3ra-1588/16 — contestarea actului administrativ

prima instanță: A. Spoială dosarul nr. 3ra-1588/16

instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

07 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Țopa Iurii,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Țopa Iurii împotriva

Președintelui Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, Melniciuc Oleg cu privire la

contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului moral și cererea de chemare

în judecată a lui Ivanenco Valentin împotriva Președintelui Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău, Melniciuc Oleg cu privire la contestarea actului administrativ și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2016 și deciziei

suplimentare din 04 aprilie 2016, prin care au fost respinse apelurile declarate de către

Ivanenco Valentin și Țopa Iurii și menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana

mun. Chișinău din 28 octombrie 2015, prin care acțiunile au fost respinse,

c o n s t a t ă :

La 23 ianuarie 2015, Țopa Iurii a depus cererea de chemare în judecată împotriva

Președintelui Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, Melniciuc Oleg cu privire la

contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 16 decembrie 2014, s-a

prezentat în cancelaria Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, unde în mod verbal a

solicitat să facă cunoștință cu materialele, în baza căror judecătorul de instrucție, a emis

încheierea cu privire la respingerea plângerii din 02 octombrie 2014, depuse conform

prevederilor art. 313 din Codul de procedură penală.

Menționează că, cererea a fost respinsă cu referire la dispoziția Președintelui

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău nr. 15 din 01 noiembrie 2013, potrivit cărei pentru a

face cunoștință cu materialele cauzei penale, persoana urmează să depună cererea scrisă.

Relevă că, la data de 19 decembrie 2014, a depus în instanță cererea prealabilă,

prin care a solicitat anularea dispoziției Președintelui Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău nr. 15 din 01 noiembrie 2013, însă prin răspunsul nr. 61633 din

24 decembrie 2014, aceasta a fost respinsă.

Consideră că dispoziția Președintelui Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău nr. 15

din 01 noiembrie 2013 are un caracter discriminatoriu față de justițiabilii și încalcă

drepturile și libertățile omului.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art.

art. 19-20, art. 21 alin. (1), art. 25 alin. (1) lit. b) și alin. (3), art. 26 alin. (1) lit. a) din

Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, art. 1404 alin. (1) și

alin. (2) din Codul civil.

Solicită anularea dispoziției Președintelui Judecătoriei Rîșcani nr. 15 din

01 noiembrie 2013 și încasarea de la pârât a sumei de 30 000 lei cu titlu de prejudiciul

moral.

La 23 ianuarie 2015, Ivanenco Valentin a depus cererea de chemare în judecată

împotriva Președintelui Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, Melniciuc Oleg cu privire

la contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 15 decembrie 2014, s-a

prezentat la Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, unde în mod verbal a solicitat de a face

cunoștință cu materialele dosarului penal nr. 10-544/14, însă solicitarea a fost refuzată,

motivul refuzului fiind dispoziția Președintelui Judecătoriei Rîșcani nr. 15 din

01 noiembrie 2013.

Indică că la 16 decembrie 2014, a depus către Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău

cerere prealabilă, care prin răspunsul nr. 61634 din 24 decembrie 2014, a fost respinsă.

Invocă dezacordul cu răspunsul la cererea prealabilă, considerând că dispoziția

Președintelui Judecătoriei Rîșcani nr. 15 din 01 noiembrie 2013, este discriminatorie

față de justițiabilii, fiind încălcate drepturile acestora.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art.

art. 19-20, art. 21 alin. (1), art. 25 alin. (1) lit. b) și alin. (3), art. 26 alin. (1) lit. a) din

Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, art. 1404 alin. (1) și

alin. (2) din Codul civil.

Solicită anularea dispoziției Președintelui Judecătoriei Rîșcani nr. 15 din

01 noiembrie 2013 și încasarea de la pârât a sumei de 10 000 lei cu titlu de prejudiciul

moral.

La 16 iulie 2015, prin încheierea protocolară a Judecătoria Ciocana

mun. Chișinău a fost dispusă conexarea cauzelor civile (f. d. 37-verso, vol. II).

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 28 octombrie 2015,

acțiunile au fost respinse integral ca neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2016, au fost respinse apelurile

declarate de către Ivanenco Valentin și Țopa Iurii.

Prin decizia suplimentară a Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2016, a fost

menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 28 octombrie 2015.

Pentru a decide astfel, instanțele judecătorești au reținut că dispoziția contestată a

fost emisă de către președintele instanței întru organizarea modului de activitate a

cancelariei în raport cu justițiabilii care doresc să studieze dosarele și să primească

copiile din acestea, prin urmare, instituirea unei reguli prin care justițiabilul urmează să

depună o cerere prin care să solicite să studieze dosarul, nu poate fi privită drept o

limitare a drepturilor justițiabililor de a face cunoștință cu actele/dosarele aflate în

procedura de examinare.

La 08 septembrie 2016, Țopa Iurii a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă

integral.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel

considerând-o neîntemeiată și pasibilă de casare, deoarece a fost emisă cu încălcarea

normelor de drept material.

Remarcă că, a fost încălcat dreptul la un recurs efectiv prevăzut de art. 13 din

Convenția pentru Apărarea a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Mai susține că, nu i-a fost acordată posibilitatea să se prezinte în ședința instanței

de apel din 28 octombrie 2015.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanței de apel din

22 martie 2016, a fost expediată în adresa recurentului la 04 aprilie 2016, fapt confirmat

prin scrisoare de însoțire nr. 17661 (f. d. 88, vol. II), însă probe care ar confirma

recepționarea acesteia la materialele cauzei lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 08 septembrie 2016, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către Țopa Iurii este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Țopa Iurii nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat

nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Nu pot fi reținute argumentele recurentului precum că nu i-a fost acordată

posibilitatea să se prezinte în ședința de judecată în prima instanță la data de

28 octombrie 2015, ori recurentul a fost înștiințat legal despre locul, data și ora ședinței

de judecată prin recipisa contra semnătură (f. d. 44, vol. II), însă acesta nu s-a prezentat

în judecată și nu a comunicat instanței motivul neprezentării, prima instanța dispunând

examinarea cauzei în absența reclamantului Țopa Iurii.

Or, potrivit art. 205 alin. (4) CPC, dacă instanței judecătorești nu i s-a comunicat

motivul neprezentării în ședință de judecată a participantului la proces citat legal sau

dacă instanța consideră neîntemeiat motivul neprezentării, pricina se examinează în

absența acestuia.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Țopa Iurii asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Țopa Iurii ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Țopa Iurii se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță