerului Finanțelor, atrași în calitate de

intervenienți accesorii întreprinderea de stat „Calea Ferată a Moldovei” și Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, obligat reprezentantul reclamantului să

prezinte o copia a acțiunii cu materialele anexate pentru a fi expediate întreprinderii

de stat „Calea Ferată a Moldovei” și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor. La 18 iunie 2012, societatea cu răspundere limitată „Norma” a depus

cerere suplimentară cu privire la repararea prejudiciului material și moral, menționând

că prejudiciul material urmează a fi calculat la data emiterii hotărârii judecătorești.

Astfel, cu referire la metoda de calcul propusă de experții judiciari, reieșind din

ratele de refinanțare stabilite de BNM, a evaluat dobânda la venitul ratat pentru

perioada 01 aprilie 2012 – 15 iunie 2012 la suma de 1777883 lei, adică 117720 Euro

(calculat la cursul BNM la 14 iunie 2012, 15,1026 lei/euro). Prejudiciul material

solicitat, calculat la data de 15 iunie 2012 a fost evaluat la suma de 7359330 Euro

(venitul ratat 5518458 Euro plus dobânda la venitul ratat pentru perioada 01

noiembrie 2009 - 31 august 2010 – 551966 EURO și dobânda la venitul ratat pentru

perioada 01 septembrie 2010 - 31 martie 2012 – 1171186 și pentru perioada 01 aprilie

2012 – 15 iunie 2012 – 117720 EURO).

Prejudiciul moral a fost evaluat la suma de 10 000 EURO. Costurile și

cheltuielile solicitate au rămas neschimbate, constituind suma de 4256 EURO. Mai

cere restituirea taxei de stat în sumă de 50000 lei, ce constituie 3160 EURO (la cursul

BNM din 29 martie 2012, 15,8183 lei/euro).

La 09 august 2012, societatea cu răspundere limitată „Norma” a depus cerere

suplimentară cu privire la repararea prejudiciului material și moral. În motivarea

cererii a menționat că de la ultima cerere de concretizare a trecut ceva timp, respectiv

calculele urmează a fi reînnoite.

Menționează că dobânda la venitul ratat pentru perioada 15 iunie 2012 - 09

august 2012 ar fi de 1 286 626 lei, adică 82 983 EURO (calculat la cursul BNM la

data de 07 august 2012; 15,5047 lei/euro).

Indică că prejudiciul material solicitat Guvernului, calculat la data de 15 iunie

2012, a fost evaluat la suma de 7359330 Euro (venitul ratat 5518458 Euro plus

dobânda la venitul ratat pentru perioada 01 noiembrie 2009 - 31 august 2010 –

551966 EURO și dobânda la venitul ratat pentru perioada 01 septembrie 2010 - 31

martie 2012 – 1171186, pentru perioada 01 aprilie 2012 – 15 iunie 2012 – 117720

EURO și pentru perioada 16 iunie 2012 – 09 august 2012 – 82 983 EURO).

Prejudiciul moral a rămas același, pretinzând suma de 10 000 EURO. Costurile și

cheltuielile au rămas neschimbate, constituind suma de 4256 EURO.

La fel a rămas neschimbată și cerința privind restituirea taxei de stat în sumă de

50000 lei, ce constituie 3160 EURO (la cursul BNM din 29 martie 2012, 15,8183

lei/euro).

8

În concluzie a menționat că suma totală a despăgubirilor solicitate la data de 09

august 2012, este de 7459729 Euro.

Prin încheierea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 04 septembrie 2012 a

fost admisă cererea intervenientului accesoriu Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor, atras Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor

în calitate de intervenient accesoriu, obligat reprezentantul reclamantului de a

prezenta instanței o copie a acțiunii cu materialele anexate pentru a fi expediate

Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor.

În cadrul ședinței de judecată a primei instanțe din 04 septembrie 2012,

reprezentantul societatea cu răspundere limitată „Norma” a depus cerere de

concretizare a acțiunii. În motivarea cererii respective a indicat că la calcularea

prejudiciului material s-a luat ca bază Raportul tehnico-științific nr. 1831 din 22

august 2011, prevederile art. 14 și 619 Cod civil RM și Hotărârea CEDO din 03

noiembrie 2011.

Relevă că prejudiciul material calculat de experții Centrului Național de

Expertize Judiciare de pe lângă Ministerul Justiției la data de 31 august 2010

constituie 98413944,92 lei.

Totodată, subliniază că expertul a calculat dobânda de întârziere după regulile

art. 619 alin. (1) Cod civil, pe când urma să efectueze calculele conform alin. (2) al

art. 619 Cod civil, adică a aplicat dobânda de 5 % peste rata dobânzii prevăzută de art.

585 Cod civil, în loc de 9 %. Susține că urmează a fi efectuat un recalcul al dobânzii

de întârziere, potrivit căruia dobânda la venitul ratat pentru perioada 01 noiembrie

2009 – 31 august 2012 ar fi de 40365571 lei, iar prejudiciul material la data de 31

august 2012 constituie 130244693 lei.

Prejudiciul moral rămânând neschimbat și constituind suma de 10000 EURO.

Mai indică că costurile și cheltuielile suportate pentru a obține despăgubiri

pentru încălcarea Convenției constituie 67800 lei, ce reprezintă doar cheltuielile

suportate pentru efectuarea expertizelor economico-financiare, dintre care cheltuielile

pentru efectuarea expertizei nr. 15.09/2010 constituie 63640 lei, iar costurile

expertizei 1831 din 22 august 2011 constituie 4160 lei. La fel, cere și restituirea

cheltuielilor pentru plata taxei de stat în sumă de 50000 lei.

Solicită repararea prejudiciului material, prejudiciului moral și cheltuielilor

suportate pentru obținerea despăgubirilor, inclusiv taxa de stat, în sumă totală de

130312493 lei și 10000 EURO calculat în lei la cursul BNM la data emiterii hotărârii.

Prin încheierea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 02 octombrie 2012 a

fost admisă cererea intervenientului accesoriu Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor, atras Ministerul Justiției în calitate de intervenient

accesoriu, obligat reprezentantul reclamantului de a prezenta instanței o copie a

acțiunii cu materialele anexate pentru a fi expediate Ministerului Justiției.

Prin încheierea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 22 februarie 2013 a

fost reluată examinarea în fond și susținerile orale în pricina dată. Prin încheierea

Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 05 martie 2013 a fost admisă declarația de

abținere a judecătorului Oleg Melniciuc de la judecarea pricinii civile, cauza fiind

transmisă pentru repartizarea computerizată și examinare în alt complet de judecată.

La 04 aprilie 2013, societatea cu răspundere limitată „Norma Telecom” a depus

cerere de concretizare a acțiunii. În motivarea cererii a indicat că dobânda la venitul

ratat pentru perioada 01 noiembrie 2009 - 31 august 2012 a fost calculată în sumă de

9

40365571 lei, iar 11 suma prejudiciului material la data de 31 august 2012 a fost

calculată în sumă de 130244693 lei.

Remarcă că pentru perioada 01 septembrie 2012 – 31 martie 2013 suma

prejudiciului material este evaluată la 7047508 lei, iar în total până la această dată

prejudiciul material constituie 137292201 lei. Prejudiciul moral a rămas neschimbat

ca și în cererile anterioare, fiind evaluat la 10000 Euro. Costurile și cheltuielile au fost

evaluate la suma de 67800 lei. A rămas neschimbată și pretenția privind restituirea

cheltuielilor pentru plata taxei de stat în sumă de 50000 lei. Solicită despăgubiri sub

forma prejudiciului material, prejudiciului moral, cheltuieli suportate pentru obținerea

acestor despăgubiri, inclusiv taxa de stat, în sumă totală de 137410001 lei și 10000

Euro (calculat în lei la cursul BNM la data emiterii hotărârii).

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 25 iulie 2013 acțiunea a

fost admisă parțial, încasat de la Statul Republica Moldova prin intermediul

Ministerului Finanțelor în beneficiul societatea cu răspundere limitată „Norma

Telecom” prejudiciul material în mărime de 26393880,38 lei, încasat de la Statul

Republica Moldova prin intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul societății cu

răspundere limitată „Norma Telecom” prejudiciul moral în mărime de 16000 lei,

încasat de la Statul Republica Moldova prin intermediul Ministerului Finanțelor în

beneficiul societății cu răspundere limitată „Norma Telecom” cheltuielile de judecată

constituite din cheltuieli suportate pentru efectuarea expertizei în mărime de 4120 lei

și taxa de stat în mărime de 50000 lei, în rest, pretențiile au fost respinse ca

neîntemeiate.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 26 martie 2014 a fost admisă

cererea societății cu răspundere limitată „Norma Telecom” cu privire la strămutarea

pricinii în altă instanță de același grad, fiind strămutată pricina spre examinare în

ordine de apel la Curtea de Apel Cahul.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 16 septembrie 2014 au fost respinse

apelurile declarate de societății cu răspundere limitată „Norma Telecom”, Ministerul

Finanțelor, Ministerul Justiției, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor și cererea de alăturare la apel depusă de Întreprinderea de Stat „Calea

Ferată din Moldova” și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din

25 iulie 2013. A fost respins recursul declarat de societății cu răspundere limitată

„Norma Telecom” și menținută încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 05

iunie 2012 cu privire la atragerea în calitate de intervenient accesoriu Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor și Întreprinderea de Stat „Calea Ferată

din Moldova”, menținută încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 04

septembrie 2012 cu privire la atragerea în calitate de intervenient accesoriu Ministerul

Tehnologiei Informației și Comunicațiilor, menținută încheierea Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 02 octombrie 2012 cu privire la atragerea în calitate de intervenient

accesoriu Ministerul Justiției, menținută încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 22 februarie 2013 cu privire la reluarea examinării cauzei în fond și

încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. 12 Chișinău din 05 martie 2013 cu privire la

admiterea declarației de abținere a judecătorului Oleg Melniciuc.

La 21 octombrie 2014, societatea cu răspundere limitată „Norma Telecom” a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea parțială a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, în partea ce ține

de respingerea parțială a acțiunii privind încasarea prejudiciului material în sumă de

110898321 lei (venitul ratat 63485242 lei și dobânda de întârziere 47413079 lei,

10

calculată pentru perioada 01 noiembrie 2009 – 31 martie 2013) și pronunțarea unei

noi soluții judiciare privind admiterea integrală a acțiunii privind încasarea

prejudiciului material, încasarea din contul intimatului a cheltuielilor de judecată.

La 27 noiembrie 2014, Ministerul Finanțelor a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

respinsă integral.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 20 mai 2015 s-a admis recursurile

declarate de societatea comercială ”Norma Telecom” societate cu răspundere limitată,

Ministerul Finanțelor, Ministerul Justiției, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor s-a casat parțial decizia Curții de Apel Cahul din 16 septembrie 2014 în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societății comerciale ”Norma

Telecom” societate cu răspundere limitată împotriva Ministerului Finanțelor,

intervenienți accesorii Ministerul Justiției, Ministerul Tehnologiei Informației și a

Comunicațiilor, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, întreprinderii

de stat ”Calea Ferată din Moldova” cu privire la repararea prejudiciului material și

moral, au fost respinse apelurile declarate de societatea comercială ”Norma Telecom”

societate cu răspundere limitată, Ministerul Finanțelor, Ministerul Justiției, Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor și cererea de alăturare la apelul depusă de

întreprinderea de stat ”Calea Ferată din Moldova” și menținută hotărârea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău 25 iulie 2013 și s-a remis cererea la rejudecare în alt complet

de judecată (f.d. 239-268, Vol. III).

La 01 iulie 2015 societatea cu răspundere limitată ”Norma Telecom” a depus

cerere suplimentară privind concretizarea acțiunii prin care a renunțat parțial la

pretențiile, ce țin de venitul ratat pretins, micșorînd suma de la 89 879 122 lei la

64 236 649 lei, s-a modificat suma dobînzii de întîrziere pretinse de la 47 413 079 lei

la 46 902 428 lei, s-a solicitat încasarea dobînzii de întîrziere în sumă de 22 241 780

lei (f.d. 7-10, Vol. IV).

La 24 septembrie 2015 Ministerul Finanțelor a depus cerere de apel

suplimentară prin care a solicitat admiterea cererii de apel, casarea hotărârii

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 25 iulie 2013 cu pronunțarea unei hotărâri,

prin care pretențiile reclamantului să fie respinse integral (f.d.39-41, Vol. IV).

La 15 decembrie 2015 societatea cu răspundere limitată ”Norma Telecom” a

depus cerere de explicarea a deciziei Curții Supreme de Justiție din 20 mai 2015

(f.d.25,26, Vol. IV).

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 10 februarie 2016 s-a respins

cererea societății comerciale ”Norma Telecom” societate cu răspundere limitată cu

privire la explicarea deciziei Curții Supreme de Justiție din 20 mai 2015 (f.d. 64-69,

Vol. V).

La 24 februarie 2016 societatea cu răspundere limitată ”Norma Telecom” a

depus cerere prin care a solicitat emiterea deciziei suplimentare la decizia Curții

Supreme de Justiție din 20 mai 2015 privind separarea în procedură distinctă a

capetelor de cerere în privința cărora cauza a fost remisă la rejudecare (f.d. 78-79,

Vol. V).

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 18 mai 2016 s-a respins ca fiind

neîntemeiată cererea societății comerciale ”Norma Telecom” societate cu răspundere

limitată cu privire la emiterea unei decizii suplimentare la decizis Curții Supreme de

Justiție din 20 mai 2015 (f.d. 93-97, Vol. V).

11

În cadrul examinării cauzei Ministerul Finanțelor a depus cerere de încetare a

procesului prin care a solicitat încetarea procesului civil în baza art. 265 lit. b) din

Codul de procedură civilă și anume din motivul pronunțării a unei hotărîri

judecătorești irevocabilă a instanței europene, motiv din care pretențiile

reclamantului la nivel național urmează a fi respinse (f.d.116-117, Vol. V).

La 01 august 2016 societatea cu răspundere limitată ”Norma Telecom” a depus

cerere de revizuire prin care a solicitat revizuirea încheierii Curții Supreme de Justiție

din 18 mai 2016 și casarea acesteia cu emiterea unei decizii suplimentare (f.d. 138-

141, Vol. V).

Prin încheierea din 21 decembrie 2016 Curtea Supremă de Justiție a respins ca

inadmisibilă cererea de revizuire (f.d. 152-158, Vol. V).

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 14 septembrie 2016 s-a respins apelul

declarat de reclamantul societatea cu răspundere limitată ”Norma Telecom”, s-a admis

apelurile declarate de pîrîtul Ministerul Finanțelor, intervenienții accesorii Ministerul

Justiției și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, s-a casat integral

hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 25 iulie 2013, în pricina civilă la

acțiunea reclamantului societatea cu răspunderea limitată ”Norma Telecom”

împotriva pîrîtului Ministerul Finanțelor, privind repararea prejudiciului material și

moral.

S-a încetat procesul civil la cererea de chemare în judecată a reclamantului

societatea cu răspundere limitată ”Norma Telecom” împotriva pîrîtului Ministerul

Finanțelor, privind repararea prejudiciului material și moral, dat fiind că există o

hotărâre judecătorească irevocabilă într-un litigiu între aceleași părți, cu privire la

același obiect și pe aceleași temeiuri (f.d. 131, Vol. V).

În motivarea deciziei Curtea de Apel Cahul a constatat că, prin hotărârea Curții

Europene a Drepturilor Omului din 03 noiembrie 2011 a fost constatată încălcarea art.

6 para. 1 și art. 1 Protocolul nr. 1 CEDO iar chestiuni privind încălcarea cu privire la

aplicarea art. 41 al Convenției (reparația echitabilă) a fost rezervată pentru o dată

ulterioară nespecificată, urmând ca în decurs de 3 luni Guvernul și societatea

reclamantă să prezinte în scris observațiile lor asupra chestiunii respective și să

notifice Curtea despre orice acord la care ar putea ajunge.

Ulterior, la 17 mai 2016 Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în aceeași

cauză, constatînd că nu a fost încheiat nici un acord de reglementare amiabilă și că

reclamantul și Guvernul au prezentat observațiile sale, a pronunțat hotărîrea prin care

a statuat că statul pîrît urmează să achite companiei reclamante, în termen de 3 luni,

suma de 1 200 euro cu titlul de prejudiciu moral și a respins restul capetelor de

plîngere a reclamantului cu privire la satisfacția echitabilă.

Astfel, instanța de apel, a constatat că hotărârile Curții Europeană a Drepturilor

Omului din 03 noiembrie 2011 și 17 mai 2016 a soluționat litigiul dintre societatea cu

răspundere limitată ”Norma Telecom” și Statutul Republica Moldova, cu privire la

repararea prejudiciului material și moral, aceste hotărîri fiind definitive în

conformitate cu art. 28 para 2 din CEDO.

La 09 decembrie 2016 avocatul Leu Vasile în interesele societății cu răspundere

limitată ”Norma Telecom” a depus cerere de recurs prin care a solicitat casarea

deciziei Curții de Apel Cahul din 14 septembrie 2016 și încheierii Curții de Apel

Cahul din 14 septembrie 2016 cu remiterea pricinei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a indicat că, prin încheierea Curții de Apel Cahul din 14

septembrie 2016 s-a dispus reluarea dezbaterilor judiciare la examinare în ordine de

12

apel a pricinii civile la acțiunea reclamantului societatea cu răspunderea limitată

”Norma Telecom” împotriva pîrîtului Ministerul Finanțelor privind repararea

prejudiciului material și moral.

Astfel, au menționat că, după finalizarea examinării pricinii în fond, instanța de

apel a numit ședința de judecată pentru 02 august 2016, la care participanții la proces

urmau să se expună în susținerile orale, care urmau a fi prezentate instanței de apel, de

către părți în scris.

Ulterior, după o perioadă de timp, în legătură că nu a primit nici o citație pentru

următoarea ședință de judecată, reprezentantul societatea cu răspundere limitată

”Norma Telecom” avocatul Leu Vasile a verificat în cancelaria instanței de apel

pentru ce dată este numită ședința de judecată, la ce a fost informat că pricina a fost

deja examinată, iar procesul în cauză a fost încetat.

De asemenea, au relevat că, instanța de apel din 14 septembrie 2016, s-a

desfășurat în lipsa reprezentantului societății cu răspundere limitată ”Norma

Telecom”, avocatul Leu Vasile, care nu a fost citat legal pentru ședința de judecată

din 14 septembrie 2016. Careva probe, ce atestă citarea legală a recurentului, la

materialele dosarului nu sunt, ele lipsesc.

În concluzie a menționat că, instanța de judecată nu a efectuat citarea legală a

recurentului societatea cu răspundere limitată ”Norma Telecom”.

Suplimentar a menționat că, instanța de apel a reluat reexaminarea cauzei și au

examinat în ședință de judecată o nouă probă și anume hotărârea Curții Europene a

Drepturilor Omului din 17 mai 2016 pronunțată în cauza societății cu răspundere

limitată ”Norma Telecom” fără a oferi posibilitatea recurentului de a se expune pe

marginea noii probe.

Cu referire la încetarea procesului au indicat că, Hotărârea Curții Europene a

Drepturilor Omului pronunțată la 17 mai 2016, în cauza societatea cu răspundere

limitată ”Norma Telecom” contra Republicii Moldova este definitivă și nu irevocabilă

așa după cum e stipulat în art. 265 lit. b) Codul de procedură civilă, or prevede că

hotărârea trebuie să fie irevocabilă.

Totodată, au indicat că, de către recurent a fost depusă cerere de retrimitere a

cauzei la Marea Cameră, și doar în urma examinării de către Marea Cameră hotărârea

va fi irevocabilă (f.d. 160-162, Vol. II).

La 31 ianuarie 2017 Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor a

depus referință prin care a solicitat declararea cererii de recurs ca inadmisibilă.

La 06 februarie 2017 Ministerul Finanțelor a depus referință prin care a solicitat

restituirea cererii de recurs în legătură cu neachitarea taxei de stat sau respingerea

acesteia ca neîntemeiată cu menținerea deciziei Curții de Apel Cahul din 14

septembrie 2016.

În motivarea referinței au menționat că recurentul la depunerea cererii de recurs

nu au achitat taxa de stat, fapt ce duce la restituirea recursului. Cu referire la

legalitatea hotărîrii și a încheierii instanței de apel, au menționat că acestea sunt legale

emise cu respectarea procedurii, iar recurentul amînînd cauza timp de o lună jumătate

a avut posibilitate să facă cunoștință cu poziția intimatului.

La 07 februarie 2017 Ministerul Justiției a depus referință prin care a solicitat

respingerea recursului ca neîntemeiat.

Prin închecierea din 01 februarie 2016 a Curții Supreme de Justiție recursul

depus a fost declarat admisibil.

13

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs constată

că, dispozitivul deciziei a fost emis de Curtea de Apel Cahul la 14 septembrie 2016.

Potrivit scrisorii Curții de Apel Chișinău copia deciziei a fost expediată părților

la 10 octombrie 2016 (f.d. 136, Vol. V). Potrivit materialelor dosarului nu este nici o

probă cu privire la data recepționării acesteia de către părți.

Cererea de recurs a fost depusă la 09 decembrie 2016, respectiv a fost depusă în

termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Respectiv, recursurile se consideră depuse în termenul prevăzut de lege.

Potrivit art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării participanților sau a reprezentanților acestora pentru a se

pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Verificând argumentele invocate în recursuri, pe baza materialelor din dosar,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră că acestea sunt întemeiate și urmează de admis cu casarea deciziei și

încheierii instanței de apel și remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel din

următoarele considerente.

Reieșind din materialele cauzei, obiectul cauzei civile este încasarea din contul

Ministerului Finanțelor (statului) a prejudiciului moral în sumă de 10 000 euro, a

prejudiciului material în sumă de material în sumă de 114 779,514 lei constituit din

venit ratat și dobînda la venit ratat și cheltuielile de judecare a pricinii.

Prejudiciul moral și material rezultă din neexecutarea hotărârii judecătorești și

anume a hotărârii Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2008 menținută prin decizia

Curții Supreme de Justiție din 5 martie 2008.

Respectiv, se solicită repararea prejudiciului material și moral pentru

neexecutarea unei hotărâri judecătorești timp de 1 an, 8 luni și 15 zile.

Totodată, Curtea reține că, prejudiciul material solicitat de către reclamant este

constituit din venitul ratat și dobînda de întîrziere calculate până la 28 iunie 2016

(f.d.45-50, Vol. IV).

De asemenea, instanța de recurs a constatat că, în anul 2008 societatea cu

răspundere limitată ”Norma Telecom” a adresat o cerere către Curtea Europeană a

Drepturilor Omului în temeiul articolului 34 din Convenția europeană pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”).

Compania reclamantă a solicitat 6 071 857 euro (EUR) cu titlu de prejudiciu

material. Compania reclamantă s-a referit la un raport financiar efectuat de o

companie privată. Suma constă din estimarea venitului ratat pentru perioada între 12

iunie 2006 pînă la 29 octombrie 2009, plus dobînda calculată începînd cu 30

octombrie 2009 pînă la 1 septembrie 2010. Compania reclamantă a solicitat și 10 000

EURO cu titlu de prejudiciu moral suportat urmare a stopării activității sale pentru o

perioadă de mai mult de 4 ani. În cea ce privește costurile și cheltuielile, compania

reclamantă a solicitat 4000 EURO, sumă care reprezintă costurile suportate în legătură

cu efectuarea raportului financiar

14

Prin hotărârea din 03 noiembrie 2011 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a

constatat o violarea a art. 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.

A hotărât că aspectul cu privire la aplicarea articolului 41 din Convenție nu este

finalizat întru adoptarea unei soluții și respectiv, a rezervat acest aspect, a invitat

Guvernul și compania reclamantă să prezinte, în decursul a trei luni, observațiile sale

scrise asupra acestui aspect și, în special, să informeze Curtea despre orice înțelegere

la care pot ajunge părțile.

Ulterior, prin Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 17 mai 2016

emisă în cauza societatea cu răspundere limitată ”Norma Telecom” s-a hotărât ca

statul pîrît să achite companiei reclamante, în termen de trei luni, suma de 1 200 euro

care va fi convertită în valută națională a statului pîrît, la rata aplicabilă la data

executării hotărârii.

A respins restul capetelor de plîngere a reclamantului cu privire la satisfacția

echitabilă.

În pct. 9, 11 și 12 din hotărîre, CtEDO a constatat că, compania reclamantă a

pretins 7 171 653 euro, pentru prejudiciul material suferit, constatând din venitul ratat

estimat dobânzile de întîrziere aferente.

Venitul ratat s-a calculat pentru perioada octombrie 2006 – octombrie 2009, iar

dobânzile de întîrziere au fost calculate începînd cu 01 noiembrie 2009 pînă la 31

ianuarie 2012.

Curtea a notat că, în hotărârea sa principală a constatat o violare a articolului 6

para. 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1 din cauza neexecutării pe

parcursul unui an, opt luni și cincisprezece zile a hotărârilor judecătorești în favoarea

companiei reclamante.

În ceea ce privește prejudiciul material solicitat, Curtea a observat că, acesta

constă în venitul ratat pe care compania reclamantă pretinde că l-ar fi înregistrat

asociat cu dobânzile de întîrziere.

Dar, ținând cont de faptul că, productivitatea unei societăți comerciale depinde

de mai mulți factori, Curtea a considerat că, nu este competentă să speculeze cu

privire la rezultatele activității companiei reclamante în cazul în care încălcările nu s-

ar produs și nici să calculeze veniturile care le-ar fi obținut în cazul în care compania

și-ar desfășura activitatea în mod normal.

La examinarea cauzei civile, instanța de apel examinând în ordine de apel a

încetat în procesul în pricina la cererea de chemare în judecată a reclamantului

societatea cu răspunderea limitată ”Norma Telecom” împotriva Ministerului

Finanțelor, privind repararea prejudiciului material și moral, dar fiind faptul că există

o hotărâre judecătorească irevocabilă într-un litigiu între aceleași părți, cu privire la

același obiect și pe aceleași temeiuri.

În conformitate cu art. 265 lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care într-un litigiu între

aceleași părți, cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri s-a emis o hotărîre

judecătorească rămasă irevocabilă sau o încheiere de încetare a procesului în legătură

cu renunțarea reclamantului la acțiune sau cu confirmarea tranzacției dintre părți.

În acest sens, Curtea Supremă de Justiție menționează următoarele.

Prin prisma art. 46 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, înaltele

Părți Contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curții în

litigiile în care ele sunt părți.

15

Republica Moldova a ratificat Convenția prin Hotărârea Parlamentului nr. 1998

din 24 iulie 1997.

Obligativitatea executării hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului

rezultă din necesitarea respectării drepturilor garantate de Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și încălcate de către Înalta Parte Contractantă în partea ce ține de

achitarea despăgubirilor, remedierea drepturilor încălcate. Or încetarea procesului este

o problemă de procedură care se bazează pe temeiuri expres prevăzute de legea

procedurală a forului (lex fori).

În speță, instanța de apel, fără a examina cauza în fond, cu respectarea

constatărilor CtEDO expuse în Hotărârile emise în cauza societatea cu răspundere

limitată ”Norma Telecom” împotriva Moldovei din 2011 și societatea cu răspundere

limitată ”Norma Telecom” împotriva Moldovei din 2016, a încetat cauza civilă, pe

procedură, calificând hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului ca o hotărâre

națională.

Or, prin hotărârea judecătorească irevocabilă sau încheierea judecătorească,

menționate în textul normei date, se va avea în vedere actele judecătorești pronunțate

de către instanțele judecătorești naționale în litigiile între aceleași părți, asupra

aceluiași obiect și avînd aceleași temeiuri.

În concluzie se relevă, că instanța de apel, a aplicat eronat legea procesuală, în

timp ce urma să examineze cauza în fond.

Cu referire la argumentele invocate ce țin de necitarea recurentului în instanța

de apel, se reține următoarele.

La 26 noiembrie 2015 societatea cu răspundere limitată ”Norma Telecom” a

depus cerere prin care a solicitat amânarea examinării cauzei pentru o altă zi din

motiv că avocatul Leu Vasile este bolnav însă doresc să se expună pe marginea

argumentelor expuse în susținerile verbale (f.d. 23, Vol. V).

Prin citația din 10 iunie 2016, Curtea de Apel Cahul a solicitat părților de a se

prezenta la ședința din 02 august 2016 (f.d. 99, Vol. V), iar potrivit avizului de

recepție, societatea cu răspundere limitată ”Norma Telecom” a recepționat citația la

28 iunie 2016 (f.d. 105, Vol. V).

La 20 iunie 2016, prin poșta electronică a remis o cerere prin care a solicitat

amînarea ședinței de judecată din 02 august 2016 din motiv că este antrenat într-o altă

ședință de judecată (f.d. 107, Vol. V).

În ședința de judecată din 02 august 2016, s-a pus în discuție posibilitatea

examinării cauzei în lipsa reprezentantului societății cu răspundere limitată ”Norma

Telecom” și în urma consultării opiniei părților, instanța de judecată a amînat

examinarea cauzei pentru data de 14 septembrie 2016 (f.d.112, Vol. V).

La 03 august 2016 Curtea de Apel Chișinău a remis citația societății cu

răspundere limitată ”Norma Telecom” prin care la informat despre numirea ședinței

de judecată pentru data de 14 septembrie 2016 (f.d. 113, Vol. V), însă la materialele

cauzei nu este anexată nici o dovadă cu privire la recepționarea citației de către

recurent.

La 14 septembrie 2016 Ministerul Finanțelor a depus cerere de încetare a

procesului în temeiul art. 265 lit. b) din Codul de procedură civilă (f.d. 116, 117Vol

V) anexînd hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza

societatea cu răspundere limitată ”Norma Telecom” împotriva Republicii Moldova.

Prin încheierea Curții de Apel Cahul din 14 septembrie 2016 s-a reluat

dezbaterile judiciare în cauza respectivă (f.d. 128, Vol. V) și în urma examinării, prin

16

decizia din 14 septembrie 2016 a încetat procesul civil în temeiul art. 265 lit. b) din

Codul de procedură civilă.

Prin urmare, articolul 6 al Convenției, interpretat în ansamblu, garantează

dreptul persoanei de a participa efectiv la procesul său. Acesta include, inter alia, nu

doar dreptul de a fi prezent, dar și de a asculta și a urmări procesul (a se vedea, spre

exemplu, Stanford v. the United Kingdom, hotărâre din 23 februarie 1994, Seria A nr.

282-A, § 26; Barberà, Messegué and Jabardo v. Spain, hotărâre din 6 decembrie 1988,

Seria A nr. 146, § 78). Acest drept face implicit parte din esența conceptului

procedurii contradictorii (a se vedea Colozza v. Italy, hotărâre din 12 februarie 1985,

Seria A nr. 89, § 27).

În cauza Russu contra Moldovei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a

constatat că, Curtea ia notă de declarația Guvernului, potrivit căreia reclamantul a fost

citat pentru ședința judecătorească din 18 noiembrie 2004, însă el a decis să nu se

înfățișeze.

Totuși, unica dovadă prezentată de către Guvern a faptului că el a fost citat, a

fost registrul corespondenței expediate de Curtea de Apel.

La dosar nu există dovezi care ar confirma faptul că citația a ajuns la reclamant.

În această privință, Curtea nu poate decât să noteze că, în practică, instanțele

judecătorești naționale nu acceptă în calitate de probă suficientă proba ce confirmă

faptul expedierii unei scrisori de către instanța judecătorească și cer dovada livrării.

Prin urmare, Curtea a constat că nu a fost stabilit faptul dacă reclamantul a fost

citat în mod corespunzător pentru ședința judecătorească din 18 noiembrie 2004.

Respectiv, Curtea a constatat o încălcare a art. 6 din CEDO, în cazul în care

Curtea de Apel nu a citat participantul în proces în modul corespunzător.

De asemenea, instanța de recurs nu poate să nu i-a în considerație că cauza

civilă se află în examinare din anul 2012, iar părțile au obligația de a se folosi cu bună

credință de drepturile lor procesuale și de a se interesa de mersul cauzei civile.

Mai mult ca atît, societatea cu răspundere limitată ”Norma Telecom” a

participat la examinarea cauzei la faza de cercetare a probelor fiindu-i garantat dreptul

la un proces echitabil.

Cu toate acestea, Curtea Supremă de Justiție conchide că, reieșind din interesul

major al recurentului pentru examinarea cauzei, acesta avea obligația de a se interesa

despre soarta cererii de amînare în cazul în care a depus-o și despre următoarea

ședință de judecată.

Distinct de cele expuse, Curtea Supremă de Justiție nu poate să nu remarce

faptul că, la ședința din 14 septembrie 2016 urmau să fie audiate susținerile verbale,

fapt despre care cunoștea recurentul, reieșind din materialele cauzei.

Însă, instanța de apel, a decis reluarea dezbaterilor judiciare, o fază a procesului

civil care urma să asigure principiul contradictorialității părților și să solicite opinia

recurentului pe marginea cererii de încetare a procesului civil și vizavi de hotărâre

Curții Europene a Drepturilor Omului din 17 mai 2016.

Or, scopul economiei și accelerării procedurii nu poate justifica încălcarea

dreptului fundamental la o procedură în contradictoriu (Nideröst-Huber împotriva

Elveției, pct. 30).

Dreptul la o procedură în contradictoriu implică în principiu facultatea părților

dintr-un proces penal sau civil de a lua la cunoștință de orice document sau observație

prezentată în fața judecătorului, chiar de un magistrat independent, în vederea

influențării deciziei sale și discutării ei [Ruiz-Mateos împotriva Spaniei, pct. 63;

17

McMichael împotriva Regatului Unit, pct. 80; Vermeulen împotriva Belgiei, pct. 33;

Lobo Machado împotriva Portugaliei, pct. 31; Kress împotriva Franței (MC), pct. 74].

Mai mult ca atît, doar părțile în litigiu pot hotărî dacă documentul transmis

instanței, sau un element de probă furnizat de martori, impune comentarii din partea

lor. În fapt, posibilitatea de a se exprima asupra oricărui element aflat la dosar

(inclusiv cele obținute din oficiu: K.S. împotriva Finlandei, pct. 22) face ca

justițiabilii să aibă încredere în funcționarea justiției (Nideröst-Huber împotriva

Elveției, pct. 29; Pellegrini împotriva Italiei, pct. 45).

Respectiv, instanța de apel, în cazul în care a dispus reluarea procesului, în

vederea respectării principiului contradictorialității, urma să asigure dreptul

recurentului de a lua cunoștință cu cererea de încetare a procesului și de a se expune

pe marginea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului ca temei de încetare a

procesului, poziția acestuia urmînd a fi ascultată în mod efectiv.

Cu referire la contestarea încheierii de reluare a procesului, instanța de recurs

relevă, că trimiterea cauzei la rejudecare presupune deja reluarea cercetării

judecătorești de la faza inițială, respectiv și încheierea de reluare a procesului urmează

să fie anulată.

În partea ce ține de restituirea recursului pentru neachitarea taxei de stat,

instanța de recurs reține că, potrivit art. 4 alin. (1) pct. 111) din Legea taxei de stat, nr.

1216 din 03 decembrie 1992 sînt scutiți de plata taxei de stat în instanțele

judecătorești părțile – în pricinile care apar în legătură cu încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei și cu repararea prejudiciului cauzat prin această

încălcare.

Luînd în considerație cele expuse supra, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, urmează să admită

recursul să caseze decizia și încheierea instanței și să remită cauza la rejudecare la

Curtea de Apel Cahul în același complet de judecată, deoarece erorile procesuale nu

pot fi remediate de către Curtea Supremă de Justiție.

Or, potrivit art. 49 alin. (4) din Codul de procedură civilă, prevederile cu privire

la inadmisibilitatea participării repetate a judecătorului la judecarea aceleiași pricini

nu au incidență asupra cazurilor de scoatere a cererii de pe rol sau de încetare a

procesului în temeiul art.265 lit.a) și b).

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul depus de avocatul Leu Vasile în interesele societății cu

răspundere limitată ”Norma Telecom”.

Se casează încheierea Curții de Apel Cahul din 14 sepembrie 2016 prin care s-a

dispus reluarea dezbaterilor judiciare la examinarea în ordine de apel a pricinii civile la

acțiunea reclamantului societate cu răspundere limitată ”Norma Telecom” împotriva

Ministerului Finanțelor cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

18

Se casează decizia Curții de Apel Cahul din 14 septembrie 2016 prin care s-a

respins apelul declarat de reclamantul societatea cu răspundere limitată ”Norma

Telecom”, s-a admis apelurile declarate de pîrîtul Ministerul Finanțelor, intervenienții

accesorii Ministerul Justiției, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor,

s-a casat integral hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 25 iulie 2013 și s-a

încetat pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societății comerciale „Norma

Telecom” societate cu răspundere limitată împotriva Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova, intervenienți accesorii Ministerul Justiției, Ministerul

Tehnologiei Informației și a Comunicațiilor, Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor, întreprinderea de stat ”Calea Ferată din Moldova” cu

privire la repararea prejudiciului material și prejudiciului moral, cu remiterea cauzei la

rejudecare la Curtea de Apel Cahul, pentru examinare, în același complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

Iuliana Oprea

judecători

Galina Stratulat

Ion Druță

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

19