2ra-2299/16 — încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

2ra-2299/16 — încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: Gh. Bîrnaz dosarul nr. 2ra-2299/16

instanța de apel:V. Pruteanu, A. Gavriliță, L. Popova

D E C I Z I E

28 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ion Druță

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de către Banca Comercială „Moldindconbank”

Societate pe Acțiuni,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Băncii Comerciale

„Moldindconbank” Societate pe Acțiuni împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Samotlor-Gaz” și Panfilii Marian cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2016 prin care a fost

admis apelul declarat de către Panfilii Maian, casată hotărârea Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău din 12 noiembrie 2014, și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a

fost respinsă,

c o n s t a t ă :

La 17 aprilie 2013, BC „Moldindconbank” SA a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Samotlor-Gaz” și Panfilii Marian cu privire la încasarea

datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii BC „Moldindconbank” SA a invocat că în temeiul

contractului de credit nr. 345/1 din 13 septembrie 2006 prin intermediul filialei

„Invest” a acordat Companiei de Construcție și Montaj a Gazoductelor „Samotlor-

Gaz” SRL, un credit în suma totala de 2 000 000 lei cu termenul final de rambursare

la data de 12 septembrie 2008.

Iar la data de 12 septembrie 2008 a fost încheiat Acord adițional nr. 1 la

contractul de credit nr. 345/1 din 13 septembrie 2006, prin care a fost prelungit

termenul de achitare a creditului în suma de 950 000 lei pînă la data de 12 septembrie

2009.

Mai invocă reclamantul că întru asigurarea îndeplinirii obligațiilor

contractuale, Panfilii Marian în calitate de fidejusor a garantat băncii conform

Acordului de fidejusiune din 29 mai 2007, să execute în mod solidar și integral

obligația Companiei de Construcție si Montaj a Gazoductelor „Samotlor-Gaz” SRL,

de rambursare a creditului și achitarea dobînzilor, precum și altor plăți aferente

conform contractului de credit nr.345/1 din 13 septembrie 2006, în cazul în care

debitorul Compania de Construcție și Montaj a Gazoductelor „Samotlor-Gaz” SRL

nu-și va onora obligațiile de plată aferente contractului de credit.

Susține reclamantul că debitorul nu-și onorează obligațiile contractuale privind

rambursarea creditului și dobînzilor pentru utilizarea lui, fapt prin care încalcă

flagrant condițiile contractului de credit.

Totodată, menționează reclamantul că a expediat în adresa debitorului

reclamația nr. 15-1935/8022 din 22 decembrie 2008, prin care i-a comunicat

administratorului debitorului „Samotlor-Gaz” SRL, Bulgac Valeriu, despre

înregistrarea restanței la credit, datoria restantă la data de 22 decembrie 2008

constituind, conform contractului de credit nr.345/1 din 13 septembrie 2006, suma de

1 390 506,53 lei. Concomitent, debitorului i-a fost acordat un termen suplimentar de

15 zile pentru achitarea datoriei, fiindu-i comunicat că în caz de neachitare banca și-a

asumat dreptul de a valorifica creanțele pe cale judiciară.

Afirmă că în același timp și în adresa debitorilor gajiști Bulgac Valeriu și

Bulgac Nina și fidejusorului Panfilii Marian au fost expediate reclamația nr. 15-

1935/8022 din 22 decembrie 2008, cu același conținut, inclusiv cu propunerea de

achitare benevolă a datoriei restante.

Susține reclamantul că în baza calcului datoriilor nerambursate efectuat de

bancă, la data de 21 martie 2013 datoria restantă și neachitată de către Compania de

Construcție și Montaj a Gazoductelor „Samoltor-Gaz” SRL în baza contractului de

credit nr. 345/1 din 13 septembrie 2006 constituie suma de 6 080 650,42 inclusiv:

creditul neachitat în mărime de 950 000 lei, dobînda în mărime de 960 031,37 lei,

comisionul în mărime de 93 611,50 lei, dobîndă suplimentară pentru neplata la

scadență a dobînzii în mărime de 481 287,55 lei, dobîndă suplimentară pentru neplata

la scadență a creditului în mărime de 595 720 lei.

Relativ la această situație de fapt, reclamantul a invocat incidența art. 8, 514 și

666 alin.(1) din Codul civil, din care rezultă că, prin încheierea contractului respectiv

între părți s-a stabilit un raport juridic, acestea manifestându-și acordul de voință spre

nașterea anumitor drepturi și obligații: obligația creditorului la încheierea contractului

de credit de a pune la dispoziția debitorului o sumă de bani, iar debitorul avînd

obligația să o restituie și totodată, să achite dobîndă și alte sume aferente prevăzute de

contract.

Iar, cu referire la art. 1156 Cod civil, care reglementează răspunderea

fidejusorului indică că în cazul neexecutării obligației principale, fidejusorul și

debitorul sînt obligați solidar în fața creditorului dacă în contract nu este prevăzut

altfel. Părțile pot conveni ca fidejusorul să fie obligat să plătească datoria numai după

urmărirea debitorului. În acest caz, fidejusorul trebuie să indice bunurile debitorului

și să avanseze cheltuielile pentru urmărirea acestor bunuri.

În drept își întemeiază cerințele în baza art. art. 8, 512, 514, 572, 666 alin. (1),

1156, 1236, 1243 Cod civil.

Solicită încasarea datoriei în sumă totală de 6 080 650,42 lei, inclusiv: creditul

neachitat în mărime de 950 000 lei, dobînda neachitată în mărime de 960 031,37 lei,

comisionul în mărime de 93 611,50 lei, dobînda suplimentară pentru neplata la

scadență a dobînzii în mărime de 1 481 287,55 lei, dobînda suplimentară pentru

neplata la scadență a creditului în mărime de 2 595 720 lei și taxa de stat în mărime

de 50 000 lei, iar în total suma de 6 130 650,42 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 12 noiembrie 2014,

acțiunea a fost admisă integral, fiind încasat, în mod solidar, din contul SRL

„Samotlor-Gaz” și Panfilii Marian în beneficiul BC „Moldindconbank” SA datoria

bancară conform contractului de credit nr. 345/1 din 13 septembrie 2006, acordului

adițional nr. 1 din 12 septembrie 2008 la contractul de credit nr. 345/1 din 13

septembrie 2006 și contractului de fidejusiune din 29 mai 2007, în sumă de

6 080 650,42 lei și cheltuielile de judecată suportate în legătură cu achitarea taxei de

stat în sumă de 50 000 lei, iar în total suma de 6 130 650, 42 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2016, a fost admis apelul

declarat de Panfilii Marian casată integral hotărîrea primei instanțe și emisă o nouă

hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Totodată, a fost încasat din

contul BC „Moldindconbank” SA în beneficiul lui Panfilii Marian suma de 7 000 lei

cu titlu de cheltuieli de judecată, supurtate pentru plata taxei de stat la depunerea

apelului și în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 11 750 lei.

La 08 august 2016, BC „Moldindconbank” SA a declarat recurs împotriva

deciziei instanțe de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel cu menținerea hotărîrii primei instanțe. Concomitent, BC „Moldindconbank” SA

a solicitat încasarea din contul intimaților a taxei de stat în mărime de 25 000 lei

pentru depunerea cererii de recurs.

În motivarea recursului recurentul cu referire la circumstanțele de fapt ale

pricinii a invocat că argumentele elucidate și concluziile instanței de apel se bazează

pe interpretarea eronată a legii materiale și neaplicarea unei legi care trebuia să fie

aplicată.

Astfel, cu referire la prevederile art. art. 514, 668 alin. (1), și art. 1236 alin. (1)

susține recurentul că decizia instanței de apel privind casarea hotărîrii primei instanțe

se bazează doar pe faptul că odată cu vînzarea bunului ipotecat a fost stinsă și

obligația debitorului și fidejusorului, însă aceste aprecieri contravin contractului de

credit și prevederilor legale.

Iar, invocînd pct. 6 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție al

Republicii Moldova cu privire la practica soluționării unor litigii din relațiile de credit

bancar nr. 5 din 04 februarie 2005, susține că în cazul neexecutării de către debitor la

scadență a obligației de restituire a creditului și a dobînzii, Banca este în drept să

sesizeze instanța de judecată și să solicite încasarea sumei pentru creditul acordat,

dobînzii prevăzute de contract, penalităților de întîrziere în mărimea și modul

prevăzute de contract, o dobîndă cu 5% mai mare decît rata dobînzii prevăzute în

contract, dacă părțile nu au convenit în contract asupra unor penalități de întîrziere

precum și urmărirea bunului gajat.

Totodată, susține recurentul că instanța de apel nu a aplicat prevederile pct. pct.

7 alin. (1), 17 al contractului de credit nr. 345/1 din 13 septembrie 2006, întemeindu-

și soluția din decizia doar pe faptul că odată cu vînzarea bunului s-a stins și datoria.

Or, în conformitate cu pct. 17 al contractului de credit nr. 345/1 din 13

septembrie 2006 este menționat că în cazul inițierii procedurii de judecată, debitorul

este obligat să achite dobînda calculată pînă la executarea integrală a contractului.

Debitorul se obligă să achite dobînda și pagubele provocate Băncii din momentul

emiterii hotărîrii judecătorești pînă la executarea finală a contractului.

Sub acest aspect, insistă că suma solicitată de către Banca în mrime de

6 080 650, 42 lei fiind suma rămasă după vînzarea bunului, or, debitorul, fidejusorii

nu au achitat ulterior acestei date nici o sumă de bani.

Totodată, relevă că instanța de apel nu s-a pronunțat deloc asupra altor temeiuri

invocate de către recurent, decizia ne fiind motivată, cu toate că potrivit

jurisprudenței înaltei Curți, dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe de

judecată, garantat de articolul 6§1 din CEDO, trebuie interpretat în lumina

preambulului Convenției. Preambulul consfințește principiul preeminenței dreptului

ca un element al patrimoniului comun al Statelor contractante. Astfel, la baza fiecărei

hotărîri judiciare urmează să stea legea, și nu doar părerea subiectivă a judecătorului

neîntemeiată pe lege.

Consideră decizia Curții de Apel Chișinău nr. 2a-4445/15 din 08 iunie 2016

neîntemeiată și nefondată, instanța de apel a interpretat eronat normele de drept cît și

materialele cauzei nu au fost pe deplin examinate în vederea emiterii unei decizii

obiective și corecte.

Mai mult decît atît, este de părere că asemenea precedente judiciare au ca efect

încurajarea debitorilor la executarea necorespunzătoare a obligațiilor asumate prin

încheierea contractelor de credit bancar, or în cazul nostru, intimatul „Samotlor-

Gaz” SRL nu a achitat nici un leu în folosul băncii în vederea rambursării creditului

acordat și a dobînzilor calculate la acesta, în toată această perioadă BC

„Moldindconbank” SA suportînd prejudicii materiale considerabile. Deci, instanțele

de judecată în loc să responsabilizeze participanții la raporturi juridice, încurajează

voința rea a acestora.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 08 august 2016 împotriva deciziei instanței de apel din

08 iunie 2016, în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră

necesar de a admite recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și a restitui

pricina spre rejudecare în instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și

să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Astfel, actele cauzei denotă că BC „Moldindconbank” SA înaintând acțiunea în

judecată împotriva SRL „Samotlor-Gaz” și Panfilii Marian cu privire la încasarea

datoriei bancare formate în temeiul Contractului de credit nr. 345/1 din 13 septembrie

2006, Acordului adițional nr. 1 din 12 septembrie 2008 la contractul de credit nr.

345/1 din 13 septembrie 2007 și contractului de fidejusiune din 29 mai 2007, a

solicitat încasarea, în mod solidar, din contul SRL „Samotlor-Gaz” și Panfilii Marian

a datoriei în sumă totală de 6 080 650,42 lei, inclusiv creditul neachitat în mărime de

950 000 lei, dobînda neachitată în mărime de 960 031,37 lei, comisionul în mărime

de 93 611,50 lei, dobînda suplimentară pentru neplata la scadență a dobînzii în

mărime de 1 481 287,55 lei, dobînda suplimentară pentru neplata la scadență a

creditului în mărime de 2 595 720 lei și taxa de stat în mărime de 50 000 lei, iar în

total suma de 6 130 650,42 lei.

Fiind investită cu examinarea pricinii în cauză, prima instanță a ajuns la

concluzia temeiniciei cerințelor, dispunînd admiterea acestora, și încasarea în mod

solidar din contul SRL „Samotlor-Gaz” SRL și Panfilii Marian în beneficiul BC

„Moldindconbank” SA a datoriei bancare în sumă de 6 080 650,42 lei și a

cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu achitarea taxei de stat în sumă de

50 000 lei, iar în total suma de 6 130 650,42 lei.

Judecând apelul declarat de către Panfilii Marian, instanța de apel, a ajuns la

concluzia temeiniciei apelului și ilegalității integrale a hotărârii primei instanțe, iar

casînd hotărîrea primei instanțe, a emis o nouă hotărâre cu privire la respingerea

integrală a acțiunii și încasînd din contul BC „Moldindconbank” SA în beneficiul lui

Panfilii Marian suma de 7 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, ce constau din

taxa de stat achitată la depunerea apelului, precum și în beneficiul statului a sumei de

11 750 lei cu titlu de taxa stat.

În susținerea soluției date, instanța de apel a reținut că în legătură cu

neonorarea obligațiunilor de rambursare a creditului și a plăților aferente, la 12 iunie

2009 BC „Moldindconbank” SA s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Samotlor-Gaz” lui Panfilii Marian, Bulgac Valderiu și Bulgac Nina

solicitînd încasarea datoriei debitorului față de bancă în sumă de 1 102 034,90 lei,

inclusiv, creditul de 950 00 și plățile aferente acestuia, ulterior în urma modificării

obiectul acțiunii, solicitînd executarea dreptului de ipotecă în condițiile art. 34 și 36 al

Legii cu privire la ipotecă, iar prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din

18 decembrie 2009 acțiune a s fost admisă, fiind permis BC „Moldindconbank” SA

să execute dreptul de ipotecă prin vînzarea imobilului nr. 15 din str. Lunii, com.

Ciorescu.

La fel, instanța de apel a constatat că prin procesul-verbal din 22 noiembrie

2011 bunurile ipotecate au fost transmise în posesia BC „Moldindconbank” SA, iar la

data de 22 iulie 2014, bunurile ipotecate au fost vîndute la prețul de 950 010 lei,

concluzionînd, că în așa mod din suma obținută prin vînzarea bunurilor ipotecate

datoria a fost stinsă, inclusiv fiind stinse și obligațiile debitorului și fidejusorului.

Instanța de recurs verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu

prevederile aplicabile la caz și argumentele aduse în recurs, constată că soluția cu

privire la respingerea acțiunii înaintate de BC „Moldindconbank” SA a fost dată de

către instanța de apel fără a fi elucidate pe deplin circumstanțele cauzei și fără

aprecierea cuvenită a probelor din dosar și a argumentelor invocate atît de Panfilii

Marian în cererea de apel, cît și de BC „Moldindconbank” SA în referința depusă la

cererea de apel.

Or, în conformitate cu art. 130 alin. (1) și (2) CPC, instanța judecătorească

apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală,

completă și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu și interconexiunea

lor, călăuzindu-se de lege și nici un fel de probe nu au pentru instanță judecătorească

o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Iar, potrivit art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel verifică, în limitele

cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea

legii în primă instanță. Verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în

hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au

importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată, instanța

de recurs constată că contrar acestor prevederi, instanța de apel judecând apelul a

trecut în mod superficial asupra unor probe, care au relevanță la caz și necesită a fi

apreciate în coroborare cu cumulul de probe și circumstanțele ce au importanță întru

judecarea corectă a prezentului litigiu.

Cu atît mai mult că, în sensul prevederilor art. 241 alin. (5) CPC, care consacră

principiul general privind motivarea hotărârilor judecătorești, instanța este obligată să

arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a format

convingerea și a ajuns la soluția adoptată.

Această dispoziție legală a fost adoptată în scopul de a asigura o bună

administrare a justiției, de a întări încrederea justițiabililor în hotărârile judecătorești și

de a da posibilitatea instanțelor superioare să-și exercite controlul judecătoresc.

Așadar, instanța de recurs remarcă că deși, instanța de apel a stabilit că în

temeiul hotărîrii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 18 decembrie 2009, BC

„Moldindconbank” SA și-a executat dreptul de ipotecă și a vîndut bunurile ipotecate,

iar din suma obținute din vînzarea bunurilor ipotecate a stins datoria SRL Samotlor-

Gaz” față de bancă, la judecarea pricinii nu a fost verificat și stabilit cu certitudine

cuantumul datoriei bancare existente la Contractul de credit nr. 345/1 din 13

septembrie 2006 și în coroborare cu Acordul adițional nr. 1 din 12 septembrie 2008

la contractul de credit nr. 345/1 din 13 septembrie 2007.

În acest sens urmează de evidențiat că potrivit înscrisurilor ce se referă la

neonorarea de către SRL „Samotrol-Gaz” a obligației privind rambursarea creditului

și a plăților aferente și acumularea unei datorii care la situația din 12 iunie 2009

constituia suma de 1 102 034,90 lei, inclusiv: restanța la credit în sumă de 950 000

lei, dobînda în mărime de 88 634,11 lei, dobînzi suplimentare în mărime de

59 613,89 lei și comision de administrare în mărime de 3 786,90 lei,

BC „Moldindconbank” SA s-a adresat în instanța de judecată și în urma modificării

cerințelor a solicitat executarea dreptului de ipotecă,.

Drept urmare, prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 18

decembrie 2009 acțiunea înaintată de BC „Moldindconbank” SA a fost admisă, fiind

permis băncii să execute dreptul de ipotecă prin vînzarea imobilului nr. 15 din str.

Lunii, com. Ciorescu, bunurile ipotecate fiind transmise în posesia BC

„Moldindconbank” SA conform procesului-verbal din 22 noiembrie 2011.

Este cert și faptul că la 14 aprilie 2013, BC „Moldindconbank” SA s-a adresat

în instanță de judecată deja cu acțiunea respectivă împotriva SRL „Samotlor-Gaz” și

lui Panfilii Marian, solicitînd încasarea datoriei bancare în sumă de 6 080 650,42 lei,

inclusiv creditul neachitat în mărime de 950 000 lei, dobînda neachitată în mărime de

960 031,37 lei, comisionul în mărime de 93 611,50 lei, dobînda suplimentară pentru

neplata la scadență a dobînzii în mărime de 1 481 287,55 lei, dobînda suplimentară

pentru neplata la scadență a creditului în mărime de 2 595 720 lei.

Iar, la data de 22 iulie 2014, BC „Moldindconbank” SA realizîndu-și dreptul de

ipotecă a vîndut Tatianei Macovei bunul ipotecat - imobilului nr. 15 din str. Lunii,

com. Ciorescu la prețul de 905 010 lei, dintre care suma de 555 010 lei a fost achitată

pînă la semnarea contractului de vînzare-cumpărare, iar suma de 350 000 lei după

semnarea contractului și anume la 23 iulie 2014, fapt se confirmă prin contractul de

vînzare-cumpărare din 22 iulie 2014 și ordinul de plată nr. 01 din 23 iulie 2014

(f.d.187-188, 191 Vol. I).

Pe cale de consecință, situația de fapt din cauză ar fi trebuit cercetată de către

instanța de apel prin prisma, cel puțin, a raportului obligațional existente între părțile

contractante, precum și clarificării cuantumului prestației, executarea căreia creditorul

este în drept să pretindă de la debitorii, ținănd cont, în acest sens, și de faptul că o

parte din prestație pretinsă a fost executată prin înstrăinarea bunului ipotecat, care a

constituit o garantare a restituirii creditului acordat Companiei de Construcție și

Montaj a Gazoductelor „Samotlor-Gaz” SRL în temeiul contractului de credit nr.

345/1 din 13 septembrie 2006.

Respectiv, în cazul dat întru examinarea justă a pretențiilor formulate în speță

de către BC „Moldindconbank” SA, era necesar de a verifica cuantumul datoriei

nestinse de către SRL „Samotlor-Gaz” față de BC „Moldindconbank” SA la creditul

nr. 345/1 din 13 septembrie 2006 și Acordul adițional nr. 1 din 12 septembrie 2008,

precum și existența altor plăți aferente acestora și nestinse.

Acest aspect urma a fi cercetat și verificat și din motivul că prin cerințele

înaintate, BC „Moldindconbank” SA pretinde că SRL „Samotlor-Gaz” a acumulat o

datorie în sumă de 6 080 650, 42 lei, prezentînd în acest sens calculul datoriilor

nerambursate efectuat la situația din 21 martie 2013, însă nu reflectă sub nici un

aspect suma de 905 010 lei obținută din comercializarea bunului ipotecat.

Pe cînd, reieșind din prevederile art. 493 alin. (1) Cod civil, aplicabile litigiilor

legale de ipotecă în cazul în care produsul obținut din vînzarea bunului nu este

suficient pentru stingerea creanțelor și acoperirea cheltuielilor creditorului gajist,

acesta conservă o creanță neprivilegiată pentru diferența datorată de debitorul său.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că în speță este important de a stabilit, prin

prisma unor probe admisibile și incontestabile, cum ar fi un calcul detaliat, care ar

reflecta în ce mod a fost stinsă creanța SRL „Samotlor-Gaz” față de BC

„Moldindconbank” SA după vînzarea bunului ipotecat, precum și care este creanța

rămasă pentru diferența datorată de debitor în urma comercializării bunului ipotecat,

aspecte care sunt de o importanță majoră întru soluționarea justă a pricinii.

Sub aspectul celor relevate, se constată că instanța de apel nu a întreprins

măsuri în vederea soluționării litigiului apărut prin constatarea unor fapte necesare

examinării la care instanța urma să contribuie, or, prin prisma art. 118 alin. (5) CPC,

în caz de necesitate instanța judecătorească (judecătorul) este în drept să propună

părților și altor participanți la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare și să

dovedească faptele ce constituie obiectul probațiunii pentru a se convinge de

veridicitatea lor.

În contextul celor relatate se constată că examinarea apelului declarat de

Panfilii Marian a avut loc cu încălcarea normelor de drept procedural, cât și normelor

de drept material, prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție este în imposibilitate de a verifica

legalitatea unei astfel de hotărâri, situație care impune admiterea recursului, casarea

integrală a decizie instanței de apel și restituirea pricina spre rejudecare în instanța de

apel, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs.

La rejudecare, instanța de apel trebuie să țină cont de cele menționate și

rejudecând pricina să emită o hotărâre legală și întemeiată, respectând principiile

disponibilității, contradictorialității și inițiativei în obținerea, exercitarea și apărarea

drepturilor civile.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de către Banca Comercială „Moldindconbank”

Societate pe Acțiuni

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2016, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Băncii Comerciale

„Moldindconbank” Societate pe Acțiuni împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Samotlor-Gaz” și lui Panfilii Marian cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor

de judecată, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un

alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ion Druță

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva