2ra-2964/16 — încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2ra-146/17

prima instanță - (Judecătoria Florești) L. Grădinaru

instanța de apel - (Curtea de Apel Bălți) E. Ababei, A. Garbuz, G. Polivenco

ÎNCHEIERE

18 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Alexandru

Munteanu,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe acțiuni

„Furnizarea Energiei Electrice Nord” (fosta Societate pe acțiuni „Rețele Electrice de

Distribuție Nord”) împotriva lui Alexandru Munteanu cu privire la încasarea datoriei

și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 14 iunie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Alexandru Munteanu și menținută hotărârea Judecătoriei

Florești din 09 decembrie 2015,

c o n s t a t ă:

La 17 octombrie 2015 SA „RED-Nord” (în prezent SA „FEE-Nord”) a depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexandru Munteanu, prin care a solicitat

încasarea datoriei în mărime de 45 620,37 lei și compensarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 10 septembrie 2002 între SA „RED-Nord”

și Alexandru Munteanu a fost încheiat contractul nr. 160175 de furnizare a energiei

electrice, în conformitate cu care, pârâtul sa obligat să achite integral și în termenii

stabiliți prețul pentru energia electrică consumată.

Menționează că în conformitate cu Legea metrologiei nr. 647 din 17 noiembrie

1995, prin care a fost aprobată lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse

obligatoriu controlului metrologic al statului, contoarele electrice monofazate sunt

supuse schimbului planificat peste 96 luni, ceia ce corespunde duratei de 8 ani din

momentul montării contorului.

Indică că la 24 noiembrie 2006, la domiciliul lui Alexandru Munteanu din s.

Rădulenii Vechi, a fost montat contorul nr. 1975089 de tipul COИ-446, anul

verificării 2006, cu indicația incorectă, cu patru cifre: 0894, însă conform raportului

de expertiză nr. 79, din 28 august 2014, mecanismul integrator este dotat cu

dispozitiv de citire cu cinci cifre și contorul corespunde GOST 8.259-2004.

1

Prin urmare, reține că din momentul montării la 24 noiembrie 2006 a

contorului nr. 1975089 și până la 06 august 2014, Alexandru Munteanu a achitat

energia electrică consumată pe indicația cu 4 cifre, pe cînd a consumat energia

electrică cu 5 cifre, și anume, a consumat energia electrică în sumă de 79 084,80 lei,

dar a achitat numai suma de 7 916,54 lei, astfel, având o restanță neachitată pentru

energia electrică consumată în suma de 71 176,32 lei, ce se adeverește prin actul de

demontare a contorului, raportul de expertiză și istoria de achitare.

Totodată, menționează că, recalcularea s-a făcut pe ultimii trei ani având în

vedere scurgerea termenului de prescripție, astfel fiind stabilită datoria de 45 620,37

lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Florești din 09 decembrie 2015 s-a admis cererea de

chemare în judecată depusă de SA „RED-Nord” împotriva lui Alexandru Munteanu.

S-a încasat de la Alexandru Munteanu în beneficiul SA „RED-Nord suma de

45 620,37 lei și taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 1 368,61 lei.

Ne fiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 15 decembrie 2015

Alexandru Munteanu a contestat-o cu apel nemotivat.

La 01 februarie 2016 Alexandru Munteanu a depus cerere de apel motivat, prin

care a solicitat casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri prin

care cererea de chemare în judecată să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 14 iunie 2016 s-a respins apelul declarat

de Alexandru Munteanu și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Florești din 09

decembrie 2015.

La 05 septembrie 2016 Alexandru Munteanu a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de

Apel Bălți din 14 iunie 2016 și a hotărârii Judecătoriei Florești din 09 decembrie

2015, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, recurentul Alexandru Munteanu a invocat că,

instanțele de judecată inferioare au încălcat dreptul său la un proces echitabil,

principiul legalității și au întemeiat soluția pe probe false.

Astfel, a indicat recurentul că la soluționarea prezentei cauze instanța de fond

și instanța de apel au pus la baza hotărârii judecătorești acte false, care urmau a fi

apreciat critic și excluse din probe.

Consideră că instanța de fond nu a examinat fondul, a avut o atitudine

neglijentă și superficială față de poziția sa de apărare și de contraprobele prezentate în

apărarea intereselor sale. Or, circumstanțele cauzei nu au fost cercetate obiectiv,

multilateral și sub toate aspectele. Iar, cât privește decizia instanței de apel, prin

aceasta s-a menținut hotărârea ilegală și neîntemeiată a instanței de fond prin ce s-a

ignorat misiunea instanței de apel, privind continuarea examinării fondului, înlăturării

erorilor admise de prima instanță, de a asigura rigorile unui proces echitabil și de a

asigura dreptul justițiabilului la un recurs efectiv (art. 13 CEDO).

Totodată, menționează recurentul că, la caz, instanțele de judecat au ignorat

prevederile art. 12 alin. 8, 9, 11, 12 din Legea metrologiei nr. 647 din 17 noiembrie

1995, pct. 151 secțiunea 10 din Hotărîrea ANRE nr. 393 din 15 decembrie 2010 cu

privire la aprobarea Regulamentului pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice

și pct. 31 secțiunea 6, pct. 109, 110, 111 secțiunea 15 din Hotărîrea ANRE nr. 382

2

din 02 iulie 2010 cu privire la aprobarea Regulamentului privind măsurarea energiei

electrice în scopuri comerciale.

Prin referința din 04 ianuarie 2017 SA „RED-Nord” a solicitat respingerea

recursului declarat de Alexandru Munteanu, cu menținerea deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel, expediată în

adresa participanților la proces la 04 iulie 2016 (f.d. 114), a fost recepționată de

recurent la 07 iulie 2016, recursul declarat la 05 septembrie 2016 se consideră depus

în termen.

Analizând modul în care recurentul Alexandru Munteanu și-a exercitat dreptul

la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Astfel, analizând argumentele recursului declarat de Alexandru Munteanu prin

prisma existenței temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea

nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanța de apel aplicând

corect normele de drept material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în

prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie

temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea

deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite la art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul privind aplicarea eronată de către instanța de apel a

normelor de drept material, colegiul menționează că în cererea de recurs nu se indică

prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material și din care

circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că acesta argument al recurentului poartă

un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al

deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Alexandru

Munteanu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Alexandru Munteanu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

4