2rac-35/17 — încasarea penalității și a cheltuielilor de judecată, declararea nulității actului juridic

prima instanță: T. Avasiloaie dosarul nr. 2rac-35/17

instanța de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

01 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Angroconscom”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Angroconscom” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Gertrudes” cu

privire la încasarea penalității și la acțiunea reconvențională a Societății cu Răspundere

Limitată „Gertrudes” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Angroconscom” cu

privire la declararea nulității contractului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Angroconscom” și menținută hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 24

februarie 2016, prin care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La 24 iulie 2015, SRL „Angroconscom” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Gertrudes” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a indicat că în baza contractului nr. 14092 din 29 iulie

2014 a livrat marfa SRL „Gertrudes”, însă ultimul nu a achitat integral suma pentru

marfa livrată, având o datorie cu termenul de plată expirat în mărimea de 66 543,32 lei

la data de 20 iulie 2015.

Susține că în conformitate cu legislația în vigoare a expediat în adresa pârâtului

reclamația, fără număr, din 17 februarie 2015 însoțită de actul de verificare, care a

rămas fără răspuns, astfel actul de verificare nu a fost semnat și sumele nu au fost

achitate.

Menționează că a executat pe deplin obligațiile față de SRL „Gertrudes”, astfel

încât, are dreptul de a cere executarea obligațiilor de către ultimul de achitare a datoriei

față de SRL „Angroconscom”.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 514, art. 572, art. 575 alin. (1),

art. 583 alin. (1), art. 602, art. 617, art. 667, art. 668, art. art. 753-779 Cod civil.

Solicită încasarea datoriei de la SRL „Gertrudes” în beneficiul

SRL „Angroconscom” în sumă de 66 543,32 lei și cheltuielile de judecată cu titlu de

taxa de stat în sumă de 1 996,33 lei.

La 12 noiembrie 2015, SRL „Angroconscom” a înaintat cererea de concretizare

a pretențiilor acțiunii, solicitând încasarea de la SRL „Gertrudes” în beneficiul

SRL „Angroconscom” a datoriei în sumă de 66 543,32 lei, a penalității în sumă de

100 453,60 lei conform pct. 4.2 din Contractul nr. 14092 din 29 iulie 2014 și a

cheltuielilor de judecată cu titlu de taxa de stat în sumă de 3 503,10 lei (f. d. 45).

La 08 decembrie 2015, SRL „Angroconscom” a înaintat cererea de concretizare

a pretențiilor acțiunii, solicitând încasarea de la SRL „Gertrudes” în beneficiul

SRL „Angroconscom” a penalității în sumă de 100 453,60 lei conform pct. 4.2 din

Contractul nr. 14092 din 29 iulie 2014 și a cheltuielilor de judecată cu titlu de taxa de

stat în sumă de 3 503,10 lei (f. d. 50).

La 29 decembrie 2015, SRL „Gertrudes” a depus cerere reconvențională

împotriva SRL ,,Angroconscom” cu privire la declararea nulității contractului (f.

d. 64).

În motivarea cererii reconvenționale, a indicat că administratorul

SRL „Gertrudes”, Sercov Pavel nu a semnat contractul nr. 14092 din 29 iulie 2014,

considerând că acesta urmează a fi declarat nul.

Menționează că din conținutul contractului nr. 14092 din 29 iulie 2014, se

oglindește precum că acesta a fost întocmit între SRL ,,Angroconscom” în persoana

directorului Pancioha Serghei, care acționa în baza statutului, pe de o parte și SRL

„Gertrudes” pe de altă parte.

În contextul dat, susține că în contract nu este indicat cine este persoana care

acționează din partea SRL „Gertrudes”, însă se indică că acesta acționează în baza

statutului.

Sub acest aspect, afirmă că din momentul înregistrării de stat a SRL „Gertrudes”

la data 26 martie 2014 până în prezent doar Sercov Pavel a fost unicul administrator al

societății sus menționate.

Susține că contractul nr. 14092 din 29 iulie 2014 a fost semnat de către angajatul

SRL „Gertrudes”, Manole Ghenadie, care în conformitate cu Statutul societății nu este

împuternicit de a încheia contractele în numele societății.

La segmentul dat, remarcă că contractele în numele SRL „Gertrudes” în

conformitate cu legislația în vigoare pot fi încheiate doar de administratorul societății,

Sercov Pavel.

La fel, relevă că din conținutul contractului nr. 14092 din 29 iulie 2014, rezultă

că directorul SRL ,,Angroconscom”, Pancioha Serghei știa, sau cel puțin trebuia să

știe, că Manole Ghenadie nu este în drept în baza statutului să încheie contractul

respectiv.

Prin urmare, consideră că în speță sunt întrunite condițiile de nulitate a actului

juridic încheiat cu încălcarea limitei împuternicirilor.

Își întemeiază acțiunea reconvențională în baza dispozițiilor art. 61 alin. (1) și

alin. (2), art. 108 alin. (1) lit. g) și lit. h), art. 226 Cod civil și art. 2, art. 12 alin. (1),

art. 14 alin. (2), art. 71 alin. (1) lit. b) și lit. c) din Legea privind societățile cu

răspundere limitată nr. 135 din 14 iunie 2007.

Solicită declararea nulității a contractului nr. 14092 din 29 iulie 2014,

respingerea cererii de chemare în judecată a SRL ,,Angroconscom” împotriva SRL

„Gertrudes” cu privire la încasarea penalității conform pct. 4.2 din contractul nr. 14092

din 29 iulie 2014 și încasarea de la SRL ,,Angroconscom” în beneficiul SRL

„Gertrudes” a tuturor cheltuielilor de judecată pe care le va suporta în acest proces.

La 05 februarie 2016, SRL „Gertrudes” a depus cererea de concretizare a

acțiunii reconvenționale, prin care a solicitat admiterea acțiunii reconvenționale,

declararea nulității a contractului nr. 14092 din 29 iulie 2014 și încasarea de la

SRL ,,Angroconscom” în beneficiul SRL „Gertrudes” a tuturor cheltuielilor de

judecată pe care le va suporta în acest proces (f. d. 70-72).

La 24 februarie 2016, SRL „Gertrudes” în cadrul ședinței de judecată și-a

concretizat cerințele din acțiunea reconvențională, solicitând respingerea acțiunii

inițiale și admiterea acțiunii reconvenționale, declararea nulității a contractului nr.

14092 din 29 iulie 2014 și încasarea de la SRL ,,Angroconscom” în beneficiul SRL

„Gertrudes” cheltuielile de judecată (f. d. 92-97).

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 24 februarie 2016,

acțiunea inițială a fost admisă parțial, iar acțiunea reconvențională a fost respinsă ca

neîntemeiată, fiind încasat de la SRL „Gertrudes” în beneficiul SRL ,,Angroconscom”

penalitatea în sumă de 24 250,21 lei, în rest în partea încasării penalității în sumă de

76 203,39 lei acțiunea inițială a fost respinsă. S-a încasat de la SRL „Gertrudes” în

beneficiul SRL ,,Angroconscom” suma de 2 719,55 lei cu titlu de compensarea

cheltuielilor de judecată ce constau din taxa de stat achitată de reclamant la depunerea

cererii de chemare în judecată, proporțional părții admise din acțiune și pretențiile

satisfăcute benevol de către pârât după intentarea acțiunii în instanță de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2016, a fost respins apelul

declarat de către SRL „Angroconscom” și menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat prevederile art. 512 alin. (1),

art. 572, art. 624, art. 666, art. 668 Cod civil, care reglementează aspecte ce țin de

condițiile generale de executare a obligațiilor, clauza penală, dispoziții generale cu

privire la contract și forța obligatorie a contractului.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța de

apel a conchis că prima instanță justificat a concluzionat că suma care urmează a fi

încasată de la SRL „Gertrudes” cu titlu de penalitate constituie suma de 24 250,21 lei,

reținând ca fiind întemeiată soluția primei instanțe de admitere parțială a acțiunii

inițiale și respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reconvenționale.

La 21 noiembrie 2016, SRL „Angroconscom” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei

instanței de apel cu emiterea unei noi hotărâri de încasare din contul intimatului a

penalității în mărime de 49 900 lei și a taxei de stat în sumă de 5 217,67 lei.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată, indicând că probele au fost apreciate arbitrar, iar hotărârea

instanței nu conține o motivare clară ce constituie o cerință fundamentală ale

hotărârilor judecătorești și un aspect important al dreptului la un proces echitabil.

Menționează că prin decizia instanțelor ierarhic inferioare s-a adus o atingere

importantă intereselor patrimoniale ale recurentului și ale drepturilor și intereselor

fundamentale ale omului, prin violarea art. 6 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și anume dreptul la un

proces echitabil.

În acest context afirmă că instanță de apel eronat a apreciat motivul cererii de

apel, ca dezacordul recurentului doar cu mărimea penalității adjudecate.

Susține că instanța a ignorat norma contractuală prestabilită de părți prin care se

taxează cu penalitate întârzierea în mărimea stabilită pentru fiecare zi de întârziere.

La fel, invocă că este evidentă eroarea instanțelor care au adoptat și menținut

hotărârea ce se bazează pe un calcul eronat al penalității.

Remarcă că decizia instanței de apel nu conține argumente cheie invocate de

către recurent cu privire la calcularea penalității, or instanță este obligată să analizeze

în hotărârea sa toate argumentele importante pentru soluționarea cazului.

Afirmă că art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale garantează dreptul justițiabilului la o hotărâre motivată

sub aspectul instituirii obligațiilor instanțelor de judecată de a-și argumenta hotărârile

adoptate din perspectiva unei analize ample a circumstanțelor pricinii, iar îndatorirea

de a motiva coerent și unitar hotărârea sub aspectul tuturor cererilor, fără a exista

contradicții între motivare și dispozitiv, constituie o garanție pentru justițiabilii, în fața

eventualului arbitrariu judecătoresc, fiind singurul mijloc prin care se dă posibilitate de

a putea exercita un eficient control judiciar.

La 09 ianuarie 2017, SRL „Gertrudes” a depus referință prin care a invocat

caracterul neîntemeiat al recursului și legalitatea deciziei instanței de apel, considerând

recursul declarat de către SRL „Angroconscom”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 21 noiembrie 2016, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către SRL „Angroconscom” este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Angroconscom” nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul

nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificând-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către SRL „Angroconscom”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către SRL „Angroconscom”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Angroconscom”,

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva