3ra-68/17 — recunoasterea dreptului la pensie

prima instanță: I. Maxim dosarul nr. 3ra-68/17

instanța de apel: A. Panov, N. Cernat, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

25 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Ion Druță, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Casa

Națională de Asigurări Sociale,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Petru Pădureț împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la recunoașterea dreptului la pensie,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale și hotărârea

Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 09 martie 2015,

c o n s t a t ă:

La data de 09 iulie 2014, Petru Pădureț a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la recunoașterea dreptului

la pensie.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, conform datelor carnetului de

muncă la data de 02 martie 1973 a fost angajat în calitate de ajutor operator de

cinema la Direcția raională de cinema Criuleni, iar în baza ordinului Direcției de

cinema Criuleni nr.69 din data de 02 septembrie 1974 a fost transferat în funcția de

operator de cinema.

Menționează că, la data de 17 octombrie 2013, la momentul stabilirii pensiei

pentru limita de vârstă, în stagiul general de cotizare pârâtul nu i-a inclus perioada 02

martie 1973 – 20 februarie 1984 activată în cadrul Direcției de cinematografe

Criuleni, din motiv că înscrisurile din carnetul de muncă sunt incomplete.

Susține că, de către Casa Teritorială de Asigurări Ciocana i s-a propus să

prezinte acte suplimentare cu privire la venitul asigurat pentru perioada 02 martie

1973 – 20 februarie 1984, cum ar fi extrase din ordine de angajare și alte acte.

Afirmă că, a făcut un demers către arhiva Criuleni, solicitând documentele

necesare, însă a primit răspuns că în serviciul arhivă a raionului Criuleni nu există

documentele personalului scriptic „Cinematografie”, iar prin răspunsul primit de

către Inspectoratul de poliție Criuleni la demersul lui, a fost informat că în arhiva

organizației a fost comisă o infracțiune de sustragere. Astfel, fiind în imposibilitate de

a face rost de documentele solicitat de către pârât i-a fost stabilită o pensie minimă,

încălcându-i drepturile social-economice.

Consideră că, carnetul de muncă, legitimațiile și diplomele acordate confirmă

încadrarea în serviciu în perioada 02 martie 1973 – 20 februarie 1984.

1

Solicită, constatarea faptului că în perioada 02 martie 1973 – 02 septembrie

1974 a activat în calitate de ajutor operator de cinema, iar în perioada 02 septembrie

1974 – 20 februarie 1984 a activat în calitate de operator cinema, obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale să includă în stagiu de cotizare a perioade 02 martie

1973 – 20 februarie 1984 conform înscrisurilor efectuate în carnetul de muncă,

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a recalcula pensia în legătură cu

includerea în stagiul de cotizare a perioadei 02 martie 1973 – 20 februarie 1984.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 09 martie 2015 a fost

admisă acțiunea și constatat faptul că Petru Pădureț a activat în calitate de ajutor

operator cinema în perioada 02 martie 1973 – 02 septembrie 1974 și în calitate de

operator cinema în perioada 02 septembrie 1974 – 20 februarie 1084. A fost obligată

Casa Națională de Asigurări Sociale să includă în stagiul de cotizare (muncă) a

perioadei cuprinse între 02 martie 1973 – 20 februarie 1984, conform înscrierilor

efectuate în carnetul de muncă. A fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale

să efectueze recalcularea pensiei cu includerea în stagiul de cotizare a perioadei 02

martie 1973 – 20 februarie 1984.

Prima instanță, și-a motivat soluția prin faptul că, pârâtul neântemeiat nu a luat

în calcul la stabilirea pensiei pentru limita de vârstă, perioada de activitate a

reclamantului 02 martie 1973 – 20 februarie 1984 în baza înscrisurilor în carnetul de

muncă a acestuia, deoarece reclamantul a prezentat acte confirmative, care în

coraborare cu înscrisurile din carnetul de muncă, confirmă activitatea profesională

pentru perioada 02 martie 1973 – 20 februarie 1984.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2015 a fost admis apelul

declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, casată hotărârea primei

instanțe și emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 15 iunie 2016 a fost admis recursul

declarat de către Petru Pădureț, casată decizia instanței de apel și restituită pricina

spre rejudecare în fond în instanța de apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2016 a fost respins apelul

declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea primei

instanțe.

La data de 25 noiembrie 2016, în termenul prevăzut de lege, Casa Națională de

Asigurări Sociale a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței este neîntemeiată, deoarece

a fost emisă cu încălcarea normelor de drept material, cât și cu interpretarea eronată a

circumstanțelor de fapt, constatate de instanța de apel.

Menționează că, instanța de apel nu a luat în considerare că, perioada de

activitate 02 martie 1973 – 20 februarie 1984 în cadrul Direcției de cinematografie nu

a fost inclusă în stagiul de cotizare, deoarece înscrisurile cu nr. 8-9 din carnetul de

muncă sunt completări nestipulate în data și ordinul angajării precum și rectificări

atât la data cât și la ordinul de eliberare din serviciu a reclamantului.

Reține că, conform Legii nr.156 din 14 octombrie 1998, privind pensiile de

asigurări sociale de stat, art.15 alin.(2), bărbații la atingerea vârstei de 62 ani au

dreptul la pensie pentru limita de vârstă dacă îndeplinește condiția privind stagiul

2

total de cotizare de 31,5 ani, iar în cazul în care confirmă un stagiu de cotizare de cel

puțin 15 ani, are dreptul la o pensie parțială, calculată proporțional numărului de ani

de cotizare.

Susține că, stagiul de cotizare reprezintă însumarea perioadelor de activitate în

care au fost plătite contribuțiile de asigurări sociale la fondul de pensii și constituie o

condiție necesară a stabilirii pensiei pentru limita de vârstă.

Afirmă că, pensia reclamantului a fost calculată pe baza coeficientului

individual al salariului – 0,71808 pe o perioadă mai favorabilă de 60 luni din ultimii

15 ani de muncă realizați până la 01 ianuarie 1999 luând în considerare stagiul de

cotizare a reclamantului, care constituia suma de 312,43 lei lunar. Respectiv,

mărimea pensiei calculată de 312,43 lei este mai mică decât pensia minimă indexată

prevăzută pentru lucrătorii din economia națională calculată proporțional stagiului de

cotizare confirmat, pensia fiind stabilită în mărime de 547,47 lei.

Prin referința depusă la data de 29 decembrie 2016, Petru Pădureț a solicitat

respingerea recursului ca inadmisibil.

Susține că, instanța de apel și instanța de fond au apreciat corect și nepărtinitor

toate probele administrate în proces, iar argumentele invocate de către recurent nu

au fost ignorate, dar au fost considerate de către instanțe neplauzibile.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

3

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Casa Națională de

Asigurări Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs, poartă un caracter declarativ,

nefiind pasibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce

urmează a fi supusă controlului judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Casa Națională de Asigurări Sociale, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul Casei Naționale de Asigurări Sociale ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul Casei Naționale de Asigurări Sociale se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Ion Druță

Mariana Pitic

4