2ra-2688/16 — cu privire la încasarea datoriei și deposedarea bunurilor gajate

2ra-2688/16 — cu privire la încasarea datoriei și deposedarea bunurilor gajate (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: E. Cojocari dosarul nr. 2ra-2688/16

instanța de apel: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru

ÎNCHEIERE

14 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Banca

Comercială Română Chișinău Societate pe Acțiuni

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Băncii Comerciale

Române Chișinău Societate pe Acțiuni împotriva Angelei Dastic cu privire la

încasarea datoriei și deposedarea bunurilor gajate

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Banca Comercială Română Chișinău Societate pe

Acțiuni și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

22 decembrie 2014, prin care a fost admisă parțial acțiunea

constată:

La 01 iulie 2013, Banca Comercială Română Chișinău SA a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Angelei Dastic cu privire la încasarea datoriei și

deposedarea bunurilor gajate.

În motivarea acțiunii a indicat că conform contractului de credit nr. 2062 din

15 iulie 2008 a fost acordat Angelei Dastic un credit în valoare de 1.520.000,00 (un

milion cinci sute douăzeci mii) lei, cu termenul de scadență la 14 iulie 2028, cu

dobândă fluctuantă de 22 % anual pentru procurarea unei case de locuit amplasată

în mun. Chișinău, com. Trușeni, str. Mihai Boț, 21.

Susține că în scopul asigurării creditului acordat, a fost încheiat contractul de

gaj/ipotecă din 15 iulie 2008, autentificat notarial și înregistrat în registru actelor

notariale cu nr. 13982.

Menționează că obiectul contractului de gaj/ipotecă constituie terenul pentru

construcții, cu numărul cadastral 8039331.1122.01 situat în mun. Chișinău,

com. Trușeni str. Mihai Boț, 21, evaluat la 1674325,00 lei.

Conform contractului de credit pentru plata cu întârziere a oricăror sume din

contractul de credit, pârâta s-a obligat să achite dobânda majorată cu 5 punte

procentuale peste dobânda curentă. Totodată, contractul prevede că Banca

Comercială Română Chișinău SA este în drept să aplice față de debitor o penalitate

1

în mărime de 0,1 % pe zi, minim 10 lei din suma dobânzii neachitate, în cazul în

care debitorul nu achită dobânda în termenul stabilit.

Precizează că în urma neexecutării obligațiilor asumate față de bancă în baza

contractului de credit nr. 2062 din 15 iulie 2008, datoria Angelei Dastic conform

calculului anexat la cererea de chemare în judecată, constituie suma de

2411305,50 lei.

Susține că la 17 noiembrie 2010, a fost expediată în adresa pârâtei notificare,

prin care ultima a fost înștiințată despre inițierea procedurii de executare a

dreptului de ipotecă, solicitând transmiterea bunului ipotecat pentru a fi

comercializat sau achitarea deplină a sumei creditului și a penalităților aferente

contractului.

Ulterior, la 23 februarie 2011 a fost înregistrat preavizul de executare a

dreptului de ipotecă la OCT Chișinău.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 31, 33, 36 din Legea cu

privire la ipotecă nr. 142-XVI din 26 iunie 2008, art. 71 din Legea cu privire la gaj

nr. 449-XV din 30 iulie 2001, art. 483, 487-490, 572 Cod civil, art. 5, 6, 40, 80,

166, 168 CPC.

Solicită încasarea de la Angela Dastic a datoriei în mărime de

3014844,66 lei, inclusiv din bunurile grevate, evacuarea pârâtei și a tuturor

persoanelor și bunurilor mobile fără acordarea altui spațiu locativ și transmiterea

silită în posesia băncii pentru comercializare a bunului imobil ipotecat: terenul

pentru construcții cu nr. cadastral 8039331.1122 cu suprafața totală de 0,006 ha,

construcție nefinalizată cu nr. cadastral 8039331.1122.01 precum și din

ameliorările și îmbunătățirile, reconstrucțiilor asupra oricărui bun care se unește cu

bunul imobil ipotecat, precum și asupra bunurilor noi ce rezultă din transformarea

bunului imobil ipotecat, situat în mun. Chișinău, com. Trușeni, str. Mihai Boț

nr. 21, încasarea taxei de stat în sumă de 50000 lei și altor cheltuieli de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 22 decembrie 2014,

fost admisă parțial acțiunea înaintată de Banca Comercială Română Chișinău SA.

A fost încasat din contul Angelei Dastic în beneficiul Băncii Comerciale

Române Chișinău SA suma de 741463,00 (șapte sute patruzeci și unu mii patru

sute șaizeci și trei) lei.

În rest cerințele Băncii Comerciale Române Chișinău SA au fost respinse ca

neîntemeiate.

A fost încasat din contul Angelei Dastic în beneficiul Băncii Comerciale

Române Chișinău SA cheltuielile de judecată în sumă de 22243,89 lei cu titlu de

taxă de stat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2015 a fost respins apelul

declarat de Banca Comercială Română Chișinău SA și menținută hotărârea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 22 decembrie 2014.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 17 februarie 2016 a fost admis

recursul declarat de Banca Comercială Română Chișinău SA împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2015, casată decizia instanței de apel și

restituită pricina civilă pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet

de judecată.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2016 a fost respins apelul

declarat de Banca Comercială Română Chișinău SA și menținută hotărârea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 22 decembrie 2014. De asemenea a fost

respinsă cerința apelantului cu privire la încasarea din contul Angelei Dastic a

cheltuielilor de judecată în sumă de 112500 lei.

La 18 august 2016 Banca Comercială Română Chișinău SA a depus recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2016, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe

cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii prin care să fie:

încasată din contul Angelei Dastic datoria în sumă de 2630455,97 lei

inclusiv din contul bunurilor grevate cu ipotecă;

deposedată și transmisă silit din posesia Angelei Dastic în posesia Băncii

Comerciale Române Chișinău SA pentru comercializare ulterioară a bunurilor

imobile ipotecate conform contractului de ipotecă nr. 18673 din 09 octombrie 2014

și nr. 13982 din 15 iulie 2008, și anume: teren pentru construcții, cu numărul

cadastral 8039331.1122 cu suprafața totală de 0.006 ha, construcție nefinalizată cu

numărul cadastral 8039331.1122.01 precum și a tuturor ameliorărilor și

îmbunătățirilor, reconstrucțiilor, asupra oricărui bun imobil care se unește prin

accesiune cu bunul imobil ipotecat, precum și asupra bunurilor noi, ce rezultă din

transformarea bunului imobil ipotecat situat în mun. Chișinău, com. Trușeni,

str. Mihai Boț 21;

evacuată Angela Dastic și toate persoanele cu bunurile lor mobile din

bunurile imobile care constă din: teren pentru construcții cu numărul cadastral

8039331.1122 cu suprafața totală de 0.006 ha, construcție nefinalizată cu numărul

cadastral 8039331.1122.01, precum și din ameliorările și îmbunătățirile,

reconstrucțiile asupra oricărui bun imobil care se unește cu bunul imobil ipotecat,

precum și asupra bunurilor noi, ce rezultă din transformarea bunului imobil

ipotecat situat în mun. Chișinău, com. Trușeni, str. Mihai Boț, 21, fără acordarea

altui spațiu locativ;

încasarea taxei de stat în sumă de 50 000 lei achitată la depunerea cererii de

chemare în judecată, 37500 lei la depunerea apelului și 25 000 lei la depunerea

recursului, în total suma de 137 500 lei.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe considerându-le ilegale și neîntemeiate.

Menționează că instanțele ierarhic inferioare au aplicat eronat normele de

drept material.

Precizează că în perioada examinării pricinii în prima instanță Angela Dastic

datora Băncii Comerciale Române Chișinău SA suma de 3014844,66 lei, însă dat

fiind faptul că în perioada examinării recursului, în urma căreia la

17 februarie 2016 a fost emisă decizia Curții Supreme de Justiție, din contul

intimatei a fost încasată silit suma de 384388,69 lei, la moment datoria acesteia

constituie 2630455,97 lei.

Explică că instanțele ierarhic inferioare urmau să aplice prevederile art. 490

alin. (1), (4), 1236 alin. (1) Cod civil și art. 33 alin. (1) din Legea cu privire la

ipotecă nr. 142 din 26 iunie 2008 deoarece între părți există raportul obligațional

3

născut din contractul de credit nr. 2026 din 15 iulie 2008 și contractul de gaj

nr. 13982 din 15 iulie 2008.

Cu referire la aplicarea art. 139 alin. (4) CPC de către instanțele ierarhic

inferioare raportat la speța în cauză, consideră că documentul, adică contractul de

credit urma a fi admis în calitate de probă, înscris în baza căreia au fost întemeiate

pretențiile în acțiune. Astfel, deoarece Angela Dastic nu a prezentat o altă copie a

contractului de credit cu conținut diferit, alăturat documentelor anexate la

materialele cauzei, veridicitatea dublicatului contractului de gaj, este

incontestabilă.

Consideră că instanța de apel a interpretat eronat prevederile art. 210 alin.

(1) și art. 211 Cod civil, în contextul în care a concluzionat că prima instanță a

conchis corect cu privire la temeinicia pretenției de încasare a datoriei bancare în

sumă de 741463 lei. Or, la caz nu era necesară și nici aplicabilă proba cu martori

pentru dovedirea actelor juridice (contractul de credit nr. 2062 din 15 iulie 2008 și

contractul de gaj (ipotecă) nr. 13982 din 15 iulie 2008), deoarece la încheierea

acestora forma scrisă și autentică a fost respectată.

Reieșind din limitele judecării apelului conform art. 373 alin. (1), (2) CPC,

consideră că contrar acestor prevederi, instanța de apel rejudecând apelul a trecut

în mod superficial asupra circumstanțelor pricinii, referindu-se doar la susținerile

Angelei Drastic prin reprezentanții acesteia și constatări reținute la adoptarea

hotărârii de prima instanță, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii supusă

apelului sub toate aspectele, în raport cu regulile și legislația ce guvernează litigiul

în cauză.

Remarca că respingând apelul și menținând hotărârea primei instanțe,

instanța de apel a pus la baza deciziei doar susținerile invocate de Angela Dastic,

fără a da o apreciere cuvenită materialului probator existent la dosar în raport cu

explicațiile pârtilor în proces, ținându-se cont art. 131 CPC, care direct statuează că

explicațiile date de părți și intervenienți asupra circumstanțelor care le sunt

cunoscute și care au importanță în proces urmează a fi verificate și evaluate

deopotrivă cu celelalte probe.

Relevă că reieșind din specificul acțiunii la rejudecarea cauzei era necesară

verificarea legalității hotărârii primei instanțe, cât și obiect litigiului atât în baza

argumentelor invocate de recurent, dar și conform cadrului legal ce guvernează

raportul juridic supus judecării.

În acest sens, precizează că în scopul stabilirii legalității hotărârii, cât

temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor înaintate, era indispensabil, alături de cele

constatate de a verifica temeiul legal al pretențiilor în baza probelor prezentate și

prin prisma dispozițiilor statuate la Secțiunea a 3-a al Capitolului XXIV din

Codul civil, ce reglementează creditul bancar.

Or, unul din argumentele susținute de Banca Comercială Română

Chișinău SA în cererea de apel a fost faptul că de către prima instanță au fost greșit

aplicate la caz prevederile care reglementează restituirea împrumutului, cauza

urmând a fi examinată prin prisma dispozițiilor art. 619, art. 885, art. 1236, art.

1243 alin. (1) și (2) Cod civil, menționând în acest sens că dobânzile și penalitățile

4

prevăzute la cap. 10 pct. 10.2 din contractul de credit nr. 2062 din 15 iulie 2008,

este în corespundere cu art. 1243 Cod civil.

Explică că atât argumentul dat cât și altele au fost trecute cu atenția de către

instanța de apel, fără a fi dată o apreciere corespunzătoare și o analiză minuțioasă

acestora, fapt ce denotă încălcarea dispozițiilor alin. (5) al art. 373 CPC, care direct

stipulează că instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Consideră că motivarea deciziei instanței de apel nu este altceva decât o

transcriere în cea mai mare parte a concluziilor primei instanțe fată de cele

remarcate. Aceasta rezultă și din faptul că instanța de apel a considerat drept justă

concluzia primei instanțe care a reținut că pe parcursul examinării cauzei instanța

de judecată nu a dispus de probe care ar confirma faptul că Angela Dastic a semnat

contractul de gaj (ipotecă) din 15 iulie 2008, prin care s-ar fi obligat de a achita în

termen și integral datoria contractuală.

Susține că această constatare este lipsită de certitudine, deoarece instanța de

apel a reieșit doar din susținerile reprezentantului intimatei Angela Dastic, care a

atenționat asupra imposibilității verificării temeiniciei pretențiilor înaintate de

recurent din motivul inexistenței originalului contractului de gaj (ipotecă) din

15 iulie 2008, fără a da o apreciere duplicatului contractului de gaj (ipotecă)

nr. 13982 din 15 iulie 2008, eliberat de notarul privat Mirela Amihalachioaie-

Țurcan, care a confirmat autenticitatea acestuia și care a fost prezentat instanței de

apel de către reprezentantul recurentului în susținerea pretențiilor înaintate.

Afirmă că la fel a rămas fără analiză și conținutul contractului nominalizat

din care rezultă că acesta a fost încheiat în scopul garantării rambursării în

termenele prevăzute de contractul de credit nr. 2062 din 15 iulie 2008, a creditului

bancar, a dobânzilor aferente, a executării în termen a obligațiilor asumate de către

Angela Dastic precum și a penalităților și prejudiciilor cauzate prin neexecutare

sau executare necorespunzătoare a condițiilor contractului de credit menționat.

Concluzionează că instanța de apel pur și simplu a ignorat acest înscris,

deoarece a reținut că conținutul contractului de gaj (ipotecă) nu este cunoscut pe

motivul neprezentării originalului acestuia.

Astfel, înscrisului menționat nu a fost dată nici o apreciere, a rămas fără

analiză și apreciere corespunzătoare conținutul extrasului din Registrul bunurilor

imobile, din care rezultă că asupra bunurilor imobile situate pe adresa

mun. Chișinău, com. Trușeni, str. Mihai Boț, 21, care aparțin cu drept de

proprietate Angelei Dastic, a fost instituită ipotecă în temeiul contractului de gaj

(ipotecă) nr. 13982 din 15 iulie 2008, iar titularul grevării fiind Banca Comercială

Română Chișinău SA.

Prin urmare, instanța de apel a susținut concluzia primei instanțe precum că

Banca Comercială Română Chișinău SA a acordat Angelei Dastic un împrumut în

mărime de 1520000 lei.

Reiterează că instanța de apel a omis să verifice dacă un astfel de contract a

fost încheiat între părți cu respectarea condițiilor art. 210 Cod civil, deoarece un

astfel de înscris la materialele cauzei lipsește.

5

Astfel, consideră că a fost lăsat fără apreciere contractul de ipotecă care

garantează rambursarea în termen a creditului bancar, precum și declarația-

angajament scrisă personal de Angela Dastic, prin care ultima la data încheierii

contractului de credit din 15 iulie 2008, și-a asumat obligația rambursării ratelor

lunare la credit și dobândă lunară în strictă conformitate cu graficul anexat la

contractul de credit, cât și cererea, la fel scrisă personal prin care ultima confirmă

deținerea creditului la Banca Comercială Română Chișinău SA, cât și restanța la

acesta.

Notează că au fost prezentate în susținerea pretențiilor sale mai multe probe

care confirmă existența obligație Angelei Dastic, însă instanța de apel în mod

selectiv a reținut și a dat apreciere doar cererii de credit și declarație – angajament,

apreciind că acestea confirmă doar faptul solicitării creditului.

Menționează că în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale din 04 noiembrie 1950, instanțele de

judecată, trebuie să indice cu suficientă claritate motivele pe care își întemeiază

hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să

precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării.

De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să

nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele

esențiale care-i sunt supuse aprecierii.

Susține că în speță prezintă relevanță și faptul că folosirea criteriilor pentru

determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieșind din specificul

acestuia, presupune prin sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe a

situației de fapt, care este diferită de la caz la caz.

Or, la caz, important este faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea

corectă a naturii juridice a litigiului, reieșind din specificul acestui, presupune prin

sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe a situației de fapt, în coroborare

cu cadrul legal aplicabil speței.

Sub aspectul dat se atestă o discordanță dintre concluziile instanțelor

judecătorești și materialul probator anexat la dosar, fapt ce denotă că o asemenea

soluție nu poate fi reținută de către instanța de recurs, însă aceasta este în drept de a

verifica legalitatea deciziei contestate, care a fost emisă fără cercetarea completă a

probelor anexate la dosar și fără verificarea multiaspectuală a hotărârii primei

instanțe.

Relevă că adoptarea în aceste circumstanțe a unei hotărârii noi anume de

către instanța de recurs se impune reieșind și din faptul că la rejudecarea cauzei în

ordine de apel, instanța de apel pur și simplu a ignorat flagrant recomandările

instanței de recurs, expuse în Decizia Curții Supreme de Justiție din

17 februarie 2016.

La 25 noiembrie 2016, Angela Dastic a depus referință la recursul declarat

de Banca Comercială Română Chișinău Societate pe Acțiuni, prin care a solicita

respingerea recursului ca inadmisibil sau respingerea recursului cu menținerea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

6

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 08 august 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 39 Vol. II) careva date despre recepționarea acesteia de către recurent, la

materialele dosarului, lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2016, în

termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Banca Comercială

Română Chișinău SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Banca Comercială Română Chișinău SA, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

7

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Banca Comercială Română Chișinău SA ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul declarat de Banca Comercială Română Chișinău Societate pe

Acțiuni se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu

8