2rac-29/17 — încasarea datoriei

prima instanță: A. Miron dosarul nr.2rac-29/17

(Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău)

instanța de apel: A. Panov, A. Pahopol, A. Minciuna

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

18 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii : Nicolae Craiu, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Roman Bubnov,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății comerciale

„Avante” societate cu răspundere limitată împotriva Societății comerciale „Legend

Logistic” societate cu răspundere limitată, Roman Bubnov cu privire la încasarea

datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2016, prin care

a fost respins apelul declarat de către reprezentantul apelantului Roman Bubnov,

Pavel Pitihin și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11

martie 2015, prin care acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă:

La 13 decembrie 2013, SC „Avante” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SC „Legend Logistic” SRL cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamantul SC „Avante” SRL a indicat că, în baza

contractului de vânzare-cumpărare nr.50-12 din 18 mai 2012 SC „Avante” SRL și-

a asumat obligația să livreze SC „Legend Logistic” SRL produse petroliere în

termenele, condițiile și prețurile stipulate în ele. Conform facturilor fiscale

nr.FB2480468 din 27 februarie 2013, nr.FB2480541 din 28 februarie 2013,

nr.FB2480887 din 31 martie 2013, nr. FB2480888 din 31 martie 2013, nr. HB

1337724 din 18 septembrie 2013 care sânt părți integrante ale contractului de

vânzare-cumpărare menționat, SC „Avante” SRL a vândut SC „Legend Logistic”

SRL produse petroliere în sumă totală de 68 746,30 lei.

Marfa livrată de către SC „Avante” SRL a fost recepționată de către SC

„Legend Logistic” SRL, fapt confirmat prin semnătura persoanei responsabile și

ștampila societății aplicată pe facturile fiscale menționate.

Conform addendumului nr. 1 din 18 septembrie 2013 la contractul de

vânzare-cumpărare nr.50-12 din 18 mai 2012 SC „Legend Logistic” SRL și-a

asumat obligația să achite datoria față de SC „Avante” SRL în trei tranșe: 31

1

octombrie 2013 - 25 600 lei, 30 noiembrie 2013 - 25 600 lei, 31 decembrie 2013-

25 799,67 lei.

În cazul neachitării costului produselor petroliere procurate în termenele

stabilite SC „Legend Logistic” SRL urma să achite penalități de întârziere în

mărime de 1% din suma restantă pentru fiecare zi de întârziere.

SC „Legend Logistic” SRL nu și-a onorat obligațiile contractuale privind

achitarea datoriei, încălcând, astfel, prevederile contractului de vânzare-cumpărare

nr.50-12 din 18 mai 2012 și prevederile legislației în vigoare privind executarea

obligațiilor (art.572 din Codul Civil al Republicii Moldova).

Prin reclamația din 08 noiembrie 2013 SC „Avante” SRL a solicitat

pârâtului achitarea datoriei. Reclamația sus-menționată a fost lăsată fără răspuns și

satisfacere.

În cazul în care debitorul nu execută obligația în urma somației primite din

partea creditorului, acesta poate cere pentru întreaga sumă datorată o dobândă în

mărimea prevăzută de art. 619 din Codul civil dacă legea sau contractul nu prevede

altfel.

În cazul dat, dobânda de întârziere la situația din 05 decembrie 2013

constituia suma de 258,80 lei.

Ulterior, la data de 30 aprilie 2014 reclamantul SC „Avante” SRL a depus

cerere de concretizare, solicitând încasarea în mod solidar de la SC „Legend

Logistic” SRL și Bubnov Roman în beneficiul SC „Avante” SRL a datoriei în

sumă de 100 163, 82 lei, inclusiv: costul mărfii livrate în sumă de 76 999,67 lei,

penalitatea în sumă de 17 920 lei, dobânda de întârziere în sumă de 258,80 lei,

cheltuielile de executare a încheierii de asigurare a acțiunii - 2 130 lei și taxa de

stat în sumă de 2 855,35 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun.Chișinău din 11 martie 2015, a fost

admisă acțiunea, dispunându-se încasarea în mod solidar de la pârâții SC „Legend

Logistic” SRL, Bubnov Roman în beneficiul reclamantului SC „Avante” SRL cu

titlu de datorie suma de 76 999,67 lei, penalitate - 17 920 lei, dobânda de întârziere

- 258,80 lei, cheltuieli de judecată - 4 985,35 lei, iar în total suma de 100 163, 82

lei.

La 12 februarie 2016, reprezentantul apelantului Bubnov Roman, Pitihin

Pavel a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Râșcani, mun.Chișinău din 11

martie 2015, solicitând casarea acesteia, cu remiterea cauzei spre rejudecare.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2016 a fost respins

apelul declarat de către reprezentantul apelantului Roman Bubnov, Pavel Pitihin și

menținută hotărârea primei instanțe.

În susținerea concluziei sale, instanța de apel a stabilit că, în baza

contractului de vânzare-cumpărare nr.50-12 din 18 mai 2012 SC „Avante” SRL și-

a asumat obligația să livreze SC „Legend Logistic” SRL produse petroliere în

termenele, condițiile și prețurile stipulate în ele (f.d.6).

Conform addendumului nr. l din 18 septembrie 2013 la contractul de

vânzare-cumpărare nr.50-12 din 18 mai 2012 SC „Legend Logistic” SRL și-a

asumat obligația să achite datoria față de SC „Avante” SRL în trei tranșe: 31

octombrie 2013 - 25 600 lei, 30 noiembrie 2013 - 25 600 lei, 31 decembrie 2013 -

25 799,67 lei (f.d.7).

2

Conform facturilor fiscale nr.FB2480468 din 27 februarie 2013,

nr.FB2480541 din 28 februarie 2013, nr.FB2480887 din 31 martie 2013,

nr.FB2480888 din 31 martie 2013, nr.HB 1337724 din 18 septembrie 2013 care

sânt părți integrante ale contractului de vânzare-cumpărare menționat, SC

„Avante” SRL a vândut SC „Legend Logistic” SRL produse petroliere în sumă

totală de 68 746,30 lei (f.d.8-13). Marfa livrată de către SC „Avante” SRL a fost

recepționată de către SC „Legend Logistic” SRL, fapt confirmat prin semnătura

persoanei responsabile și ștampila societății aplicată pe facturile fiscale

menționate. Prin reclamația din 08 noiembrie 2013 SC „Avante” SRL a solicitat

pârâtului achitarea datoriei, însă aceasta a rămas fără răspuns (f.d.l3).

La fel, instanța de apel a mai reținut că la 18 septembrie 2013 Bubnov

Roman a semnat contractul de fidejusiune, potrivit căruia și-a asumat angajamentul

să răspundă solidar cu SRL „Legend Logistic” în fața creditorului SC „Avante”

SRL pentru onorarea integrală a obligațiilor aferenta contractului de vânzare-

cumpărare nr.50-12 din 18 mai 2012, în cazul în care debitorul nu-și va onora

obligațiile contractuale (f.d.38). Iar, conform pct.3.2 din Contractul de vânzare-

cumpărare nr.50-12 din 18 mai 2012 părțile și-au realizat acordul și vis-a-vis de

plata penalității de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere din suma restantă.

Ținând cont de prevederile art. 512 alin. (1), 602, 619 alin. (1), 585 Codul

civil, instanța de apel a ajuns la concluzia temeiniciei soluției primei instanțe cu

privire la admiterea acțiunii fiind dispusă încasarea datoriei formate ca rezultat al

neexecutării contractului de vînzare-cumpărare nr. 50-12 din 18 mai 2012 în sumă

de 76999,67 lei, precum și penalitatea în mărime de 17920 lei, dobânda de

întârziere în sumă de 258,80 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 4985,35 lei.

Or, corect s-a stabilit că SC „Legend Logistic” SRL nu și-a îndeplinit

obligațiile asumate față de SC „Avante” SRL privind achitarea datoriei, încălcând

astfel prevederile legislației în vigoare privind executarea obligațiilor, cu atât mai

mult că apelantul Roman Bubnov nu a contestat valabilitatea actului juridic și a

facturilor fiscale.

La 21 noiembrie 2016, Roman Bubnov a declarat recurs, împotriva deciziei

instanței de apel, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanței cu

restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

Recurentul, Roman Bubnov, în motivarea recursului a indicat că nu este de

acord cu decizia instanței de apel, deoarece nu au fost constatate și elucidate pe

deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii în apel, nu au fost

dovedite circumstanțele considerate ca fiind stabilite.

Menționează că, datoria în sumă de 76 999,67 lei dispusă de instanțele de a

fi încasată de la Bubnov Roman și „Legend Logistic” SRL în folosul SC „Avante”

SRL nu este reală, datoria reală constituind - 54 460,96 lei, fapt confirmat prin

actul de verificare întocmit la situația din 31 decembrie 2015. Instanțele la

pronunțarea hotărârilor au luat ca bază actul de verificare care reflecta situația

financiară între SC „Legend Logistic” SRL și SC„Avante” SRL la situația din 05

decembrie 2013 (f.d.15).

La fel, menționează că instanțele au lăsat fără examinare faptul că prin

pretențiile SC „Avante” SRL din 04 aprilie 2014 către Bubnov Roman și SC

„Legend Logistic” SRL în încercare de a soluționa litigiul pe cale amiabilă, a fost

3

solicitată încasarea datoriei exagerate neîntemeiat în sumă de 148 379,57 lei

(f.d.34,35).

Instanțele ale căror hotărâri se contestă, au lăsat fără examinare faptul că

acțiunea depusă de reclamant SC„Avante” SRL în instanță a fost semnată de o

persoană neîmputernicită, or, semnătură administratorului SC „Avante” SRL -

Grigore Chiriac pe cererea de chemare în judecată (f.d.2) diferă vizibil de

semnătură aceluiași Grigore Chiriac de pe procură din 15 iulie 2014 prin care

juristul Doagă Alexei a fost împuternicit să reprezinte interesele SC „Avante” SRL

în instanțele judecătorești (f.d.46) sau pretențiile semnate din numele lui Grigore

Chiriac (f.d.34,35).

Dat fiind faptul că semnăturile din numele lui Grigore Chiriac pe toate 3

înscrisuri sunt diferite, rezultă incontestabil că cererea de chemare în judecată a

fost semnată de o persoană neîmputernicită, sau după caz, SC „Avante” SRL a fost

reprezentată în cadrul procesului judiciar de către Doagă Alexei în baza unei

procuri semnate de persoană neîmputernicită (f.d.46).

Mai indică că instanța de apel i-a încălcat dreptul său la o hotărâre motivată

deoarece nu s-a expus asupra argumentului invocat în instanța de apel precum că

procesul verbal al ședinței de judecată nu este semnat de judecător, situație

echivalentă cu lipsa acestuia.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Instanța de recurs, consideră că cererea de recurs depusă de Roman Bubnov

este depusă în termenul prevăzut de legea, deoarece la dosar nu există probe prin

care s-ar confirma data recepționării de către recurent a deciziei instanței de apel

motivate.

Examinând temeiurile recursului declarat în raport cu materialele pricinii

civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 432 CPC, alin. (2), (3) și (4), se consideră că normele

de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului. Se consideră că normele de drept procedural

au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată de un

judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în

absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora

ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de

desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane

care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de

judecată. Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

4

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Roman Bubnov

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului

cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către

instanța de apel și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor

de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, invocarea de către recurent a faptului că instanțele de judecată la

examinarea pricinii date au încălcat normele de drept procedural, nu au constatat

și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii în apel,

nu au fost dovedite circumstanțele considerate ca fiind stabilite, este pur

declarativă și nu constituie temei de declarare a recursului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-

a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu și

temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că conform

jurisprudenței degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie

capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell

contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă

motivele recursurilor invocate în speță sunt similare celor indicate în procesul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat deja în modul

corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

către Roman Bubnov ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Roman Bubnov se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

5