2rhc-13/17 — incasarea datoriei si a dobinzii de intirziere

Dosarul nr.2rhc-13/17

Instanța de fond: Judecătoria Taraclia – S. Uzun

Instanța de apel: CA Cahul – T.Dimitriadi, E. Dvurecenschii, N. Veleva

Instanța de revizuire: CSJ – Sv. Filincova, D. Mardari, M. Ghervas

Î N C H E I E R E

01 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Svetlana Filincova,

judecători Dumitru Mardari, Maria Ghervas,

examinând cererea de revizuire înaintată de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Asetorin-Agro”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată

înaintată de către Societatea cu Răspundere Limitată „Cristal-Avant” împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Asetorin-Agro” privind încasarea datoriei pe

contractul nr. 0603 din 06.03.2015 în mărime de 516 357,33 lei, a dobânzii în

mărime de 4239 lei, amenzii pentru marfa livrată neintegral în mărime de 170 755,59

lei și cheltuielile de judecată,

împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 21 septembrie 2016,

C O N S T A T Ă:

La 17 februarie 2016 SRL „Cristal-Avant” s-a adresat în instanța de judecată

cu cerere împotriva SRL „Asetorin-Agro”, solicitând încasarea datoriei pe contractul

nr. 0603 din 06.03.2015 în mărime de 516 357,33 lei, a dobânzii în mărime de 4239

lei, amenzii pentru marfa livrată neintegral în mărime de 170 755,59 lei și

cheltuielile de judecată. (f. d. 3-4)

Prin hotărârea Judecătoriei Taraclia din 31 martie 2016 cerințele SRL „Cristal-

Avant” au fost admise integral cu încasarea din contul SRL „Asetorin-Agro” în

folosul SRL „Cristal-Avant” datoria pe contractul nr. 0603 din 06.03.2015 pentru

finanțarea producerii culturilor agricole în mărime de 516 357,33 lei, dobânda pentru

folosirea împrumutului în mărime de 4239 lei, amenda pentru marfa nelivrată în

mărime de 170 755,59 lei, cheltuieli pentru plata taxei de stat în mărime de 20 740,56

lei și cheltuieli pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 5000 lei. (f.d. 56,

64-66)

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 26 aprilie 2016 reprezentantul

SRL „Asetorin-Agro” a depus cerere de apel, solicitând casarea hotărârii

1

Judecătoriei Taraclia din 31 martie 2016, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere

a acțiunii ca fiind neîntemeiată.

Ulterior, la 25 iunie 2016 reprezentantul SRL „Cristal-Avant” a depus cerere

prin care a solicitat asigurarea executării hotărârii Judecătoriei Taraclia din 31 martie

2016 prin aplicarea sechestrului asupra 358,5 tone de grâu de toamnă, roada anului

2016 ce aparține SRL „Asetorin-Agro”.

Prin încheierea Curții de Apel Cahul din 25 iunie 2016 s-a admis cererea depusă

de reprezentantul SRL „Cristal-Avant” privind asigurarea executării hotărârii

Judecătoriei Taraclia din 31 martie 2016 și a aplicat sechestru pe 358,5 tone de grâu

de toamnă, roada anului 2016, ce aparține SRL „Asetorin-Agro”, cu sediul în satul

Valea Perjei, raionul Taraclia.

La 12 iulie 2016 reprezentantul SRL „Asetorin-Agro” a declarat recurs

împotriva încheierii Curții de Apel Cahul din 25 iunie 2016, solicitând admiterea

acestuia, casarea încheierii instanței de apel și respingerea cererii înaintată de SRL

„Cristal-Avant” privind asigurarea acțiunii ca fiind neîntemeiată.

Curtea Supremă de Justiție din decizia din 21 septembrie 2016 a respins

recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Asetorin-Agro” și a

menținut încheierea Curții de Apel Cahul din 25 iunie 2016, prin care s-a asigurat

executarea hotărârii Judecătoriei Taraclia din 31 martie 2016.

Prin decizia Curții Apel Cahul din 01 decembrie 2016 s-a respins apelul

declarat de SRL „Asetorin-Agro”, s-a menținut hotărârea Judecătoriei Taraclia din

31 martie 2016 și s-a încasat de la SRL „Asetorin-Agro” în beneficiul statului taxa

de stat în mărime de 15 555,42 lei pentru depunerea apelului.

La 21 noiembrie 2016 SRL „Asetorin-Agro” a depus cerere de revizuire

împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 21 septembrie 2016, solicitând

admiterea acesteia.

În motivarea cererii a invocat că instanța de recurs eronat a reținut că la

materialele cauzei nu sunt anexate probe ce confirmă transmiterea dreptului de

proprietate asupra mărfii de la SRL „Asetorin-Agro” la SRL „Măcinătorul”.

Constatând că potrivit art. 115 alin. (7 ) Cod de executare, dacă un terț declară că

bunurile supuse sechestrului sunt ale sale, în procesul-verbal cu privire la

sechestrarea se face mențiunea respectivă, iar terțului i se explică dreptul de a înainta

o acțiune de ridicare a sechestrului, instanța de recurs urma să dispună anularea unui

sechestru aplicat în mod abuziv și să curme orice ingerință admisă în dreptul de

proprietate al terțului.

Prin menținerea încheierii Curții de Apel Cahul din 25 iunie 2016, instanța de

recurs doar a generat inițierea unui nou litigiu, cu antrenarea părților contractante al

terțului. La 10 octombrie 2016, prin hotărârea Judecătoriei Taraclia a fost admisă

cererea SRL „Trans-Aidar” către SRL „Asetorin-Agro” și SRL „Imexagro” privind

ridicarea sechestrelor de pe bunurile ce le aparține cu drept de proprietate și

revendicarea bunurilor. În motivarea soluției adoptate, instanța a reieșit din aceleași

materiale (înscrisuri) ale cauzei, administrate anterior de către revizuent și în instanța

de recurs, pe care le-a considerat suficiente în sensul constatării apartenenței cu

2

drept de proprietate a bunurilor sechestrate în baza încheierii recurate – nu

debitorului SRL „Asetorin-Agro”, ci terțului SRL „Trans-Ager”.

Astfel, au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii

care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, în timpul judecării

anterioare a pricinii.

Verificând argumentele revizuentului, examinând materialele cauzei în raport

cu temeiurile de revizuire prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ consideră că cererea de revizuire este inadmisibilă și

urmează a fi respinsă din următoarele considerente.

Revizuentul a invocat drept temei de revizuire prevederile art. 449 lit. b) CPC

„au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii, care nu au

fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a întreprins

toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării

anterioare a pricinii”. Totodată, revizuentul nu a indicat care sunt circumstanțele sau

faptele estențiale ale pricinii, care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului

cu prezentarea probelor în acest sens.

Colegiul precizează că hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu poate fi

criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunțării acestei hotărâri,

dar numai în baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanță la data pronunțării.

Pe calea revizuirii nu se pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei

noi judecăți, pe temeiul unor elemente, ce au format obiectul judecății, finalizată cu

pronunțarea hotărârii, a cărei revizuire se solicită. Pentru admiterea cererii de

revizuire pe acest temei este important ca circumstanțele sau faptele date, existente

obiectiv până la data pronunțării hotărârii, să fie confirmate prin prezentarea unor

probe concludente și pertinente, să aibă importanță esențială pentru justa soluționare

a cauzei civile, adică să aibă putere decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanței

de judecată, să fie descoperite după ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă.

Examinând argumentele cererii de revizuire, Colegiul le apreciază drept

irelevante și lipsite de contextul pertinent inițierii procedurii de revizuire, or acestea

de fapt, nu sunt susținute prin nici un fel de probe indubitabile.

Coroborând cele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție notează că argumentele susținute de

revizuent nu pot fi acceptate drept noi circumstanțe, care nu au fost și nu au putut fi

cunoscute revizuentului.

Colegiul constată că prin revizuirea în sensul declarat se pretinde nu corectarea

erorilor judiciare și omisiunilor justiției, dar anularea unei hotărâri irevocabile, fapt

care direct contravine atât dispozițiilor legii naționale, cât și celor internaționale.

Astfel, admiterea revizuirii, în circumstanțele descrise ar contravine

principiului securității raporturilor juridice, care presupune respectul față de

principiul lucrului judecat și ar constitui o violare a art.6 §1 al Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție menționează că revizuirea este o cale de atac de retractare

și nu de reformare a hotărârii contestate, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii

3

contestate poate duce la încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice, care

înseamnă că soluția definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive

legale. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care

sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În susținerea opiniei enunțate instanța de revizuire invocă și hotărârea Curții

Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia și Doina Duca

contra Moldovei, în care Curtea a reiterat că securitatea raporturilor juridice

presupune respectarea principiului autorității lucrului judecat, care instituie că nici

o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii

întru obținerea unei reexaminări și unei noi soluții în cauză. Competența de revizuire

a instanțelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare și

omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu ar trebui

apreciată ca un recurs deghizat. O distanțare de la principiul respectiv este justificată

doar atunci când este determinată de circumstanțe cu caracterele substanțiale și

obligatorii.

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata

(ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătorești.

Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei

hotărâri irevocabile și obligatorii, doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă

determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla

existență a două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de

reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este

necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare (Roșca v. Moldova,

citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova). Din considerentele menționate,

Colegiul consideră că prezenta cerere de revizuire nu poate fi admisă.

Reieșind din cele expuse, în baza art. 449, 453 CPC Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E:

Se respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de către Societatea

cu Răspundere Limitată „Asetorin-Agro” împotriva deciziei Curții Supreme de

Justiție din 21 septembrie 2016, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată

înaintată de către Societatea cu Răspundere Limitată „Cristal-Avant” împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Asetorin-Agro” privind încasarea datoriei pe

contractul nr. 0603 din 06.03.2015 în mărime de 516 357,33 lei, a dobânzii în

mărime de 4239 lei, amenzii pentru marfa livrată neintegral în mărime de 170 755,59

lei și cheltuielile de judecată.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței Svetlana Filincova

judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas

4