2ra-99/17 — constatarea incalcarii dreptului la judecare in termen rezonabil si incasarea prejudiciului

Prima instanță: Judecătoria sectorului Buiucani, municipiul Chișinău, Judecător – Elena Cojocari

Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – Nina Vascan, Eugenia Fistican, Veronica Negru

Dosar nr.2ra-99/17

ÎNCHEIERE

01 februarie 2017 municipiul

Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, – Svetlana Filincova,

Judecători – Iuliana Oprea, Maria Ghervas,

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către

avocatul Andrei Briceag, în interesele lui Andrei Gudenco și de către Ministerul

Justiției al Republicii Moldova,

în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Andrei Gudenco împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

intervenient accesoriu Alla Ratnicova, cu privire la încălcarea dreptului la

examinarea în termen rezonabil a cauzei și încasarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de avocatul Andrei Briceag, în interesele lui Andrei

Gudenco,

co ns tată :

La 15 martie 2016 Andrei Gudenco a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Alla

Ratnicova, solicitînd constatarea încălcării dreptului la examinarea cauzei în

termen rezonail și încasarea din contul bugetul statului a sumei de 10 000 (zece

mii) euro cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea cererii Andrei Gudenco a indicat că la 13 februarie 2009 s-a

adresat la Judecătoria sectorului Rîșcani, municipiul Chișinău, cu cerere de

chemare în judecată împotriva Allei Ratnicova, cu acțiune privind desfacerea

căsătoriei și partajul averii. La 17 iunie 2011 a fost adoptată hotărîrea prin care a

fost admisă parțial cererea de chemare în judecată privind desfacerea căsătoriei și

partajul averii.

La 12 noiembrie 2014, prin decizia Curții de Apel Chișinău au fost respinse

apelurile declarate de Alla Ratnicova și Andrei Gudenco, iar la 03 iunie 2015, prin

decizia Curții Supreme de Justiție a fost admis recursul declarat de Alla Ratnicova

și restituită pricina la rejudecare în instanța de apel. La 22 octombrie 2015 Curtea

1

de Apel Chișinău a emis încheierea prin care a fost restituit apelul Allei Ratnicova.

Totodată, instanța de apel a respins apelul lui Andrei Gudenco și a menținut

hotărîrea instanței de fond. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 20 ianuarie

2016 a fost menținută încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2015.

În total, procedura de examinare a cauzei date în instanțele de judecată

naționale a durat 7 ani și 24 de zile, fiind un termen excesiv pentru un litigiu de

drept familial, ori cauza nu era atît de complexă încât să justifice durata examinării.

Pe întreaga durată a procesului Alla Ratnicova a urmărit interesul de tergiversare a

procesului. Dînsa se folosea cu rea-credință de toate imobilele, care erau date în

chirie și se dorea prelungirea la maximum a situației create.

Prin hotărîrea Judecătoriei sectorului Buiucani, municipiul Chișinău, din 09

iunie 2016, a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Andrei

Gudenco. A fost constatat faptul încălcării la judecarea în termen rezonabil a

cauzei civile la cererea lui Andrei Gudenco împotriva Allei Ratnicova cu privire la

desfacerea căsătoriei și partajul averii. A fost încasat din contul bugetului de stat în

beneficiul lui Andrei Gudenco echivalentul bănesc pentru compensarea

prejudiciului moral în mărime de 3 000 (trei mii) lei. În rest, pretențiile au fost

respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2016 a fost admisă

cererea de apel declarată de Andrei Gudenco. A fost modificată hotărîrea instanței

de fond în partea în care a fost încasat echivalentul bănesc pentru compensarea

prejudiciului moral în mărime de 3 000 (trei mii) lei și a fost majorat cuantumul

sumei de la 3 000 (trei mii) pînă la suma de 20 000 (douăzeci mii) lei. În rest,

hotărîrea Judecătoriei sectorului Buiucani, municipiul Chișinău, din 09 iunie 2016

a fost menținută.

La 15 noiembrie 2016 avocatul Andrei Briceag, în interesele lui Andrei

Gudenco a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05

octombrie 2016, solicitînd admiterea recursului și modificarea deciziei recurate, în

sensul majorării cuantumului prejudiciului moral pînă la suma de 10 000 (zece mii)

euro.

În motivarea cererii a indicat că instanța de apel a interpretat eronat normele de

drept material, a neglijat prevederile art.1 și art.2 din Legea nr.87 din 21 aprilie

2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului

la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărîrii judecătorești și că nu a ținut cont de jurisprudența CtEDO în

partea ce ține de compensațiile acorde.

Cu toate că instanța de apel a constatat încălcare termenului rezonabil de

examinare a pricinii, a acordat o sumă excesiv de mică pentru compensarea

prejudiciului moral, care nu reprezintă o satisfacție echitabilă.

2

La 17 noiembrie 2016 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat

recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2016, solicitînd

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii

instanței de fond.

În motivarea cererii a indicat că instanța de apel a aplicat eronat normele de

drept material și a dat o apreciere arbitrară probelor.

Analizînd temeiurile invocate în cererile de recurs, în raport cu materialele

pricinii și prevederile Legii, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile declarate de

avocatul Andrei Briceag, în interesele lui Andrei Gudenco și de către Ministerul

Justiției al Republicii Moldova ca fiind inadmisibile, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de Procedură Civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură

Civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Cod Procedură Civilă cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură Civilă.

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII Cod Procedură

Civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din

prevederile art.437 alin.(1) lit.f) Cod Procedură Civilă, în sarcina recurentului este

impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale normelor de

drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind

admisibil.

În speță, criticile aduse de recurenți, însoțite de vasta argumentare a

circumstanțelor de fapt și de drept ale pricinii, percepute din propriile puncte de

vedere, nu pot duce la admisibilitatea recursurilor, ori acestea nu pot fi reținute prin

prisma art.432 din Codul de Procedură Civilă, în condițiile în care se insistă asupra

reaprecierii probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii

ilegalității soluției instanței de judecată. Acest fapt denotă caracterul declarativ al

recursurilor, fiind lipsite de esență și care evidențiază simplul fapt al dezacordului

recurenților cu soluția dată de instanța de judecată, precum și lipsa temeiurilor

legale de declarare a recursurilor.

Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-a,

Capitolul XXXVIII, Cod Procedură Civilă, este că recursul nu provoacă o

3

rejudecare a fondului pricinii. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura

efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de

declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Abordarea recurenților în speță evidențiază în mod clar dezacordul acestora cu

soluția dată de instanța de judecată, însă argumentele acestora nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de judecată, care ar impune

declararea recursurilor ca fiind admisibile.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu poate

fi evidențiat de cererile de recurs în cauză.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod

Procedură Civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de avocatul Andrei Briceag, în

interesele lui Andrei Gudenco și de către Ministerul Justiției al Republicii

Moldova.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Svetlana Filincova

Judecători –

Iuliana Oprea

Maria Ghervas

4